4,819 matches
-
cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
planiți” iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem numind-o eminescian „stăpîna nopților”. Conachi nu leagă Însă de acest astru o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suflet, ca produs al instinctului poetic, și nu al voinței conștiente"82 (al "temperamentului", ar fi spus Lovinescu). Prin urmare, poezia lui Eminescu "scoate din enormul inconștient stări nebănuite de suflet și, exprimînd inexprimabilul, ne face cunoscut, în clipe de fulger, profundul sufletului nostru"83. În opinia criticului ieșean, sugestia, imaginea și ideea alcătuiesc, mai exact, un întreg nedecompozabil, ceea ce face inutilă repudierea "filosofiei" din versurile eminesciene, câtă vreme distincția tradițională dintre "formă" și "conținut" (sancționată, am văzut, și de Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e re ci pr oc a În te re va lu ar e A ut oe va lu ar e 91 Exercițiul 1 Așează cuvintele în tabel la locul potrivit: cal, banca, nor, ghiozdan, zăpada, cățel, casa, gheața, mama, cană, fulger, pisica, fulgi, creion. Ființe Lucruri Fenomene ale naturii Exercițiul 2 Grupați următoarele substantive după felul lor (comune și proprii): pădure, Dumbrava Minunată, Ștefănești, Lica, Tudor Arghezi, caiet, apa, Bulgaria, flori, Mihail Sadoveanu. Substantive comune Substantive proprii Exercițiul 3 Dați exemple
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
țara noastră ? (Ă). Și mai confuză decât poezia, Spunea odată Heineă este cea publicată sub titlul Nu, niciodatăă Cititorul e de la Început izbit de forma poeziei, neclară, cețoasă. (Ă). Nu, niciodată - spune poeta - n-am să mă satur să cânt fulgerul, dragostea, zborul, soarele. (Ă)». Greșeala tovarășei Maria Banuș este că, vorbind despre natură și dragoste ca despre teme care-i sunt dragi - așa cum sunt dragi tuturor oamenilor muncii - ea le izolează din ansamblul tuturor celorlalte teme proprii unei literaturi care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
torni cât e fierbinte. Și-apoi mai e o lege, La care ia aminte: Să nu lași gavanosul Umplând numai un sfert, Că-ți mâncă mucegaiul Dulcețul cel mai fiert». NU, NICIODATĂ „Nu, niciodată n-am să mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt, Soarele tânăr și fără de amurg, Scăpărătoarele clipe ce curg. Nu, niciodată n-am să mă satur să cânt Tainicul bob Înfășat În pământ. Și libertatea frumosului spic, Pe care-n slăvi o ridic”. 16. George Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apoi către Spania și Africa de Nord; puțin mai tîrziu, între 410 și 420, alte două popoare intră în Galia și se instalează cu statut de *federați: burgunzii în nordul Alpilor și vizigoții în regiunea Bordeaux-Toulouse. În mijlocul secolului (451) se produce invazia fulger a hunilor lui Attila, care provoacă punerea în stare de apărare a orașelor astfel a devenit celebră Sfînta Geneviève la Paris și un fel de uniune sacră între galo-romani și barbari: învins pe cîmpiile Catalaunice în apropiere de Châlons-sur-Marne, Attila
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deci război de uzură și anii 1811-1812 îl găsesc cu sorți nesiguri. Dar, Napoleon, neliniștit de alianța incertă cu țarul, a vrut să-l aducă pe acesta cu forța în tabăra sa. Iar campania din Rusia, prevăzută ca un război fulger, sfîrșește prin a deveni o tragedie în iarna lui 1812: din 675.000 de oameni care trec fluviul Niemen în iunie 1812, 18.000 revin (alții vor urma mai tîrziu) în decembrie. După Rusia, sînt pierdute în 1813, Germania, Olanda
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o mamă muritoare nu se poate așeza, prima oară, în acest labirint de cînepă, fără să se gîndească, în timp ce trage din răsputeri la rame, că harponul ar putea să țîșnească din clipă în clipă, dezlănțuind lațurile astea oribile, ca niște fulgere circulare: pus într-o asemenea situație, el nu poate să nu simtă un fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă și măduva oaselor. Și totuși obișnuința - ciudat lucru, obișnuința! - de cîte nu-i de în stare?... Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de primejdie, înota cu capul în afară, prin viitoarea de spumă pe care-o stîrnea. Ă Pe ea, băieți, pe ea! Nu vă grăbiți, însă, înaintați ușurel, dar n-o lăsați, prindeți-o! striga Stubb, scoțînd fum pe nări. Ca fulgerul, băieți! N-o lăsați! Hai, Tashtego, trage vîrtos! Trageți cu toții! Dar nu vă pierdeți cumpătul, băieți, ușurel, ușurel... Nu vă ieșiți din pepeni!... încetișor, băieți... dar țineți-vă după ea, ca moartea și ca diavolii rînjitori... Hai, băieți, să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
secundul asasinat, azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere repezi sfărmau corabia de lîngă el, care ar fi putut duce un soț fidel la brațele doritoare să-l strîngă la piept. O, tu, cap care, deși ai văzut atîtea, încît ai putea să despici planetele și să faci din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot rămas la periferia cîrdului. Peste vreo trei minute, Queequeg își lansă harponul; cașalotul atins ne împroșcă fețele cu un șuvoi de spumă orbitoare și o luă la fugă, cu iuțeala fulgerului, spre inima turmei, tîrîndu-ne după el. Deși, în asemenea împrejurări, această mișcare a balenei rănite nu e cîtuși de puțin neobișnuită - ba, chiar e de așteptat - ea reprezintă una din cele mai primejdioase faze ale vînătorii, căci în clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei și ultimul om? Comparînd turmele balenelor gheboase cu turmele bizonilor gheboși care - pînă mai acum patruzeci de ani - se revărsau cu zecile de mii peste preriile din Illinois și Missouri, scuturîndu-și coamele de fier și încruntîndu-și sprîncenele purtătoare de fulgere asupra unor locuri care au devenit între timp orașe riverane populate, unde poți cumpăra de la cîte un misit politicos pămînturi socotite la un dolar inch-ul - făcînd această comparație, ajungi la irezistibila încheiere că balena nu poate scăpa de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
faci bine ce faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima cea mai caldă se prăsesc colții cei mai crînceni: tigrul din Bengal stă tolănit în păduri veșnic verzi și îmbălsămate. Cerurile cele mai luminoase ascund fulgerele cele mai ucigătoare: superba Cuba cunoaște uragane care n-au măturat niciodată pămînturile cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori de cîte ori scăpăra fulgerul, pentru a vedea ce pagube mai suferise încîlceala de parîme din greement; în vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului său. Ă Cine-i acolo? Ă Moș Tunet! răspunse Ahab, dibuindu-și drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului său. Ă Cine-i acolo? Ă Moș Tunet! răspunse Ahab, dibuindu-și drumul pe lîngă parapet, spre gaura de pivot, înainte ca fulgerul să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului său. Ă Cine-i acolo? Ă Moș Tunet! răspunse Ahab, dibuindu-și drumul pe lîngă parapet, spre gaura de pivot, înainte ca fulgerul să i-o lumineze brusc, cu flăcările sale în zig-zag. Așa cum pe uscat paratrăznetul pus în vîrful unei turle are menirea de a descărca în pămînt primejdiosul fluid, unele corăbii au în vîrful fiecărui catarg cîte o tijă asemănătoare, menită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în afara bordului și are îndeobște forma unor mici lanțuri lunguiețe și subțiri, care pot fi legate grabnic de lanțurile din exterior sau azvîrlite în mare, cînd e cazul. Ă Paratrăznetele, paratrăznetele! strigă Starbuck către marinari, treziți brusc din toropeală de fulgerul puternic care-l ajutase pe Ahab să-și găsească drumul spre pivot. Sînt peste bord? Aruncați-le peste bord, la pupa și la prova! Repede! Ă Nu! răcni Ahab. Trebuie să jucăm cinstit jocul, chiar dacă sîntem mai slabi. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la pupa și la prova! Repede! Ă Nu! răcni Ahab. Trebuie să jucăm cinstit jocul, chiar dacă sîntem mai slabi. Aș fi primul care aș contribui la instalarea unor paratrăznete pe Anzi și pe Himalaya, pentru a pune la adăpost de fulgere întreaga lume - dar să nu trișăm! Lasă-le acolo unde sînt, domnule! Ă Privește sus! strigă Starbuck. Mingile de foc! Mingile de foc! Flăcări palide tiveau toate capetele de vergi, iar în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o voce schimbată: Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! Pentru mateloți, înjurăturile sînt monedă curentă; ei înjură și pe vreme bună și pe vreme rea și ar fi în stare să-și azvîrle blestemele chiar de pe vergile ce se apleacă peste marea zbuciumată. Dar rareori mi-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se uitau cu niște ochi strălucitori la lumina aceea fosforescentă, ca la o constelație depărtată. Pe fundalul acestei lumini spectrale, uriașul negru Daggoo părea de trei ori mai colosal, ai fi zis că-i chiar norul negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost atinși și ei de flăcările acelea. Iar tatuajele lui Queequeg, luminate de aceleași vîlvătăi supranaturale, ardeau pe trupul lui ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să înainteze, se izbi de cineva. Era Stubb. Ă Ce mai ai de spus acum, omule? Am auzit cum strigai. Parcă altfel decît adineaori, cînd cîntai... Ă Nu, n-am strigat deloc, am spus doar: „Fie-vă milă de noi, fulgerelor!“ Și încă mai nădăjduiesc c-au să aibă milă de noi. Dar ce, n-au milă decît de ăi cu fețele lungi? nu știu de glumă? Uite, domnule Starbuck - dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]