5,423 matches
-
observat că în unele cazuri, privațiunea de moment a devenit un stimulent pentru mobilizarea unor eforturi mai mari în direcția armonizării raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi frstrări, a unor noi încordări în relațiile cu semenii, este mai evidentă în domeniul fenomenelor nevrotic sau patologic, dar poate fi întâlnită adesea și la oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a trăirilor afective intense), sau când, datorită unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite, devenind stresantă, sau când persoana nu este ancorată în activitateprin motive suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite, devenind stresantă, sau când persoana nu este ancorată în activitateprin motive suficient de stabile și de puternice, care să vizeze valoarea intrinsecă a acțiunii. 3. La nivelul socio-cultural de integrare, adaptarea devine un fenomen și mai complex
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așadar, mai mult ca condiții de autodepășire; ele nu mai au, altfel spus, neapărat semnificația deposedării și diminuării valorii personale, ci, dimpotivă, se profilează ca prilejuri (condiții) de afirmare și înfăptuire a idealurilor umaniste ale personalității. Capitolul IV Situații de frustrare și tipurile respective deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul de răspuns la „frustrare”, respectiv carcterul organizat sau dezorganizat al comportamentului, precum și semnificația de frustrant a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei clasificări a „surselor frustrațiilor”. Majoritatea clasificărilor efectuate grupează „evenimentele frustrante” în două mari categorii: cele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
direct prin ele însele (care acționează potențial prin simpla lor prezență), și active, atunci când obstacolul devine o „componentă dinamică, dirijată într-un sens opus forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ele însele (care acționează potențial prin simpla lor prezență), și active, atunci când obstacolul devine o „componentă dinamică, dirijată într-un sens opus forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros; c) frustrări
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros; c) frustrări interioare-active, sau conflictul „subiectiv” intrapsihic: cele mai frecvente situații de acest tip sunt cele descrise de K. Lewin sub denumirile de conflict de „atracție-atracție”, „respingere-respingere”, „atracție-respingere” (situații descrise în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dureros; c) frustrări interioare-active, sau conflictul „subiectiv” intrapsihic: cele mai frecvente situații de acest tip sunt cele descrise de K. Lewin sub denumirile de conflict de „atracție-atracție”, „respingere-respingere”, „atracție-respingere” (situații descrise în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intrapsihic: cele mai frecvente situații de acest tip sunt cele descrise de K. Lewin sub denumirile de conflict de „atracție-atracție”, „respingere-respingere”, „atracție-respingere” (situații descrise în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la „upracompesație”). A. Adler consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la „upracompesație”). A. Adler consideră că această reacție la frustrare poate duce la rezultate pozitive, sau la inadaptări: spiritul autoritar excesiv, de exmplu, a fi adesea o supercompensare a sentimentului penibil resimțit de a fi prea mic de statură sau de a avea o malformație fizică. Unii psihologi (ex. H.H.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mic de statură sau de a avea o malformație fizică. Unii psihologi (ex. H.H. Kendler, Robert S. Woodwerth, Donald G., Marquis, Anna Freud etc.) pun accent pe natura „obstacolului frustrant”, arătând în acest sens că există trei mari surse de frustrare: mediul fizic, mediul social, și personalitatea subiectului frustrant. Noi apreciem că primele din aceste surse mențioante formează clasa „frustrărilor externe”, care cuprinde atât numeroasele bariere ale mediului fizic și social, cât și diversele tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursă alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
G., Marquis, Anna Freud etc.) pun accent pe natura „obstacolului frustrant”, arătând în acest sens că există trei mari surse de frustrare: mediul fizic, mediul social, și personalitatea subiectului frustrant. Noi apreciem că primele din aceste surse mențioante formează clasa „frustrărilor externe”, care cuprinde atât numeroasele bariere ale mediului fizic și social, cât și diversele tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursă alcătuiește categoria „frustrărilor interne” care au la bază, în primul rând, conflictele motivaționale de tipul celor descrise de K. Lewin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fizic, mediul social, și personalitatea subiectului frustrant. Noi apreciem că primele din aceste surse mențioante formează clasa „frustrărilor externe”, care cuprinde atât numeroasele bariere ale mediului fizic și social, cât și diversele tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursă alcătuiește categoria „frustrărilor interne” care au la bază, în primul rând, conflictele motivaționale de tipul celor descrise de K. Lewin. În categoria „frustrărilor externe” intră o gamă foarte diversă de situații, de obstacole și amenințări: la cele simple ale mediului fizic, cu efect
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cuprinde atât numeroasele bariere ale mediului fizic și social, cât și diversele tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursă alcătuiește categoria „frustrărilor interne” care au la bază, în primul rând, conflictele motivaționale de tipul celor descrise de K. Lewin. În categoria „frustrărilor externe” intră o gamă foarte diversă de situații, de obstacole și amenințări: la cele simple ale mediului fizic, cu efect mai mult material, angajând unilateral personalitatea subiectului, până la cele complexe, ale mediului social, care afectează profund întreaga personalitate a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persoana obișnuită cu aceasta); pierderile (ex. a unei prietenii, a serviciului, etc.); interdicția de a frecventa anumite grupuri; calomniile, rivalitățile agresive; aprobarea pe care o așteptăm din partea colectivului și indiferența acestuia; discrepanța dintre posibilitățile noastre și cerințele profesionale etc. Categoria „frustrărilor interne” este, de asemenea, destul de bogata reprezentată, în ea incluzându-se barierele „fizice” și cele „psihice”. Cele dintâi, concretizate în infirmități, răni, boli, deficiențe organice permanente etc., pot fi învinse fie prin vindecare, fie prin „mecanismul compensației”. Barierile psihice cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a obiectivelor propuse. Incapacitatea, de exemplu, de a înțelege și asimila trăirile și motivațiile altora dă naștere unui act de atribuire subiectivă, nejustificată, a unei intenții răuvoitoare comportamentului altei persoane, ceea ce va avea ca efect crearea unor obiective situații de frustrare, unor permanente surse de încordare în relațiile cu semenii. Bogăția și varietatea deosebită a situațiilor de frusttare sunt aceste datorate, prin urmare, diversității structurilor psihologice individuale, nivelurile diferite de maturizare afectivă și etică a persoanei. Analiza frecvenței și felului specific
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu semenii. Bogăția și varietatea deosebită a situațiilor de frusttare sunt aceste datorate, prin urmare, diversității structurilor psihologice individuale, nivelurile diferite de maturizare afectivă și etică a persoanei. Analiza frecvenței și felului specific de a se ajunge în situații de frustrare ne va oferi posibilitatea evaluării capacităților adaptative ale persoanei respective. Altfel spus, plecând de la formula cunoscută: R=f(P S), distingem trei perspective în analiza „fenomenului de frustrație”: a) putem prevedea conduita de frustrație, pe baza cunoașterii structurii personalității și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității și a situației obictive de frustare; b) putem diagnostica personalitatea celui frustrat, pe baza cunoașterii conduitei și a situației frustrante; c) putem discerne modul cum se reflectă situația contrariantă în conștiința subiectului, pornind de la analiza conduitei în situații de frustrare și a structurii personalității celui frustrat. Cunoașterea acestor aspecte ale fenomenului de frustrație - „situația frustrantă”, „conduita” respectivă, și „personalitatea” subiectului frustrat - ni se impune nu numai pentru a obține explicația necesară a conduitei de frustrație ci, mai ales, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și „situațiile frustrante”, tipurile resperctive de conduită sunt și ele foarte diverse și complexe. Cercetarea acestora, a modalităților specifice de reducere a tensiunii, întâmpină serioase dificultăți doarece se presupune: a) găsirea unui criteriu eficient de clasificare a diversităților reacțiilor la frustrare, care să asigure surprinderea diferențelor calitative existente între reactivitatea umană și cea animală, b) depistarea și descrierea clară a multitudinii formelor de reacție la frustrare la omul adult normal, la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dificultăți doarece se presupune: a) găsirea unui criteriu eficient de clasificare a diversităților reacțiilor la frustrare, care să asigure surprinderea diferențelor calitative existente între reactivitatea umană și cea animală, b) depistarea și descrierea clară a multitudinii formelor de reacție la frustrare la omul adult normal, la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diferențelor calitative existente între reactivitatea umană și cea animală, b) depistarea și descrierea clară a multitudinii formelor de reacție la frustrare la omul adult normal, la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]