272,843 matches
-
să le micșoreze importanța. Nu știu cum se descurca atunci cînd aceste atacuri ajungeau sus. Ori de cîte ori l-am întrebat despre asta, îmi răspundea cu un "Nu contează!" aparent nepăsător, care ascundea o dîrzenie aproape amenințătoare. Unii spuneau despre el, folosind prost termenul, că e "dromoman". Îi plăcea să meargă prin țară, dar nu de dragul drumurilor. Prefera să călătorească noaptea cînd folosea trenul, iar în cele două dăți în care m-a invitat să mergem cu mașina lui, Skoda lui Ulici
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
asta, îmi răspundea cu un "Nu contează!" aparent nepăsător, care ascundea o dîrzenie aproape amenințătoare. Unii spuneau despre el, folosind prost termenul, că e "dromoman". Îi plăcea să meargă prin țară, dar nu de dragul drumurilor. Prefera să călătorească noaptea cînd folosea trenul, iar în cele două dăți în care m-a invitat să mergem cu mașina lui, Skoda lui Ulici, cum i se zicea, am gustat senzațiile unor curse de mare viteză. Șofa bine, dar după a doua experiență de acest
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
dar pe care n-o cunoscuserăm în timpul războiului. Reforma monetară și arestarea lui Maniu s-au produs în același timp. Cine voia să priceapă comunismul trebuia să-i priceapă și metodele. Iar metoda diversiunii, a digresiunii, a acumulării de evenimente folosește cîștigurilor permanente. Comunistul este omul făcut să cîștige. El crede că are și niște drepturi. Eu mă gîndesc că ar trebui scrisă o declarație universală a drepturilor omului comunist. A urmat procesul Maniu. Cel mai iubit om din România era
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
răsturnarea dictatorului. Departe de convingerile avîntat comuniste pe care le proclama periodic, prozatorul a fost doar un mercenar mulțumit cu condiția de privilegiat, cu viața de huzur pe care o ducea, străin de autointerogațiile morale. Nu mai puțin, înțelegînd a folosi două cerneluri precum celebrul Procopius din Cezareea, a dat în vileag, după ceasul al doisprezecelea, nevrednicia, impostura, turpitudinea unei cîrmuiri alături de care s-a situat din interes material. Calificarea sa de prozator, cu observația ageră și verbul alert și caustic
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
zăbovește, după decembrie, pe linia scelerată a ideologiei prin postideologie, ci se livrează conștiinței sale de rezervă, părții "bune" a conștiinței sale, care-i dictează - deși tardiv pentru a-i recupera destinul - rînduri de bun-simț. Arma redutabilă pe care o folosește Titus Popovici este ironia. O ironie retrospectivă din punct de vedere istoric și etic, vărsată însă în prezentul etern al prozei beletristice, nu a "celei mai despuiate", cum dorește a se prezenta, ci mustind de sucuri acide. "Ca de obicei
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
care toate au un obiect căruia i se adresează), durerea fizică rezistă "obiectificării limbajului". Totuși, dat fiind că orice fenomen poate fi reprezentat verbal, durerea fizică va putea fi și ea verbalizată în cele din urmă. Când izbutește aceasta, victima folosește, adesea, structura "ca și cum", care leagă două elemente: o armă violentă (agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
aruncă și ea pe urmele lui MacMordie. - Domnul Piper e un faimos romancier britanic! urlă ea din toți bojocii, dar momentul unor asemenea declarații neechivoce trecuse de mult. Tot mai multe rachete zburau spre zidul clădirii, pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se porni un pîrîit de aparate
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
liberalism, umanism, echilibru axiologic al valorilor, sinteza valorilor naționale și universale, lipsa complexelor, raționalism și spirit critic, toleranță, citadinism, pătură mijlocie și societate civilă, economie liberă de piață, stat laic, neconfesional, antidogmatic, antidiscriminatoriu la orice nivel. Deși cuvântul nu e folosit, e clar că e vorba despre valorile postmodernității. În Post-scriptum, Adrian Marino preia chiar termenul de globalizare "cu tendința de a se suprapune și de a se impune integral". Ce aș mai putea spune eu la această a doua ediție
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
extraordinara tenacitate cu care Papa și-a revenit din toate accidentele și bolile și din atentatul pus la cale împotriva sa. Istoria Paplității ne arată cu vîrf și îndesat că au existat și papi mediocri și papi care și-au folosit puterea lumească pentru a face rău. Paul al II-lea a făcut și politică. Cardinalul polonez Wojtyla a atras atenția asupra sa pentru curajul său de militant anticomunist, în- tr-un regim totalitar. Spre deosebire de politicieni, cardinalul n-a privit comunismul decît
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
union, perfection. Epectaza este condiția însăși a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la Filipeni 3, 12-14. Acest text al Sfântului Pavel mai fusese folosit înaintea Sfântului Grigorie pentru a desemna caracterul progresiv al vieții spirituale 1, însă doar la Sfântul Grigorie apare ca fiind constitutiv acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ediția lui W. Jaeger, Contra Eunomium, în Gregorii Nysseni Opera (GNO), 2 volume, vol. 1.1, p. 3-409; vol. 2.2, p. 3 311, edit. de Werner William Jaeger, Leiden:Brill, 1960; pentru lucrarea Sfântului Grigorie In Canticum canticorum, am folosit și traducerea românească a părintelui profesor Dumitru Stăniloae, publicată în colecția Părinți și scriitori bisericești (PSB), vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, precum și ediția critică a lui H. Langerbeck, In Canticum Canticorum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și scriitori bisericești (PSB), vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, precum și ediția critică a lui H. Langerbeck, In Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1960 (aceasta am folosit-o și la prezenta notă); pentru opera De vita Moysis, am folosit, pe lângă P. G., atât traducerea românească a părintelui I. Buga, apărută în col. PSB, vol. 29, cât și ediția editată de Herbertus Musurillo, (Gregorii Nysseni Opera, VII), Leiden
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, precum și ediția critică a lui H. Langerbeck, In Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1960 (aceasta am folosit-o și la prezenta notă); pentru opera De vita Moysis, am folosit, pe lângă P. G., atât traducerea românească a părintelui I. Buga, apărută în col. PSB, vol. 29, cât și ediția editată de Herbertus Musurillo, (Gregorii Nysseni Opera, VII), Leiden:Brill, 1964. Norme de redactare constituie într-adevăr perfecțiunea dinamică a unei
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de Mirele ei, care, răsplătindu-i râvna și ostenelile, o apropie tot mai mult de El, pregătindu-i intrarea în cămările fericirii cerești 39. Inspirându-se din vocabularul extrem de bogat în termeni simbolici al Cântării Cântărilor, Sfântul Grigorie de Nyssa folosește o serie de numiri și comparații, care indică progresul duhovnicesc al sufletului. El descrie acest progres tot sub chipul miresei, care, întorcându-se de către păcat prin Botez, „a îmbrăcat pe Hristos” 37 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
viețile sfinților; cf. J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme de redactare Tău”60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și de-abia când a străbătut suprafața cea mai de sus a apei și s-a amestecat cu aerul, se oprește din mișcarea în sus, la fel se întâmplă și cu sufletul care caută cele dumnezeiești”70. Sfântul Grigorie mai folosește și imaginea aripilor (πτέρυξ)71, cu care sufletul se înalță mereu mai sus, „întinzându-se împreună cu dorința de cele cerești spre cele dinainte ... continuând zborul spre ceea ce e mai sus”72. Iar aripile sunt cele ale harului. „Căci îndată ce Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și suferinței, a unui sfânt intrat pe mâna fariseilor. Însă chiar scos din context, decupat din tabloul brutal al băncii păzite de jandarmi, tabloul e din cale-afară de impresionant. Cozma a devenit, cu largul concurs al celor care s-au folosit de el și-al celor împotriva cărora a fost folosit, una din întrupările răului în România. Nu cred să se fi lăsat cineva înșelat de sfioșenia împăroșată a fostului lider sindicalist. Alternarea de aroganță și umilință e perfect interpretată de
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
chiar scos din context, decupat din tabloul brutal al băncii păzite de jandarmi, tabloul e din cale-afară de impresionant. Cozma a devenit, cu largul concurs al celor care s-au folosit de el și-al celor împotriva cărora a fost folosit, una din întrupările răului în România. Nu cred să se fi lăsat cineva înșelat de sfioșenia împăroșată a fostului lider sindicalist. Alternarea de aroganță și umilință e perfect interpretată de acest personaj obișnuit să se joace cu mulțimile și cu
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
lung antrenament în astfel de acțiuni. El s-a blindat din timp cu alibiuri, martori, bibliografii, astfel încât să nu se poată smulge nimic de la el. Argumentul vânturat mai nou - cel privind depărtarea în timp și slăbirea memoriei - n-a fost folosit doar de Iliescu. L-a întrebuințat, cu câteva luni în urmă, Athanaie Stănculescu, la fel de amnezic în ceea ce privește evenimentele din 1989 ca și stăpânul său, Iliescu. În ultima vreme, președintele Băsescu pare să meargă orbește pe mâna SRI-ului. Dacă până și
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
că au rămas pe dinafara ediției aproximativ o sută de poezii din diverse perioade de creație, cele mai multe din anii liceului năsăudean. Mircea Popa își propune, după propria mărturisire, să facă un bilanț al restituirilor coșbuciene: "Criteriul general care ne-a folosit ca îndreptar a fost acela ca ele șpoeziileț să nu fi fost cuprinse până acum într-una dintre edițiile poetului, nici în cele antume și nici în cele postume" (p. 13). Cea mai importantă contribuție a ediției lui Mircea Popa
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
mijloace, la universuri. La noi, mulți dintre actori se mulțumesc cu puțin, s-au învățat să trăiască într-un sistem în care solicitarea susținută, competiția, audițiile pentru un rol să fie accidente, mofturi. Pe de altă parte, mulți regizori îi folosesc pe actori sub deviza "punct ochit, punct lovit". Adică, îmi trebuie un tip cu forță, îl iau pe cutare, îmi trebuie un frumușel, îl iau pe cutărică, îmi trebuie o gospodină, e bună X, o vampă, atunci Y. Imprevizibilul distribuirii
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental - spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. L.V. Unul din poemele tale are titlul unui ciclu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și mine/ Zgârii ca o pisică", așa aș rezuma decizia realizatorilor. Firește, e un vers de Plath. Ce vreau să spun e că Jeffs și Brownlow au avut cea mai bună idee: să se întoarcă la text și să îl folosească oarecum subteran, sugerând prin versuri (citite de personaje sau provenite din off), ce nu vor să arate. Tocmai prin această abordare, lungmetrajul evită conflictul principal al tuturor filmelor biografice: 1. subiectul portretului cinematografic e un geniu, deci nu poate fi
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Rodica Zafiu De mai multe luni, în spațiul public românesc se vorbește foarte mult (cu un termen de specialitate intrat în circulație cu această ocazie) de denominarea monedei naționale. Economiști, bancheri, politicieni și jurnaliști folosesc, pentru a denumi obiectul discuțiilor, două sintagme principale: leul nou și leul greu. în actele oficiale (o lege din iulie 2004, cu completări ulterioare) nu apare decît leul nou: "Moneda națională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10 000
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
între cele două monede care vor circula în paralel: lei noi - lei vechi. Nu e ușor de descoperit cine a lansat formula leului greu; e însă destul de clar că ea provine tot din mediul specialiștilor în finanțe, pentru că a fost folosită de la început în anunțarea și dezbaterea procesului. în momentul de față, în uzul curent, cele două desemnări se concurează reciproc: leul nou e oficial, dar leul greu pare să se bucure de mai mare popularitate. Prețurile se afișează în genere
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]