5,111 matches
-
și au un singur corn unul înspăimântător pe care îl îndreaptă în sus din mijlocul frunții"20. Plinius (VIII, 31) dă o descriere a unicornului care va face carieră, contribuind la aspectul hibrid al animalului și adâncind misterul său: "Dar fiara cea mai crudă este monocerul, care are corpul asemenea unui cal, capul ca al cerbului, picioarele de elefant, coada de mistreț, scoate un muget greu și în mijlocul frunții are un singur corn negru, proeminent, de doi coți. Se spune că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai crudă este monocerul, care are corpul asemenea unui cal, capul ca al cerbului, picioarele de elefant, coada de mistreț, scoate un muget greu și în mijlocul frunții are un singur corn negru, proeminent, de doi coți. Se spune că această fiară nu poate fi prinsă vie"21. Mai important decât aspectul eteroclit al animalului este faptul că apare deja denumirea care îl consacrase odată cu apariția sa în Septuaginta. Atunci când un cuvânt începe să circule, el trage după sine și referentul. În
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
foarte lung, în mijlocul frunții, din care se confecționează vase de băut, datorită miraculoasei sale puteri curative, fiind un antidot consacrat, servind la anularea efectului oricărei otrăvi; de aceea și este folosit de marii regi și de oamenii puternici. Este o fiară mândră și feroce, imposibil de prins în viață. Când se simte încolțită, preferă moartea captivității. Inorogul ca simbol creștin. Spiritalis unicornis Până aici, avem de a face cu una dintre multele legende care au invadat spațiul european venind dinspre miraculosul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pământ după ce-l rănește la abdomen. Are o putere atât de mare, încât nu poate fi capturat prin abilitatea nici unui vânător, ci, după cum pretind cei care au scris despre natura animalelor, dacă o fecioară este așezată în fața unui unicorn, în timp ce fiara se apropie, aceasta își poate desface poala iar animalul își va așeza capul acolo fără pic de ferocitate; astfel alinat și dezarmat, poate fi capturat"33. Având deja două surse atât de influente, cum sunt Fiziologul (în varianta sa greacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de la bun început, că Inorogul nu duce o simplă luptă pentru sine, din ambiție, dintr-un sentiment vindicativ, ci una în numele unor valori ultime. Victoria sa nu este doar dezirabilă, ci obligatorie pentru ca echilibrul lumii să se restabilească. În lumea fiarelor din Istoria ieroglifică, Inorogul se bucură de un respect pe care îl datorează tocmai calităților curative ale cornului său. Multe dintre ele îi datorează chiar viața și nu e vorba doar de cele pozitive. Printre aceștia se numără însuși Hameleonul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai rea ieste (că o dată a muri, datoriia firii, iară cu groaza morții a trăi, moartea morții ieste)"75. (s.m.) Nu trebuie uitat că nici măcar medievalii, care spiritualizaseră întru totul acest simbol, nu treceau cu vederea firea aprigă a unicornului, fiară neîmblânzită, adesea feroce, oricum, imposibil de capturat într-o confruntare directă. Nu doar Fiziologul, ci și alte surse atestă acest caracter sălbatic al unicornului. Albertus Magnus (XXII, 119) nu ezită să adauge un element semnificativ: "Acest animal poate fi foarte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
picioare/ Nu se unesc într-un tot unitar. La poeți și la pictori/ Dreaptă putere e dată orice să-ndrăznească de-a pururi./ Știm, și această-nvoire o-ntărim, cum la fel o și cerem,/ Dar să nu fie-nsoțite de fiare animalele blânde,/ Nici să se-mbine cu șerpi zburătoare, și tigrii cu mieii"5. Horatius cere, prin urmare, o anumită logică și în crearea acestor hibrizi, respectarea unor minime reguli ale naturii, a unei potriviri între firi. Aleatoriul nu este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sale, îngroșând ipostaza pozitivă sau negativă în dauna celeilalte. În acest mod, el reduce simbolul la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
preschimbă în păr de animal, brațele în picioare. Se face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași căruntețe a părului, aceeași violență în apucături, aceiași ochi lucitori, același chip al sălbăticiei"3. (s.m.) Prin urmare, trăsăturile acestei fiare sunt evidente din firea prototipului său: cruzime, ferocitate, viclenie, îndrăzneală, patima sângelui. Lupul este, deci, un animal blestemat de zei, un dușman al vieții, care își găsește plăcerea numai în moartea altora. La finalul aceleiași lucrări (Cartea a XI-a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
altora. La finalul aceleiași lucrări (Cartea a XI-a), Ovidius mai aduce o dată în prim-plan această teribilă forță a naturii, menită să terorizeze un întreg ținut și să producă adevărate carnagii printre dobitoace și paznicii lor. De data aceasta, fiara este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora, un lup cu virtuți canine"5. Imaginea de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora, un lup cu virtuți canine"5. Imaginea de fiară absolută o păstrează autorul în scenele secundare, care nu fac trimitere la personajul propriu-zis, ci doar la aspectul generic al animalului. De pildă, în descrierea templului din Cetatea Epithimiei este înfățișată și o tipică scenă în care un lup atacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă până și defectele în calități. Lupul lui Cantemir este reținut, înțelept, cumpătat, oricum, un simbol al rațiunii puse în slujba dreptății, nicidecum unul al instinctului ucigător. E drept că el este așezat în rândul fiarelor "carile de vărsarea sângelui nevinovat să bucură și viața hireșă în moartea streină le stăruiește", dar tot ce face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel de imagine pozitivă, Cantemir mai avea de luptat cu o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
motiv să conchidă: În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor (român n.m.) s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor și emigrărilor".47 Practicile războinice, cazurile de licantropie, de identificare a omului cu fiara pe care eruditul român le studiază au cunoscut reminiscențe și în epoci mult mai târzii. Lupul stătea la originea unor monștri care bântuiau imaginația populară până nu de mult: pricolicii și tricolicii, ipostaze ale "carnasierului în starea lui demonică" ori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
naturaliștilor sau în bestiarele medievale. Animal nefamiliar sau chiar necunoscut europenilor, el apare în cărțile de înțelepciune ale extremului Orient, fără a reuși să penetreze cultura occidentală, care nu îi găsea nici un potențial moralizator creștin. Prea asemănător cu lupul, o fiară diabolizată, al cărei cult încă persista în practicile păgâne ce se încăpățânau să supraviețuiască, acesta nu a reușit să-i clintească deloc autoritatea. Prin urmare, șacalul reprezintă o apariție mereu exotică, dar rară, foarte rară, pentru europeanul care va descoperi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trupului parte arme de moarte purtătoare poartă"3. Inițial, personajul ar avea toate șansele să se dezvolte, precum majoritatea confraților, într-o direcție negativă. Mai ales că, de regulă, în mai toate fabulele sau povestirile alegorice cu și despre animale, fiarele vărsătoare de sânge nevinovat primesc obligatoriu o astfel de funcție. Dar nu aceasta este și logica lui Cantemir. El are alte socoteli și de regulă preferă să răstoarne bestiarul devenit, în literatura alegorică medievală, literă de lege. Ciacalul din Istoria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care, din păcate, nu a fost continuat de alți cercetători 14. Prin urmare, de aici provine Ciacalul lui Cantemir. Cât despre fidelitatea față de aceste modele, ea e considerată de autor un moft. La ce i-ar fi folosit încă o fiară vicleană, crudă, intrigantă? Nu erau atâtea altele? Și de ce să o fi căutat atât de departe? E drept că, în mitologia egipteană, șacalul, ca un consumator de cadavre, devorează acele părți care se descompun ale unei mumii de aceea e
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are vederea foarte ageră"1. Despre cultul pe care egiptenii i-l dedicau acestui animal scrie și Diodor din Sicilia, în a sa Bibliotecă istorică (I, LXXXIX), fără a aduce multe informații în plus, dar insistând asupra faptului că aceste fiare "mănâncă oameni și au porniri sălbatice".2 Deja se configurează ipostaza de monstru a reptilei. Așa se face că Plinius (VIII, 37-38), și, după el, cam toți ceilalți, de la Aelian la Isidor din Sevilla ori, mai târziu, Damaschin Studitul, preiau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rivaliza cu dragonul"3. Majoritatea reprezentărilor sale din bestiarele sau enciclopediile vechi insistă asupra acestui aspect letal: crocodilul înghite, de cele mai multe ori, un biet om. Proporțiile sunt mereu în favoarea sa, după cum și înfățișarea pare a împrumuta, adesea, aspecte ale marilor fiare terestre: într-un rând, reptila pare un fel de urs cu țepi pe spinare și cu un bot imens, în care își cară, firește, victima 4. El reprezintă, prin excelență, pericolul ori, din perspectivă creștină, diavolul. De altfel, adesea, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și cele mai multe surse: la hotarul dintre uscat și acvatic. El e un paznic, un străjer al graniței dintre cele două împărății, deci. Un supraveghetor, mai bine spus, simbol al autorității Împărăției peștilor. Cea dintâi ipostază a sa este cea de fiară feroce, obișnuită să înhațe; nu e lipsit de importanță că prima sa victimă este Hameleonul, descris, nu doar de Cantemir, ca un crocodil în miniatură: "Iară povestea Hameleonului într-acesta chip era: odinăoară, Hameleonul, prin prundișul apei aceiia îmblând, apa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
miniatură: "Iară povestea Hameleonului într-acesta chip era: odinăoară, Hameleonul, prin prundișul apei aceiia îmblând, apa poate fi Nilul era, căci din apă un crocodil mare groznic ieșind, pre becisnicul Hameleon, pentru că să-l înghită, în fălci îl luă"6. Fiara apare din senin, protejată de unda apei înșelătoare și atacă. Știe, prin urmare, să profite de elementul-surpriză, știe să-și disimuleze prezența și să îl ia prin surprindere pe cel care, în acțiunea cărții, este cel mai priceput la aranjarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuie să observăm că acesta nu este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea necesară, știe să-și dozeze acțiunile. Crocodilul nu mai este un simbol al instinctului distructiv, fiara care apare de niciunde, din tenebre și distruge totul fără a avea capacitatea de a cumpăni. Dimpotrivă, și la Cantemir, el își poate înfrâna instinctul și își poate lua răgazul de a cântări care variantă este mai avantajoasă. Hameleonul îi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
promisiunea făcută în disperare de cauză. Dintre toate personajele romanului, Crocodilul este, de altfel, singurul pe care vicleanul Hameleon nu cuteză să-l înșele. Acesta va acționa permanent "supt groaza datului cuvânt cătră crocodil"10, va deveni un pion al fiarei al cărei spectru îl va amenința permanent din umbră. Crocodilul știe că a câștigat un rob, un devotat slujitor, care îi va aduce un câștig însutit mai valoros decât o masă nici măcar copioasă. Frica este cel mai bun pedagog, astfel încât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
luceafărului de dimineață./ Din gură-i ies făclii arzânde/ și scapără cărbuni aprinși;/ din nările lui iese fum,/ cuptor ce arde cu foc de cărbuni;/ răsuflarea lui cărbuni,/ flacără-i iese din gură./ Când se întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră-i sulițe, nimic nu-i fac,/ suliță ridicată și platoșă./ Căci el socotește fierul ca pleava/ și arama ca lemnul putred;/ nu-l va străpunge arcul de aramă,/ ca iarba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și el este rege peste toate câte sunt în ape".14 Bănuit a se identifica sau măcar a se înrudi cu un monstru cu o astfel de reputație consolidată în una dintre cele mai frecventate cărți ale Vechiului Testament, de fiară indestructibilă, crocodilul nu avea cum să nu reprezinte, în imaginarul creștinilor, diavolul însuși. Ca să conchid, spaima Hameleonului pare a avea origini genetice, ea ține de structura sa psihică, de instinct. Crocodilul își dispută, conform unor exegeți ai Bibliei, rolul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]