4,693 matches
-
constrângerile impuse de gândirea sistematică și de rigoarea științifică. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri "" a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie pentru a reduce subiectivitatea unor povestiri. Spre exemplu, atunci când descrie cu emoție și mândrie prima sa experiență cinegetică, autorul nu uită să consemneze cu ironie că i-
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
am nimica. Mi-a venit vremea.”" Conștiința omului ce trăiește la munte capătă alte dimensiuni, trecând de la efemer la etern, într-o stare de liniște stăpânitoare. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Romantismul liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea socială, din exaltarea forțelor primare ale naturii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
lui Sadoveanu”, în care autorul „a pus tot ceia ce are mai bun în bagajul său de fapte: natură, oameni ai naturii și trecut. Și toată perfecția artei sale, ajunsă la maturitate”. Au fost elogiate descrierile pitorești de natură și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
nu stupeface ființa, ci transfigurează lumea și metanoizează eul”. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
cu viața. Muzica și vodca! Alcoolul e aici înlocuit, conform contaminării occidentale a aristocrației ruse, de șampania care țâșnește cu o exaltare festivă a chefului și totodată secret erotică a sexului. De câte ori în spectacol spuma ce explodează nu e și evocare a spermei ce conclude dezlănțurile pasionate. Purcărete cultivă subtil acest dublu registru! Janez Škof. Foto Peter Uhan Un element esențial pentru Purcărete intervine aici: expunerea unui tablou oficial plasat cu susul în jos. El rămâne acolo, îndelung încrustat
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
și avansez. Ca aici, unde, de trei ori, lumina incandescentă a unui bec imens, ce amintește becurile actuale din teatrele moderne - Wilson l-a utilizat adesea! - ne orbește și fracturează derularea reprezentației. Ce e el? De unde vine el? E o evocare a "cometei" despre care se vorbește sau o intruziune brutală a "fantasticului" în concreta lume tolstoiană? Lumina ce sfâșie certitudinile istoriei și suscită incertitudinile individuale? Iată întrebarea... Vojko Zidar, Blaž Dolenc, Matej Zemljič, Jure Henigman, Marko Mandić
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
la lucru. Am fost din aceia pe care glasul și strângerea-i de mână i-a îmbărbătat...”, își amintea Regina Maria. „În tot cursul carierei sale, contele de Saint-Aulaire a ținut un jurnal, scris cu erudiție și talent, plin de evocări pitorești despre vremuri astăzi cu totul apuse. Acestor însemnări Saint-Aulaire le-a adaugat fragmente din rapoartele sale oficiale, spre a constitui în cele din urmă volumul de memorii publicat de el la adânci bătrâneți, cu puțin înainte de moarte. Sentimentele de
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
nodurile lunare de nord și de sud erau denumite capul Dragonului (în latină: "Caput Draconis") și respectiv coada Dragonului (în latină: "Cauda Draconis"): simbolismul dragonului lapon sau cel oriental al chinezilor, perșilor sau al indienilor îl arată devorând Luna (o evocare a eclipsei de Lună). Simbolul nodului ascendent este ☊, iar simbolul nodului descendent este ☋. Revoluția draconică numără 27,21 de zile, sau mai precis 242 de luni draconice corespund cu 6.585,36 de zile (adică 18 ani, 15 zile și
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
lui Noah Openheimer, nu face trimitere la niciuna dintre miile de referințe, cărți despre subiectul respectiv, nici măcar la cuoscutul interviu acordat de Jackeline Kennedy, în 1964, lui Arthur M. Schlesinger, singurul, dealtfel, și care ține loc și de orice alte evocări (a refuzat s-și scrie memoriile). Poate doar structura narativă i-a fost inspirată, în linii mari, de această convorbire, pentru că tot filmul evocă cel trei zile premergătoare funeraliilor fostului președinte, având drept punct de plecare tot un interviu, acceptat
Veneția 2016. Jackie - "Dacă nu va fi un Leu de aur, atunci, în mod sigur, un Oscar" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105280_a_106572]
-
Mihai I nu a uzat niciodată) și înmânarea cârjei arhiereilor aleși. Cu numai opt zile înainte de abdicare, Regele învestise doi mitropoliți (unul dintre ei fiind viitorul Patriarh Justinian) și un arhiepiscop. Iată, integral, capitolul despre Regele Mihai, din cartea de evocări a lui Dan Ciachir: Regele Mihai la Putna ” Pe 25 decembrie 1990, în prima zi de Crăciun, Regele Mihai I a încercat să facă o vizită în România - cea dintâi de după abdicarea silită din 30 decembrie 1947. A sosit, seara
BOR l-a recunoscut pe Rege ca suveran de drept. Mihai, moștenitorul împăraților bizantini by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103168_a_104460]
-
îngrijorările și nemulțumirile lor. Nu știu dacă mai sunt astăzi mulți interesați de experiența unei persoane implicate direct, în urmă cu douăzeci și șapte de ani, în schimbările care au început odată cu prăbușirea dictaturii comuniste, dar s-ar putea ca evocarea lor să ajute la ceva. Am deschis balconul Facultății de Geologie din Piața Universității, pentru a permite exprimarea liberă a ideilor în manifestația maraton pentru democrație din aprilie - iunie 1990. În discursul pe care l-am ținut în 15 noiembrie
Emil Constantinescu cere rezolvarea în țară a conflictului. Retrageți OUG () [Corola-website/Journalistic/102594_a_103886]
-
a trecut la cele veșnice prematur, a avut parte de o moarte glorioasă, din funcția de prim-ministru al României și președinte al celui mai puternic partid politic din acele vremuri. Cea mai potrivită imagine de ansamblu, pentru a conchide evocarea personalității lui Ion I. C. Brătianu, este caracterizarea pe care ministrul Franței la București, contele de Saint-Aulaire, i-a făcut-o fruntașului liberal: „Excela în a câștiga fără să-și facă dușmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai
Lecțiile lui Ion I.C. Brătianu pentru politicienii actuali () [Corola-website/Journalistic/103700_a_104992]
-
un standard în orice caz . Așa ca ne întoarcem de unde am plecat , suntem mai aproape de fața pe care o iubim , ne-am întors la ea încă o dată . Așa cum am menționat la început , abilitatea de a lăuda frumusețea unei fețe este evocarea frumuseții...! O singură față este suficient pentru caligraf , atât în viață , cât și în artă. A iubi , a se ruga, a fi frumos și a împărți frumusețea ... Acea față este fața lui Dumnezeu . Se revelează pe El însuși în Cel
Caligrafia otomană () [Corola-website/Science/337570_a_338899]
-
Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
unui veac, a izbutit să facă legătura între arta și destinul acestui popor.” Refuzând repetările și clișeele din organizarea mijloacelor de exepresie, Enescu și-a consolidat totuși creația pe baza unor idei permanente: întoarcerea la izvoare, lupta cu destinul, sau evocarea fericirii pierdute . Viorel Cosma afirmă că unele dintre aceste principii estetice își au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu este una rezultată din
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de timbruri, percuția diversificată și corespondențele între intonație, ritm și timbru. Enescu a fost deosebit de preocupat în creația sa pentru coloritul instrumental. Astfel, timbrul instrumentelor a fost folosit de multe ori pentru pentru
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca acestea din urmă să fie uitate la scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar de analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu, dar icoană a războiului nostru, cu toate stările lui de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fundamentale ale neamului sunt repere care marchează o identitate, dar și nevoia unei conștiințe a identității. Explicabilă în context, apetența pictoriței Eleonora Brigalda Barbas pentru recuperarea prin imagine și simbol a culturii cucuteniene, căreia îi consacră un triptic monumental, unde evocarea are forța de impact a monumentalității și profunzimii ca dominante. Paleta pictoriței se racordează culorilor de pământ în acord cu materia vaselor cucuteniene și a idolilor ancestrali. Decorațiunile spiritualizate ale vaselor de cult sau doar utilitare revin la suprafața timpului
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
cele mai multe ori un rol constructiv direct, ci privesc doar o descărcare energetică, susținând un discurs care se desfășoară în paralel cu construcția figurativă. Această structură figurativă poate viza un sistem de trimiteri cu caracter istoric sau se concentrează asupra unor evocări autobiografice. Câteodată, discursul pur pictural este dublat de inscripții, titluri, numele unor personaje, fragmente de gânduri, ceea ce amplifică și adâncește elaborarea conceptuală a tabloului.” Alexandra Titu: „Ciclul Abstract, căruia i-a integrat și lucrări din subciclul Cuiburi aduce în pictura
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
și stilistică. Exemplele din domeniul literaturii folosite frecvent și cu dezinvoltură de filosoful-literat nu pierd nimic în urma transferului din franceză în română. Alex. Ștefănescu, România literară, 1994 Atracția poetei pentru spațiul pastoral este frecventă și conturată de tendințe conservatoare, de evocare, invocare și reașezare pentru posteritate...a unei unități de măsură mai vechi și evident mai pură. (Virgil Rațiu, Mesagerul de Bistrița-Năsăud) O poezie deloc cuminte domină versurile Veronicăi Știr („Ninge”, o carte cu coperte negre, Editura StudIS, Iași, 2013). Mai
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil a-1 amenda cu bun-simț și umor.” „Încerc dar, printr-o lectură nouă, să fac inventarul acestui univers poetic bântuit
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
evident decât poeziile scrise de Macedonski. Denumite parnasiane, poeziile scrise în perioada 1919 - 1920 în "Sburatorul", descriu peisaje mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]