12,214 matches
-
neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne oprim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decisive ulterior sunt aici deja formulate. Mai târziu, scriind la sfârșitul vieții sale Reconsiderațiile (adică Retractationes), Augustin va încerca să limiteze semnificația pe care filosofia ar fi avut-o în aceste opere. Acestea sunt: un dialog în trei cărți, Contra Filosofilor Academici (Contra Academicos), care combate scepticismul acestora și susține că nu îi este negată omului cunoașterea adevărului; o carte despre Viața fericită (De beata vita), care demonstrează că adevărata fericire constă în cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filosof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor pe care o considera prea păgână nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (și mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... dintre meditație filosofică și contemplație mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros acest lucru) o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decât o mistică de filosof; experiența sa depășește și trece dincolo de aportul activității propriu-zis filosofice, dar o presupune și și-o asumă”. Bibliografie. Firește, textul fundamental este chiar biografia lui Augustin, Confesiunile adică, fie și cu toate precauțiile pe care această lectură le impune și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia ajunge să capete un caracter paradigmatic și universal, precum tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filosofilor, imaginat de ei ca entitate absolut transcendentă, astfel încât omul este incapabil să și-l închipuie: dimpotrivă, este atât de prezent și de personal încât sufletul omului este neliniștit până când nu-și găsește pacea în El. Este caracteristică pentru Confesiuni, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului Sfântului Ioan sunt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a lui Cristos ca mediator între Dumnezeu și om. Crucea lui Cristos este simbolul umilinței care se opune trufiei filosofilor, dar este și unicul instrument care ne permite să parcurgem drumul până la Dumnezeu. (Firește, chiar dacă le-am menționat în acest context pentru a respecta criteriul contiguității de conținut, aceste omilii au un loc bine stabilit în activitatea lui Augustin: predicile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu transmit o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il cenobio di Lerino e le origini del monachesimo gallico, Ed. dell’Ateneo e Bizzarri, Roma, 1978; despre personalitățile de la Lérin, Idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, Soveria Mannelli, 1992. 3. Euherie din Lion Motivele principale ale literaților lerinezi se regăsesc toate la Euherie care a fost poate reprezentantul lor cel mai de seamă și figura lor emblematică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Euherie sunt în esență aceleași. Ascetul trăiește retras și în liniște în așteptarea sfârșitului, adoptând un comportament care nu e foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filosoful Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceasta, ce trebuie căutată în suflet și, ca atare, sufletul însuși nu poate fi într-un loc și nici ocupa un loc în spațiu. O a doua carte conține dovezi în sprijinul celor afirmate în prima. Claudian se sprijină pe filosofii greci, în primul rând pe Platon; sunt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în acea vreme în Galia, este considerat de Claudian un gânditor care trebuie valorificat), Ieronim și, în sfârșit, apostolul Pavel. A treia carte își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce Boethius cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boethius face parte din programul de lucru al filosofului; un program foarte vast care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici el n-a reușit să-l ducă până la capăt: traducerea și comentarea în latină a operelor scrise de Platon și Aristotel. Având în vedere scopul prezentei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un caracter expozitiv, motiv pentru care a fost multă vreme considerată neautentică, dar îndoiala nu este destul de argumentată. Simplitatea discursului derivă din faptul că mica scriere este gândită ca un fel de expunere a Crezului. Aceste mici opere dovedesc că filosoful Boethius era un creștin informat și atent; el a folosit știința sa filosofică în sprijinul credinței și de aceea operele sale teologice au fost citite cu grijă în Evul Mediu și au fost comentate de Ioan Scottus Eriugena, de Remigius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică ale cărei componente puteau fi reperate în elenism, sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boethius să discute astfel de probleme ca filosof, cu atât mai mult cu cât în operele precedente, în Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filosof, adică dintr-un punct de vedere laic și cu instrumente riguros raționale, problemele cristologiei și ale teologiei trinitare. În fond, în Consolatio întâlnim același
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în elenism, sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boethius să discute astfel de probleme ca filosof, cu atât mai mult cu cât în operele precedente, în Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filosof, adică dintr-un punct de vedere laic și cu instrumente riguros raționale, problemele cristologiei și ale teologiei trinitare. În fond, în Consolatio întâlnim același demers ca și în Opuscula theologica. Un examen rapid al operei ne permite să observăm unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sunt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boethius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. Într-adevăr, și ca filosof și ca scriitor, Boethius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică târzie se încheie în mod strălucit cu filosofia și arta lui Boethius în care se reunesc armonios cultura profană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte bătrân în jurul anilor 580. b) Operele din perioada laică Participarea la viața politică l-a făcut pe Cassiodor, ca și pe Boethius, să-și construiască opera pe două niveluri, adică profan și creștin, chiar dacă, la fel ca în cazul filosofului roman, producția sa nu poate fi divizată cu ușurință în două părți; oricum, repetăm și pentru Cassiodor ceea ce am spus despre Boethius, și anume că prezentul context ne determină, din rațiuni de spațiu, să examinăm amănunțit doar operele cu caracter
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roma 1985, pp. 385-403; S. Pricoco, Il Vivario di Cassiodoro, în AA. VV., Flavio Magno Aurelio Cassiodoro. Atti della settimana di studi (Cosenza-Squillace 19-24 settembre 1983), sub îngrijirea S. Leanza, Rubbettino, Soveria Manelli 1986, pp. 357-377 (retipărit în idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, toveria Manelli 1992, pp. 179-206; din mai sus citatul vol. col. intitulat Flavio Magno Aurelio Cassiodoro amintim totodată studiile semnate de Fr. Della Corte, U. Pizzani, J. Fontaine, F. Bertini, C.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editat sub titlul Sfânta Treime, legat de opera lui Ioan Damaschinul despre Credința ortodoxă, constituie în realitate ultima parte a acestuia („Despre religie”) care se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriană și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt în epoca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deci că avem cam jumătate din această operă. Aceasta era structurată ca o povestire făcută pentru un anume Teostene a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgân învățat care nu e numit, însă e menționat ca filosof sau „filolog”. În realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fapt, cum este lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie care nu are nici o înclinație pentru aspectele controversate și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filosoful (într-o obiecție ce cade exact înaintea textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce sabia pe pământ (Mat. 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ele „economii” legate de carnea lui Isus căreia Macarie nu îi atribuie un rol mântuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sunt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filosofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le în forma fictivă a unui dialog de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui dialog de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), deja criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filosofului neoplatonic Porfiriu din Tyr de la care ne-au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filosofului neoplatonic Porfiriu din Tyr de la care ne-au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teopaschiți; și aici era combătut monofizismul cu citate din Sfinții Părinți și era apărat Tomul lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere în care e combătut filosoful și presbiterul Acacius din Apamea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și a lui Eutihie despre care e greu de spus dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o persoană diferită de aceea a lui Leontie din Bizanț (cf. aici, pp. ???-???). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leontie scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaânțelept filosof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu, iar scrierea e redactată după 560. În ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, presbiter de Constantinopol” și publicate în PG împreună cu operele lui Leontie din Bizanț, acestea trebuie trecute în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special a celei de-a doua (care desemnează existența autonomă, kath’heauto), așadar la teologia unirii ipostatice, alții (ca M. Richard) au insistat asupra aspectelor detestabile ale personalității acestui scriitor, iar D. Stiernon îl califică drept „sofist mai degrabă decât filosof (în sensul originar al celor doi termeni)”, aservit școlii sale teologice. Până și importanța origenismului său este evaluată în mod diferit; o serioasă opoziție a întâmpinat oricum propunerea lui D.B. Evans de a descifra antropologia lui Leontie în cadrul doctrinei evagriene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]