5,319 matches
-
vă țineți de cuvânt, fiindcă oricum nu suntem decât niște muncitori. — Ia să vedem, răspunse Kanbei, de ce și-ar încălca făgăduiala un om cu reputația Seniorului Hideyoshi? De fiecare dată când cărați câte un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem plătiți decât c-un sho de orez cafeniu și-o sută de mon-i, chiar dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Kuwana. Castelul era protejat într-o parte de mare, iar în cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind mai ușor de apărat decât Nagashima. Chiar și așa, strategia lui Kazumasu nu se reducea doar la a se retrage pe acea fâșie îngustă de pământ. Putea fi necesar ca Hideyoshi să-și divizeze armata de șaizeci de mii de oameni, pentru a ataca Gifu, Nagashima și Kuwana, precum și celelalte castele din zonă, așa că, chiar dacă armata sa principală ataca, n-avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un fel oarecare, lovitura reușită și o face să gliseze prompt în jos avea acum ocazia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet când privirea îi întâlni o foaie translucidă de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca imaginea promițătoare a unui abțibild de pe care încă n-ai scos foița. Era prima zi de Crăciun dar trebuia să se ocupe chiar astăzi de aripile de înger. Fâșii lungi de hârtie creponată, franjurate cu mâna lui pe-o latură, înfășurate de-a curmezișul pe cadrul de sârmă al aripii. Mai întâi pe o aripă, apoi pe cealaltă. Hârtie creponată roz. Iar mama, de atâtea ori înainte nemulțumită de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțea, cumva ciudat, că parcă brusc i se topise voința. Ca niciodată, alții hotărau pentru el. I se cerea să ridice brațele și i se băga pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dădeau în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție a abecedarului, băcanul cel cu inima bună și ochii din două linioare negre. Și încă și mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam în depărtare, de pe balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e frumoasă? A avut inițiativa prudentă și, aș zice eu, estetică, de a-și lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de lavandă pentru a masca mirosul. Vagine ce torceau cu un sunet electric și reconfortant, pielea de sub sâni netedă și caldă ca o piatră spălată de ape, sfârcuri atât de excitate că fiecare atingere atrăgea după sine un „aaah!“ și fâșii lungi de lenjerie răsucindu-se, zburând prin aer și aterizând pe covor. Iată cum ajunsese Alan: dependent de pornografia generată de propria-i minte îngustă. Un degustător de plăceri rafinat, cineva care se delectează cu buze de catifea, cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un hotel de nouăzeci de locuri din Sydney, iar Alan auzise că ar fi implicat în traficul de droguri. Totul părea atât de departe de Hendon. Numai că, în seara aceea, până și East Finchley părea departe de Hendon. Ultima fâșie de bandaj fusese desfăcută și chestia era acolo, chiar mai drăguță decât și-o amintea Alan. De-a dreptul perfectă. Avea simetria unei mandale, numai că era vie, însuflețită, reacționa în mai multe feluri deodată. Alan îi ținu lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
circumcizia rituală a băieților de religie mozaică (n.r.) Soțul infirm și impotent al lui Lady Chatterley, eroina controversatului roman al lui D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley (n.r.) Favorit - și presupus amant - al regelui Edward al II-lea al Angliei (n.r.) Fâșie de material textil purtată de unii dintre bărbații hinduși în jurul taliei și între picioare (n.t.) Tărâm imaginar locuit de uriași, descris de Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver (n.t.) Aluzie la mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de pădure, ajungând sus, pe platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încet până când degetele au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care scrii cartea, John. Nu e adevărat. Scrii cuvintele, John. Eu am făcut-o. Eu știu. Mâna i s-a strecurat în fâșia argintie, ultima curelușă, ultima graniță. După un timp s-a auzit un ticăit slab, umed, regulat, sunetul gumei mestecate. — Vron, spuse ea, cu voce schimbată, Vron în toată măreția ei. Poezia trupului lui Vron oferă imaginea adevăratei frumuseți. Plăcerea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Domnului Ioan“, pentru mântuirea sufletelor sale, a părinților și a fiilor lor, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului nostru Simioan Moghilă voevod, domnitoriu pământului Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608.“ Întreaga broderie este mărginită de o fâșie de mătase verde cu ciucuri de culoare roșie. Pe această broderie, în partea de jos, mai există o inscripție în limba greacă: „Acest sfânt epitaf s-a făcut cu cheltuiala preacinstitului boier dumnealui Nestor Ureche, marele vornic a toată Moldova
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fost real, real, real. Am intrat în muzeu doar familia Pop și cu mine. Ce să spun? Nu prea mă-nnebunesc eu după mumii, sarcofage, urne funerare și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pusese la punct un sistem de protecție atât de rațional și impenetrabil: rotund, căptușit cu piele, coiful roman acoperea uniform capul, fără să aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]