5,886 matches
-
prăjitură. „Aha, Își zise el. lată unde a dispărut prăjitura.“ — La fiecare douăsprezece ore benzile sunt transferate pe submarin, spuse Tina. — De ce? Întrebă Beth. Pentru că, dacă se-ntâmplă ceva aici, submarinul se duce În mod automat la suprafață. — Ah, minunat! exclamă Beth. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Unde este doctorul Fielding acum? — A renunțat la sferă și s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj, răspunse Tina. Norman privea atent la monitor. Tina ieși din imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se mai pot Întoarce să ne ia și pe noi. Cel puțin câteva zile, până se mai liniștește oceanul. — Deci suntem blocați aici? — Exact. — Pentru cât timp? — Câteva zile, spuse Barnes. — Câte anume? — S-ar putea o săptămână. — Doamne Dumnezeule! exclamă Beth. Ted Își aruncă sacul pe canapea: Ce noroc fantastic! Beth se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acum știe. Și-a amintit și numele meu și unde se află. Și-a adus aminte că a intrat În sferă. Cred că-și amintește și ce i s-a Întâmplat Înăuntru. Dar pur și simplu nu ne spune. — Grozav! exclamă Ted. — A pomenit ceva despre mare, despre spumă. Dar nu mi-e clar ce-a vrut să spună cu asta. Priviți afară! spuse Tina, arătând spre hublouri. Norman percepu de Îndată luminile - mii de lumini invadând Întunericul oceanului - și prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
1521 06301521051837 2110 22100805 0218082132 1510160730 08101618051837 2110 1630 081016212215 033013130432 00032125252632 1521 06301521051837 2110 22100805 0218082132 1510160730 08101618051837 2110 1630 081016212215 033013130432 00032125252632 1521 06301521051837 2110 22100805 0218082132 1510160730 08101618051837 2110 1630 081016212215 033013130432 — Așa este, spuse Tina. — Fantastic! exclamă Barnes. Este absolut incredibil cum ai putut să observi așa de repede. Ted bătea nerăbdător darabana pe consolă. — Elementar, dragă Barnes! spuse Harry. Asta a fost simplu. Mai greu va fi să vedem ce vrea să spună. — De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
atomic, lansat În 1954, adăugă ea, adresându-i lui Ted un zâmbet larg. — Adevărat, spuse Ted. Așa e. Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot În jurul habitatului. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Jane, pleacă de-acolo! Imediat, zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă auzi? Jane! — A căzut! exclamă Harry. Uite-o colo, lungită... — ...Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni! ordonă Barnes. Dar ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația lui Edmunds era mai accelerată. Tușea și icnea. — Nu pot... nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Excelent, spuse el. Asta e foarte util. — Adevărat? — Bineînțeles. Acum am o șansă să lupt. Adică să descifrezi codul? — Da, desigur. — De ce? — Îți amintești de secvența numerică inițială? Asta e aceeași secvență. — Zău? — Desigur. Numai că e În binar. — Binar! exclamă Ted, Înghiontindu-l pe Norman. Nu ți-am spus eu că binarul e important? — Ce e important, continuă Harry, este că această secvență stabilește separarea individuală a literelor din secvența originară. — Aveți aici o copie a acestei secvențe, spuse Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc acum al doilea grupaj, anunță Harry. Părea calm, dar degetele nu găseau tastele potrivite. Îi trebui ceva timp până să tasteze: 1521 Răspunsul sosi imediat: 001526080518081030051832 — Ei, spuse Harry, se pare că tocmai am inaugurat linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vi-l spun. E straniu. — Cum adică, straniu? Harry rupse o altă foaie galbenă din notes. Norman citi scurtul mesaj, scris cu majuscule: HELLO. CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC JERRY. PRIMUL DIALOG — Ei bine, exclamă În sfârșit Ted, nu mă așteptam deloc la așa ceva. — E ceva copilăresc. Parc-ar fi soluția unui rebus pentru copii. Chiar așa arată. — Poate că ai greșit traducerea, zise Barnes. Cu siguranță că nu, spuse Harry. — Atunci extraterestrul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pereche. Tastă: 00143032 - DA. Apăru și răspunsul: 00143032 - DA. — E evident că nu Înțelege, spuse Ted. — Îl credeam mai deștept, zise și Barnes. — Să-i dăm o șansă, spuse Ted. În definitiv, el vorbește limba noastră și nu viceversa. — Viceversa! exclamă Harry. Bună idee! Să Încercăm și viceversa și să vedem dacă Înțelege ecuația. Harry tastă: 00143032 = DA. DA = 00143032 Urmă o pauză lungă, În care nu se Întâmplă nimic. — Se gândește? Cine știe ce face! — De ce nu răspunde? — Hal, să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vine dintr-o lume În care apărarea nu are nici un sens. — Fiindcă nu m-ai ascultat, am s-o spun din nou. Apărarea este o chestiune de viață. Dacă Jerry este viu, trebuie să cunoască și conceptul de apărare. — Dumnezeule, exclamă Ted, acum ridici ideea ta de apărare la rangul de principiu de viață universal: apărarea ca trăsătură inevitabilă a vieții! Barnes replică: — Și crezi că nu-i așa? Atunci ce Înseamnă pentru tine membrana celulară? Ce Înseamnă sistemul imunitar? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fotoliu, cu ochii țintă la ecran. — Ce dracu' facem acum? NU VĂ FIE FRICĂ. Îi convine să spună asta, când trage cu urechea la tot ce ne spunem. Se uită pe ecran. — Ne asculți acum, Jerry? DA, HAL. — Ce porcărie! exclamă Barnes. Ted spuse: — Eu cred că e o turnură interesantă. — Jerry, ne poți citi gândurile? Întrebă Norman. DA, NORMAN. Fir-ar să fie! zise Barnes. Ne poate citi gândurile. „Poate că nu“, Își spuse Norman, Se Încruntă, concentrându-se, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și intelectul sunt În Întregime separate. Sunt ca două compartimente distincte ale creierului sau chiar ca niște creiere separate, și nu comunică Între ele. lată de ce Înțelegerea intelectuală este atât de lipsită de utilitate. — Înțelegerea intelectuală este lipsită de utilitate?! exclamă Ted oripilat. — În multe situații, da. Dacă citești o carte care te Învață să mergi cu bicicleta, vei ști să mergi cu bicicleta? Nu, nu vei ști. Poți să citești cât vrei, dar tot va trebui să ieși pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se interesă Norman. — Nu știu, domnule. Așa mi-a ordonat. Prin intercom, se auzi vocea lui Barnes: — Marinar Chan, imediat În Cilindrul E. Și deconectează legătura prin intercom. Nu vreau ca Jerry să ne asculte planurile. — Da domnule. — Paranoic tâmpit! exclamă Beth. Tina Își adună hârtiile și ieși În grabă. Norman și Beth păstrară un moment de tăcere. De undeva din habitat se auzea ritmic un zgomot surd. Apoi, din nou liniște și din nou zgomotul. — Ce e asta? Întrebă Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a alcool. Norman se Întrebă: „Unde o fi găsit băutură?“ — Construcția imaginii. Nouăzeci de metri. Pong! pong! pong! pong! — Realizat imagine. Se Întoarseră spre ecran. Norman văzu o pată informă, vărgată. Nu-i spunea nimic. Pong! pong! pong! pong! — Isuse! exclamă Barnes. Uite cât e de mare! Apăru o altă imagine. Acum pata avea altă formă, cu dungile altfel direcționate. Imaginea avea o definiție mai bună, dar pentru Norman continua să nu Însemne nimic. O pată mare cu dungi... — Isuse! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
circulare de dinți din jurul rănilor. — Cum se poate lupta cu o asemenea creatură? Întrebă Norman. — Ei bine, răspunse Beth, deși calmarii giganți au asemenea dimensiuni, teoretic nu ar trebui să fie deosebit de puternici. — Teoria ca teoria, dar practica ne omoară! exclamă Norman. — Bineînțeles, nimeni nu știe cât de puternici sunt, Întrucât nu a fost Întâlnit nici un specimen viu. Avem Îndoielnica onoare de a fi primii. Dar poate fi ucis? Aș spune că destul de ușor. Creierul calmarului este localizat În spatele ochiului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înainte de ruperea cablului. Așadar, de unde venise și unde dispăruse marinarul? Fletcher lucra la console. Ecranul se umplu de date. — Ce ziceți de asta? Catalogul navelor În serviciu activ nu menționează nici un vas numit Sea Hornet! — Ce dracu’ se Întâmplă aici? exclamă Norman. — Poate că a fost o iluzie, opină Ted. — Iluziile nu se Înregistrează pe bandă video, spuse Harry. În afară de asta, și eu l-am văzut. — L-ai văzut? Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și tentaculele păreau că se mișcă libere În apă, În vreme ce corpul era supus unor contracții musculare ritmice. Calmarul se autopropulsa cu ajutorul apei și nu se folosea de brațe pentru a se deplasa. — Douăzeci de metri. — Dumnezeule, cât e de mare! exclamă Harry. — Să știți, spuse Beth, că suntem primele ființe omenești care văd un calmar gigant Înotând liber. Ar trebui să fie un mare eveniment. În hidrofoane se auzi zgomotul curentului de apă provocat de apropierea calmarului. — Zece metri. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Vasăzică, Beth a plecat? spuse Norman. Începea să devină mânios. În loc să stea la consolă și să supravegheze senzorii În timp ce el era afară, Beth plecase pe astronavă? — Costumul ei a dispărut, repetă Harry. — Fir-ar a dracului să fie de treabă! exclamă Norman. Devenise brusc furios - cu adevărat și extrem de furios. Izbi cu pumnul În consolă. — Hei, fii atent ce faci! Îl preveni Harry. — La dracu’! — Liniștește-te, spuse Harry. Haide, liniștește-te, Norman. — Ce mama dracului Își Închipuie că face? — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o scăpare. O chestie stupidă. Ca să vezi! — Îmi pare rău. Crede-mă, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, spuse Harry. N-are importanță. Harry devenise dintr-o dată apatic, indiferența i se instalase În ton. Ceea ce-l făcu pe Norman să exclame În gând:“„Hopa!“ Harry căscă și se Întinse: — Știți ceva? Dintr-o dată m-a cuprins oboseala. Cred c-am să trag un pui de somn. Și plecă spre dormitor. 16.00 ORE — Trebuie să facem ceva, spuse Beth. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fund, așa că putu vedea submarinul Îndreptându-se spre DH-7. Câteva clipe mai târziu se opri sub cupolă. Apoi o zări pe Beth ieșind și ancorând aparatul la prova și la pupa. 11.00 ORE — E foarte simplu, spuse Beth. — Explozive?! exclamă Norman arătând spre ecran. Aici spune că „La unitatea de greutate, TEVAC este cel mai puternic explozibil cunoscut.“ De ce naiba le-ai pus În jurul habitatului? — Norman, liniștește-te! Beth Își odihni mâinile pe umerii lui. Atingerea fu blândă și binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fost distruse. Vor dori să afle răspunsuri și vor continua să ne Întrebe până când le vor obține. Am putea refuza să vorbim, spuse Beth. — Asta n-are nici o importanță, replică Harry. Nu uita că Marina deține toate benzile. — Exact, benzile! exclamă Norman. Uitase de benzile pe care le aduseseră la suprafață cu submarinul. Zeci de benzi care Înregistraseră tot ce se Întâmplase În habitat În timpul petrecut de ei sub apă. Și care aveau să dezvăluie totul: calmarul, morții, sfera. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dumnezeu nu m-a lăsat să pier și mă ia lîngă El. Să nu fiu singur. Dar, ce contează? Am Puterea asupra lumii noastre. Și ce beție: să lași puterea liberă, fără rost, înfruntînd ultime, vînturile și de aceea să exclami peste trupurile viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lovit!” a constatat el și s-a ridicat încet, încă neîncrezător. Când s-a văzut în picioare s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. Bătrâna, căluțul meu drag! Ești cel mai bun căluț din lume, Bătrâna! a exclamat el fericit și a pupat-o pe gât și pe bot de mai multe ori. Iapa fornăia de plăcere și botul ei făcea cercuri largi prin aer în timp ce ochii-l priveau pe băiat cu dragoste și grijă omenească. După ce s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să fie elegantă, dacă vrei să știi. Iar o coafură nouă este necesară. Este o meserie foarte grea. Ei, chiar așa? E greu să folosești pieptenele și foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]