7,001 matches
-
a ascultat smerit slujba preotului ca apoi să se așeze calm în fața plutonului de execuție. Chipul palid, cu trăsături osoase, păstrase în colțul gurii un zâmbet imperceptibil. A fost întrebat dacă dorește ceva și ceruse dreptul la ultima țigară. O fumase încet, fără grabă, ca și cum s-ar fi aflat pe prispa casei, la ceasurile înserării. În timp ce soldații din plutonul de execuție așteptau tăcuți cu arma la picior, el își lăsase ochii în jos, uitându-și privirea către iarba grasă și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-a întâmplat? Nimic, draga mea, răspunde Marius într-un târziu. Doar că zilele acestea au fost un infern pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare dor de tine. Deși foarte obosit, nu poate să doarmă. Fumează neîncetat, insomnia epuizându-i toată rezerva de țigări. Bine ascunsă prin rafturile debaralei găsește o sticlă prăfuită de țuică, aproape plină. Probabil e licoarea pentru "dureri de cap" a Rozaliei, ferită acolo de ochii soțului, care cunoștea năravul consoartei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai sunt unii care preferă aerul curat al nopții. Urmărind privirea lui Manfred, Marius vede staționat la colțul străzii un Buick. O siluetă se ghicește la volan. Un tip uscățiv, cu pălăria dată pe ceafă, stă rezemat de aripa dreaptă. Fumează calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu un pocnet sec, mașina pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rădulescu s-au prezentat la ordinele dumneavoastră. Din spatele unei banale mese cu picioare de fier, imaginea mai mult decât neobișnuită a colonelului Pietrosu, adeptul vieții spartane, cu o țigară în colțul buzelor pe care mai mult o mestecă decât o fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros până la îngrețoșare că îți vine să-i dai palme. Fumează degajat o papiroasă rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent major Iorgu Licheardovici. Fost locțiitor politic în cadrul Diviziei "Tudor Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iar mâna rănita nu și-o mai simte de loc. Se lasă pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim? Marius repetă întrebarea. Ah, da... Scuzați-mă, domn locotenent, mă gândeam la altceva. Un timp, fumează amândoi tăcuți. Fumul se ridică, amestecându-se în aerul rece cu norișorii de abur de la respirația lor. Apare și Iorgu. Cele câteva telefoane date de Nicky înaintea atacului au dezvăluit cum s-a transformat odrasla Licheardovicilor din "verde" în "roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răspunsul, locotenentul continuă: Vezi tu, pe front ești pus în fața unei opțiuni simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și asta. Să văd ce am pierdut. Eh, nimic deosebit. Ascultă, poți să-mi răspunzi la o întrebare? Răspund, dom' locotenent. Întrebați-mă ce vreți. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amintește de țipătul ascuțit al unei păsări de pradă. Numai în cămașă, cu mânecile suflecate mult deasupra cotului, Schultz arată niște brațe dezagreabil de albe, groase, cu vine proeminente. Cu sudoarea curgând în dâre late pe obrajii grași și aprinși, fumează ca un om trudit, mulțumit de munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am ce să vă spun. Schultz trage un fum adânc din țigară, scutură scrumul, apoi privește vârful incandescent al acesteia. Păcat, spune el încet, Lucky Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iubit sau nu? Măcar În liceu, În adolescență, cînd toți iubesc. - Dar dumneavoastră? Întrebai. Ea rîse din nou: - Eu, mai tîrziu. Își vroi răspunsul semnificativ, dar nu-mi dădui seama. Îmi ceru apoi o țigară pe care Începu s-o fumeze neîndemînatic. - Și cum s-a terminat? - O dragoste, domnule judecător... Își Întrerupse vorbirea. Vru să spună că o dragoste dacă e dragoste cu adevărat nu se termină niciodată, dar dacă nu e așa? Apoi deodată, ca o eliberare, despre elevele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sărutarea noastră, dacă îmi este permis să mai destăinuiesc și asta, era unsuroasă. În supa de pește, pe care Ilsebill o înverzise cu capere și mărar, înotau ochi albi de cod și asta însemna noroc. După ce acțiunea reușise, poate, am fumat câte o țigară sub aceeași pătură, fiecare în felul lui. (Eu coboram treptat pe scara timpului.) Ilsebill a spus: "Păi, în afară de asta, ne mai trebuie și o mașină de spălat vase." Până să mai scornească și alte speculații despre repartizarea
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
prevedere. Nu-i vorba: misiuni și paramisiuni, toate cu diurne însemnate, răspunse până la un ban fraților căuzași, s-au făcut, se înțelege. Căci și în afacerea Dobrogei, ca în toate celelalte, diurna e pentru roșii totul, iar datoria nimica toată. Fumând o țigară pe malul drept al Dunărei și-a împlinit misiunea și, bând o cafea turcească la Babadagh, conștiința misionarului apostolic al rabinatului universal se liniștește dimpreună cu spiritele populației transdanubiene. Și de astă dată misiunile au fost de căpetenie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-și spășească păcatele, căci tot "Romînul" zice că acești vicioși n-au nici un drept să vorbească; bine li se face ceea ce li se face și, dacă nu vor să fie loviți pentru viciul lor, n-au decât să [nu] mai fumeze și vor fi mai... sănătoși. Va să zică fumătorii nu sunt numai niște vicioși, ci totodată și bolnavi. "Prin urmare nu se poate zice nimic contra monopolului tutunurilor ca impozit indirect". Și daca fumatul e un viciu, știți ce vor deveni contravenitorii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o mănține cu orice preț, și judece în consecuență. Noi n-am amăgit niciodată oamenii și de aceea deie-ni-se voie a nu admite nici sofismele cele noi ale "Romînului", precum n-am admis nici pe cele vechi. A fuma nu este nici un rău obicei sau un viciu, dar nu este nici o virtute, ci pur și simplu o trebuință contractată, ca oricare alta. Cumcă omul poate fără fumat nu-i nici o dovadă pentru viciozitatea și răul obicei al fumatului, căci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
om, pe când obiectele de prima necesitate sunt acelea cari au a face cu existența sa ca animal. Și într-adevăr animalele au nevoie de mâncare, de acoperământ contra intemperiilor, dar nu le-am văzut încă nici îmblînd la teatru, nici fumând, nici cumpărîndu-și tablouri, nici făcând muzică. Adecă de! o spunem și noi aceasta în nevinovăția noastră: poate că între dd-lor vor fi văzut și cazul contrariu. A numi dar fumatul un rău obicei, un viciu, e o sofismă pentru a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se adună câțiva inși la un loc despre cine vorbesc cu admirație? Despre un ticălos! Cel mai iubit elev de la noi din clasă e un pungaș, fiindcă e vesel, știe ce e băutura (și i-a învățat și pe alții), fumează, se culcă cu fetele, e omul subdirectorului, turnător, e simpatizat de profesori (mulți din ei nici nu-l ascultă la lecții și când îl ascultă și o încurcă îl ajută cu bunăvoință, îi pun întrebări care conțin în ele și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scaune. Cărțile îmi stăteau încă îngrămădite pe lângă pereți. Băurăm cîte-o țuică și mama ne servi ciorbă de purcel ardelenească și tocană cu mămăliguță. Cartelele de pâine aduseseră pe țărani în piață cu mălai. Apoi la cafele mama ne părăsi. Nu fumam niciodată dimineața, iar Petrică era doar fumător de ocazie. Aprinserăm țigări. "...Iar Marghiloman spunea, în legătură cu neseriozitatea noastră, reluă Petrică revenind la ceea ce discutaserăm înainte de întîlnirea cu nevastă-sa, că în România n-ai nici o plăcere, nici măcar pe aceea de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
declanșase. Cică acest flautist era un om pasionat de meseria lui și avea și el un vis: ca orchestra simfonică a Filarmonicii să facă un turneu în străinătate și să vadă și el cu ocazia asta Parisul. Nu bea, nu fuma, ținea la familie ețetera. Și într-o zi se întîmplă cu el la o repetiție ceva ciudat. De atâția ani de când era flautist niciodată dirijorii nu avuseseră dificultăți cu el, era extrem de conștiincios, își studia atent partitura și rar i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vinarsul dintr-o înghițitură și se retrase, în timp ce Matilda îi spunea să lase acum totul așa cum e, să plece și ea în oraș, și mâine dimineață să se întoarcă să spele vasele; îmi amintii că după masă îmi plăcea să fumez, mă cautai în buzunar, îi oferii și Matildei, aprinsei și mă lasai amețit în fotoliu. "La ce te gândeai adineauri? zise Matilda cu o veselie care îi sticlea în priviri. Poți să-mi spui și mie?" "Mă gândeam la tine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muiere?" Dar ea nu râdea de sensul acestei întrebări, ci râdea de naivitatea micului drăcușor, care credea că pe lume nu există decât bărbați. Râse iar, cu mare poftă, își deschise poșeta, scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului nostru, dom' profesor universitar, care nu ne ține minte, căruia îi cer permisiunea să mă recomand... îmi dați voie? mugi el. Vă rog să-mi dați voie..." Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să ezite și mai ales fără să bată în ușă. "Decanul nostru suferă rău de măsele, spusei în birou colegilor mei. L-a chemat urgent pe doctorul Vaintrub." Era tăcere. Nimeni nu-mi acordă atenție și nu știu de ce parcă fumau toți ca niște turci, deși nu erau toți fumători. Tăcerea se prelungi, unul se uita pe fereastră, altul își răsfoia niște notițe, ceilalți se plimbau de colo până colo cu chipurile alterate parcă de nesomn, nu știu ce așteptau de nu-și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar și cu simpatie. "Mărturisesc că n-am reținut..." "Multe nu se rețin", zise el ca un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu o expresie de noutate pe chip. "Multe nu se rețin și un anumit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-ar putea întîmpla copilului în timpul nopții. Intrai în bucătărie, mâncai brânză și unt, friptură rece, băui două pahare de vin, care mă amețiră imediat, și revenii în hol, unde din nou vrui să dorm, dar nu mai aveam somn. Fumai o țigare în tăcerea deplină a casei. Intrai în bibliotecă. Cărțile îmi defilară prin fața ochilor de la un raft la altul. Mă așezai la birou. "Cui mă adresez? mă întrebai. Ce fac studenții mei?" Făcui un gest de amânare... Ieșii din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se punea o astfel de întrebare. Sper că ai renunțat sau vei renunța cât mai curând la concepția dumitale reacționară?! E o condiție ca să poți fi, cândva, reintegrat în învățămînt, dacă o să mai fiu eu pe-aici, bineînțeles", spuse el fumând liniștit, dar pe gânduri, iar eu înțelesei: un altul nu va face în acest sens nimic pentru mine... "Dar la o bibliotecă pot lucra până atunci?" "Cum să nu, numai să găsim loc." Și apăsă pe un buton. Intră secretara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]