5,034 matches
-
de peste 50 de ani în domeniu, a scris într-un număr din 1979 al revistei Healthview Newsletter: Catalizatorii nu sunt decât niște substanțe inerte. Aceștia nu posedă nimic din energia vitală pe care o găsim în enzime. De exemplu, enzimele emană un fel de radiație atunci când acționează. Acest lucru nu este valabil în cazul catalizatorilor. Atunci când a fost rugat să comenteze observațiile doctorului Howell asupra enzimelor, un medic taoist din Taipei a răspuns: Este vorba despre qi-ul care acționează. Qi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sistemele organ/meridian pentru care un anumit medicament are o afinitate naturală, după ce este înghițit și metabolizat. De exemplu, medicamentele folosite pentru afecțiunile hepatice au o afinitate naturală pentru meridianul asociat ficatului. Atunci când medicamentul este ars în organismul uman, energia emanată de acesta pătrunde în meridianul ficatului și, astfel, efectele sale terapeutice ajung la ficat. Fiecare plantă medicinală este, de asemenea, clasificată în funcție de asocierile sale cu cele Cinci Activități Elementare. În cazul plantelor medicinale, aceste forțe sunt reprezentate de cele Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dadd l-au imaginat pentru acea lume În vremurile victoriene, și care acum ne-a fost dat pentru veșnicie: mișunând, cu fațete de giuvaer, aplecat spre sine, plin de taine aflate imediat sub pragul simțurilor noastre de adulți. Intrăm. Locul emană o tăcere profundă, ca și cum aici domnește latura vegetală a creației și până și păsările au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu arma pregătită. Când am ajuns pe palier, l-am văzut că își bagă arma înapoi în toc. — Un țopârlan, a zis el și mi-a arătat dezordinea din cameră. Am intrat și am dat din cap a aprobare. Hogeacul emana un miros puternic de poșircă. Un pat încropit din două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a scăpat un „Futu-i!“. Pe o tăviță metalică pentru probe stătea un plic. Era timbrat, ștampilat și franc și emana un miros slab de benzină. Partea din față era acoperită cu litere tăiate din ziare și reviste, lipite pe suprafața sa complet albă. Iată ce scria acolo: CĂTRE HERALD ȘI ALTE COTIDIENE DIN L.A. IATĂ BUNURILE DALIEI URMEAZĂ O SCRISOARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta. Până când nu ești tu femeia care stă pe cărămizi, nu ai nici o idee despre cum moartea stă după colț, gata să-și joace rolul. Până când nu ești tu femeia care stă pe cărămizi, nu știi nimic despre puterea care emană din celelalte femei - chiar și străine, care vorbesc într-o limbă necunoscută, invocând numele unor zeițe ciudate. Re-nefer stătea în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i scape aparent Întâmplător nume ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În general, ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos, un iz de decadență morală pe care Îl Întâlnise mai pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acea dimineață. Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își cunoscuse iubitul. Scăpase, amețită și grăbită, dosarele pe jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
identifică pe gazda sa, Maria C. Nicolici, întinsă de-a curmezișul patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Da. Etimologia. Atât eu, cât și redutabilul dumneavoastră pasager și coleg, sosit din Mozambic, am căzut în acord asupra următoarelor șase înțelesuri ale noțiunii de spirit: 1) vânt; 2) forța de impulsie iradiind dintr-o inimă simbolică; 3) mesaje inspirate emanând dintr-o sursă invizibilă; 4) creaturi spirituale; 5) Spiritul Sfânt sau forța activă a lui Dumnezeu și, în sfârșit, 6) forța vitală ce acționează în interiorul creaturilor terestre. Însă asupra acestui ultim punct, al șaselea, am alunecat într-o nedorită contradicție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stup de nesimțiți, care studii n-avea, o ignora pe engleză și, în plus, uita să se spele pe picioare. Zilnic, băieții ăștia, nenorocoși, se îmbăta, în perioadele în care nu găsea spirt, numai descălțîndu-se și aspirîndu-și mirosurile care le emanau de pe picioare. Sinistratul poseda, de acum, degete la picioare de două ori mai curate și de două ori mai subțiri decât tot restul tipilor care locuiseră vreodată în gazdă la madam Nicolici. Iute și madam Nicolici! Numai să-i fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă n-ar mai fi fost ceva: nu-i plăcea de Livia Cramm. Când l-a întâlnit prima dată pe Vultur-în-Zbor, Livia avea patruzeci și cinci de ani și la vremea aceea era o frumusețe apusă, dar care încă mai emana o atracție sexuală zdravănă și un magnetism considerabil. Acum, la șaptezeci de ani, atracția sexuală dispăruse. Magnetismul se transformase într-o cramponare neplăcută și claustrofobică. L-a prins cu înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când nu ar mai fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu adevărat autoflagelarea. Dar nu Flann O’Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă atunci când se dezbrăca. Florence o făcea întotdeauna, niciodată nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu părul curgător, În valuri, Otilia era suplă ca un spic, cu forme rotunjite acolo unde trebuia, emanând o lumină distinsă pe chipul ei, care o Încorona. M-am apropiat tiptil de ea, Încercând să trec neobservat prin preajmă. Cele câteva fete o primiseră prietenește, și se arătaseră destul de Încântate la vestea că le va fi colegă. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strâns lipit de cap. Poate că are emoții În interior, dar la exterior e atât de senină Încât ar trebui creată o nouă religie În numele ei. Azi, cu toate acestea, trebuie să fiu sigură pe mine cât pentru două, să eman bonomia spulberătoare a unui prezentator de emisiune-concurs care știe că i se va reînnoi contractul. Am trecut prin detaliile prezentării de cincizeci de ori până acum, dar nu strică niciodată să reiei lucrurile care nu se fac. Dacă-ți oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ime... Nu pe rochia mea. Mami, pot să-mi fac la anul ziua În rai? —Emily, TACI, TE ROG, ACUM. 07.44: Pegas a tras la scară cu o altă caleașcă. Nissan-ul Primera e ascuns de un nor de praf emanat din interior, dar măcar când deschizi ușa nu-ți plouă cu rugină pe haine. Încarc copiii În spate, Îl țin pe Ben fixat de genunchiul meu și cu mâna liberă sun de pe mobil la o agenție de dădace. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din casă. În afară de asta, se pricepe la copii. Dacă fetiței tale de trei ani Îi curge sânge din nas, crede-mă că-ți dorești ca mama să fie cea care o Îngrijește. Jean Reddy e una dintre acele ființe care emană mângâiere ca o buiotă umană. Când se uită peste curtea școlii, Își dă seama pe loc că sunt eu, dar Îi ia o secundă până se vede pe fața ei plăcerea. —O, Kathy, iubita, Îmi spune ea apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
privim spre oraș. Urâțenia Îi e Învăluită Într-un apus de soare ridicol, à la Vivienne Westwood, tot numai tul roz și nuanțe de roșu și violet extravagante. Linia orizontului e Înțesată de hornuri, dintre care doar unele mai funcționează: emană niște mici fuioare de fum, ca niște fumători grăbiți. Sper că nu i-ai dat tatei ce vrea, spune Julie, iar atunci când nu răspund: Of, la dracu’, Kath, ce slabă ești. —Fecioara de gheață din lumea afacerilor, declar eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta, bucuros că Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sigur că avusese mare grijă să nu mă rănească, evitîndu-mi vasele de sînge mari și laringele și aplicînd exact atîta presiune cît să mă sufoce, nimic mai mult. Dincolo de aceste detalii n-aveam mai nimic ca să-l identific. MÎinile Îi emanau un miros ca de ceară, dar astringent, și mi-am dat cu presupusul că poate făcuse o baie ritualică. La ora șase, după ce-mi eliberasem Încheieturile din legături, mersesem șchiopătînd pînă la telefon. CÎrîisem În urechea speriatului portar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după Întoarcerea Paulei, am făcut un duș ca să-mi limpezesc gîndurile. Pe cînd mă frecam cu gelul de duș al lui Frank, i-am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gîndul că Începusem să-i iau locul În Estrella de Mar. Nu-l văzusem niciodată pe Frank făcînd dragoste, dar ghiceam că sărutase șoldurile și ombilicul Paulei cum le sărutam și eu acum, desenînd cu limba În jurul pîlniei Înnodate care emana miros de stridii, de parcă femeia asta ar fi venit la mine goală direct din mare. Îi ridicase și el sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase și el sfîrcurile Între buze, trăgîndu-le ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]