9,472 matches
-
la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă, de cele mai multe ori, pe dos), pirații atacatori sunt, până la urmă, învinși, iar corabia lor e scufundată. Fericiți că totul s-a terminat astfel, spectatorii se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Vis împlinit, în care personajul, un băiat pasionat de fotbal învață ce e prietenia alături de Ionuț, un băiat aflat în scaunul cu rotile și alături de bunicul său, al cărui vis îl împlinește devenind campion. Deși literatura este o lume a ficțiunii, mici fragmente autobiografice transpar din textul „Vă iubesc, doamnă Irina!”, povestea Laviniei, fetița suferind de autism și pe care dragostea doamnei Irina și modul special în care cele două comunică o fac să rostească primele vorbe. De neuitat este portretul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ne aduce știri din antichitate. (Cicero); Istoria nu e ceea ce s-a întâmplat. Istoria e ceea ce ne spun istoricii că s-a întâmplat.(Julian Barnes (15 mai 1989). Și pentru a demonstra că paginile de istorie nu sunt întotdeauna o ficțiune, un fals - după cum sugerează Barnes, Ion N.Oprea, autor a 34 de lucrări proprii și 9 în colaborare, scoate la lumina zilei din presa vremurilor, din arhivele statului, din opere literar-științifice,din descoperiri arheologice din mărturii transcrise în litere de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
gura. O lume fără ecou și fără contur, dar nu mai avu cine să-l asculte.” Sau la pagina 575:”... în acelea locuri de la marginea lumii, cum le definise, atât de bine, Oswald Zaur Austriacul.” Așadar suburbiile există doar în ficțiunea autorului, autor creator de lumi fantastice dar pline de lumesc, când antic, când medieval, când modern, cu filosofiile lumii cunoscute din cărți sau din etosul românesc și nu numai. Cu arta păianjenului ce-și împletește plasa, cu arta înnăscută a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
din legendă; un Asybaris aproape "metafizic", cu praf adus de vânt dintr-un deșert misterios, și visând o mare unde ar fi fost aruncată ― se zice ― cenușa zeilor morți. Nu bănuiam, pe atunci, că, într-o zi, voi transforma această ficțiune într-o realitate paralelă. Am renunțat la roman. Aveam, acum, alte griji. Dar, la un moment dat, m-am pomenit amestecând praful din Asybaris în problemele mele. Poate, fiindcă, uneori, oboseam să zic, continuu, "eu"? E posibilă și altă explicație
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Jurnal I, Humanitas, Bucu rești, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucu rești, 2002; Enci clopedia zmei lor, carte pentru copii, Hu manitas, București, 2002; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, publicis tică, Huma nitas, București, 2003; Par fu mul aspru al ficțiunii, audio book, Humanitas, București, 2003; Plu rivers vol. I și II, poeme, Hu manitas, Bucu rești, 2003; Cinci zeci de sonete, poeme, Brumar, Timișoara, 2003; , povestiri și audio book, Hu manitas, Bucu rești, 2004; Baroane!, Humanitas, București, 2005; Jurnal II
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.) și probabil și ale satului natal. Dar ficțiunea rămâne ficțiune. Contestatarii structurii romanului ar putea invoca aglutinarea de secvențe narative între coperțile cărții, coagulate firav de o unică voce narativă. Peste toate adie o briză gazetărească, uneori emoționantă, credibilă, alteori falsă și convențională. Înclin să dau drepate celor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.) și probabil și ale satului natal. Dar ficțiunea rămâne ficțiune. Contestatarii structurii romanului ar putea invoca aglutinarea de secvențe narative între coperțile cărții, coagulate firav de o unică voce narativă. Peste toate adie o briză gazetărească, uneori emoționantă, credibilă, alteori falsă și convențională. Înclin să dau drepate celor care vor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
concepute canonic. Și ca să dăm totuși un răspuns la obsedanta întrebare, ne hazardăm să considerăm că specia aceasta este o scriere cu mari posibilități variabile necircumscrisă strict într-un tipar, ori, cum spune Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă este un exemplu concludent că genurile și speciile literare se întrepătrund spre folosul și nu dauna lor. Spațiul și timpul (cronotopul) sunt coordonate referențiale totuși într-o operă epică, nu putem
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prin artă , ci prin țigări, droguri, alcool... -Ce rost are să te lupți cu sute de pagini de fabulații ca să descoperi în final doar câteva adevăruri mărunte? -E o plăcere, observ eu. -Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am uitat la ceas. Era zece noaptea și eu nu știam unde voi dormi în noaptea aceea. În întunericul nopții orbitoare, toate întâmplările mele semănau mai mult a ficțiune, de parcă aș fi fost ușor drogat. Capul îmi era însă perfect limpede. M-am îndreptat încetișor către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
propriile sale părți incontestabile, pentru ca acest tenace simț al integralității să fie din nou adevărat. Zăcând în camera sa de motel la ora două noaptea, Weber aproape că simțea acest adevăr în membrele pe care și le număra - o singură ficțiune solidă e întotdeauna mai tare decât adevărul risipirii noastre. Se trezi agitat dintr-un vis în care munca lui o luase pe căi foarte greșite. Era încă hipnopomp. Puls accelerat și piele umedă. Un proces rece îi fremăta chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că în cazul ăsta văd vreo diferență. Literatura nu ne oferă nici un model de tratament sistematic. N-avem nici un eșantion reprezentativ cu care să lucrăm. Și cauzele psihiatrice sunt destul de rare. Cazurile induse de un traumatism aproape că sunt pură ficțiune. Dacă vreți să știți părerea mea... Neurologul își arătă palmele goale - nici un instrument ascuțit. — În medicină nu e ca la curse. Știți asta. Dacă Weber știa ceva după o viață întreagă de cercetare, era exact pe dos. — Aș recomanda terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Există protocoale. Întotdeauna omit numele și adesea și datele biografice, când sunt importante. Uneori, un studiu de caz combină de fapt două sau mai multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai frapante caracteristici ale unei boli. — Adică e ficțiune? întrebă altcineva. Weber făcu o pauză de gândire, iar camera deveni agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înțelegere, în lipsa unui lucru care exista doar în străfundurile unui interior impenetrabil. Studenții goliră sala, mocnind pe culoare în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire. O să-i pună să-l citească pe Freud, prințul povestitorilor: Istericii suferă în principal de reminiscențe. O să le recomande Proust și Carroll. O să le dea Funes al lui Borges, omul paralizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-ar imita pe el. Weber văzuse oameni cu leziuni în zona asta - apraxie ideomotorie. Reușeau să agațe un tablou, dacă li se cerea. Dar dacă li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o nouă tomografie, în prima săptămână din martie. Ciudat de docil, Mark se duse să discute cu tehnicienii de la laborator. N-are cum să fie de la medicament, îi spuse Hayes lui Karin. Literatura nu pomenește de așa ceva. —Literatură, repetă ea. Ficțiune totală. Îl simțea pe neurolog notându-și deja această nouă chichiță, ca s-o publice. Diagnosticul de Cotard nu schimba nimic important. Acum, că Mark începuse să ia olanzapină, doctorul Hayes insistase să continue fără să sară peste vreo doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
evadare mai veche cu care-l confundă. Nu-l vrea pe el; vrea doar să nu fie descoperită. Încearcă să obiecteze: —Casa mea e așa de mică... Și pământul e atât de mare. Trebuie, repetă el. Da, viața e o ficțiune. Dar ficțiunea poate fi controlată, orice ar însemna asta. Ea știe ce se întâmplă. Se preface, totuși. Pornește mașina și arată spre sud-est. După câțiva kilometri, cu glasul tot numai ispită, îl întreabă: —La ce te gândești? El clatină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veche cu care-l confundă. Nu-l vrea pe el; vrea doar să nu fie descoperită. Încearcă să obiecteze: —Casa mea e așa de mică... Și pământul e atât de mare. Trebuie, repetă el. Da, viața e o ficțiune. Dar ficțiunea poate fi controlată, orice ar însemna asta. Ea știe ce se întâmplă. Se preface, totuși. Pornește mașina și arată spre sud-est. După câțiva kilometri, cu glasul tot numai ispită, îl întreabă: —La ce te gândești? El clatină din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și de experiența directă, trăită, a războiului. Tabloul erotic este de înțeles ca experiență decisivă, deoarece aici se verifică față de sine într o tensiune unică și crispată. Preocuparea esențială a autorului, ca și a eroului ce-l reprezintă în planul ficțiunii, pare să fie găsirea unui principiu de ordonare a lumii. Iubirea este raportată, din perspectiva naratorului, la planul absolut, lucru firesc într-o lume în care excepția - Ștefan Gheorghidiu, nu-și poate afla locul. Realizarea într-o iubire absolută constituie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Camil Petrescu semnează cu propriul nume retipărirea, în revista "Facla" a primei scrisori. Între timp el alcătuiește "fișe" pentru "dosarul" personajelor care vor popula romanul "Patul lui Procust" apărut în 1933. Pornind de la o persoană reală, acriitorul a realizat cu ajutorul ficțiunii și al sintezei un personaj literar, apelând la procesul de elaborare, la diferite procedee de portretizare. Personajele sunt intelectuali lucizi, care trăiesc drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii analizate cu luciditate. Câtă luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta pasiune și deci
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
aparține nu neapărat capriciilor memoriei involuntare, cât procedeelor teatrale aplicate în roman: Tehnica discontinuității se dorește corespunzătoare memoriei involuntare, dar are și intenția de a exprima concretul vieții. De asemenea, suspendarea cursului relatării, repetițiile, digresiunile se constituie ca mijloace ale ficțiunii, care vin să sprijine trăirea autentică. Autenticitatea dorită se împlinește, conglomeratul țintind să sugereze o mai bună pliere după tensiunile amintirii afective, dar și imprevizibilului vieții. E de remarcat grija selecției și ordonării prin care textul se așază într-o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
sedimentare care avea să se cunoască în scrisul meu concret, intelectiv, abia peste câțiva ani. Din păcate pentru autenticitatea mea scriitoricească, nu mă număr printre oamenii care susțin că n-ar putea să trăiască fără literatură, fără scris : bogăția vieții, ficțiunile ei care-ți permit să trăiești de mai multe ori în același timp sunt mult mai largi. Primii care mi-au predat această lecție a bogăției prealfabetice a existenței au fost bunicii, ultimii au fost copiii mei, pe vremea când
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
întâmpla concret și faptic, ci doar de ceea ce se presupunea că este alegerea mea obligatorie. Cred că tot în experiența acestor ani stă și intuiția - pe care am valorificat-o teoretic în Scriitopia și în mai multe studii ulterioare - că ficțiunile ne ajută tot timpul, nu doar în literatură, că sunt un exercițiu de încredere, că, pentru a obține ceva care contează, ești silit, într-un moment precar, să crezi într-o ficțiune „ca și cum“ ar fi un adevăr. Constat că astăzi
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Scriitopia și în mai multe studii ulterioare - că ficțiunile ne ajută tot timpul, nu doar în literatură, că sunt un exercițiu de încredere, că, pentru a obține ceva care contează, ești silit, într-un moment precar, să crezi într-o ficțiune „ca și cum“ ar fi un adevăr. Constat că astăzi, când copiii mei sunt adolescenți, cele mai multe dintre temele câștigate atunci au rămas cu mine, le elaborez în continuare, chiar dacă s-au nuanțat : preocuparea pentru limen, pentru granițe și inter-lumi se precizează în
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]