6,001 matches
-
că acum nu are chef de ascultat vorbe, ci muzică. Și poate lucrul cel mai important ar fi să atacăm cele bucate puse dinaintea noastră și vinul care aburește oala în care așteaptă... Mâncăm pe așezate. Ieșeanul nu uită să guste din vin cu aceeași religiozitate ca la început. Abia acum îmi dau seama ce înseamnă să respecți această licoare și în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o de mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cîntăreților la vinul cel dulce” - se spune în „Cartea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai mult decît amîndouă iubirea înțelepciunii”. Și apoi „Nu părăsi un prieten vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Prieten nou, vin nou; lasă-l să se învechească și-l bea cu plăcere”. Căci „Ospețele se fac pentru a gusta plăcere; vinul înveselește viața și banii răspund la toate” - spune „Eclesiastul”... Hangița în grija căreia suntem se apropie de masa noastră, mișcându-și șoldurile a dezmierdare și mușcându-și buzele ca răspuns unui gând doritor... Cu zâmbet dulce și zbor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce nu am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând din când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu la altul. Din când în când, își arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi zâmbeam de fiecare dată cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vede de acolo că se constată că în natură nu este decât un singur lucru, simplu și deosebit după grade - mișcarea. Ceea ce auzim e o mișcare, ceea ce vedem e mișcare, ceea ce atinge pipăitul în formă de căldură e mișcare, ceea ce gustăm e mișcare, ceea ce mirosim e mișcare. Această mișcare, una ș-aceeași în universul întreg, se prezentează deja în moara noastră intelectuală sub cinci forme deosebite, specific deosebite după natura cu totul individuală a fiecăreia dintre cele cinci simțiri. Astfel dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și frumoase și nepunîndu-se nimic în locul lor, căci nu se poate numi o restituțiune acele plăceri ce esaurează sucul vieții, din acest se naște dezgust și greață, greața ascunsă în sufletul omenesc care se ivește abia atunci după ce-ai gustat plăceri ce ți se păreau frumoase și invidiabile. Frenezie și dezgust, dezgust și frenezie - iată schimbările perpetue din sufletul omenesc modern. Procesul acesta a consumărei l-a analizat prin politica sa internă Napoleon III, nu fiindc'o voia, ci fiindcă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau cutării scrieri interesante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, oricare ar fi puterea imaginației sau judecății tale, rămâi tot om, cu toate defectele și slăbiciunile ce sunt legate de acest cuvânt. Daca-i putea să guști în taină și necunoscut laudele acelor oameni ce i-ai putea iubi - bine, de nu, nu te arăta lor. ["BIOGRAFIA UNUI GENIU"] 2287 De ce, când cineva (orcine ar fi) citește biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
schimbării mișcării în căldură. [SENSIBILITATE ȘI TEMPERATURĂ] 2264 Gustul și mirosul - cumpănă pentru grade infinitezime de răceală (să se vază Jaeger). tactul - pipăitul item Fără a se topi sau a se dizolva lucrurile prin căldură nu le putem mirosi sau gusta. Gradul de răceală e totdeuna identic c-o direcție de mișcare. Rece: descensiune spre centrul pământului, cald: ascensiune către soare; călduț: echilibru; răcoare: echilibru. ["ACȚIUNE = REACȚIUNE"] 2255 a = a acțiune = reacțiune motive clare = buștean 318 {EminescuOpXV 319} motive abia indicate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au esclusiv mijloacele în mâni, împiedică // mișcarea claselor și dezvoltarea celora ce-ar putea și trebui să se dezvolte. 3) Conștiința cumcă după moarte nu mai este o altă viață și cumcă viața asta este singura în care trebuie să gustăm toată suma de plăceri (cuprinsul vieței) pe care suntem capabili a le gusta, și formând pentru nedreptățiți numărul și puterea fizică, ar fi posibil ca prin o egală împărțire a averilor fiecare din locuitorii pământului să împărtășească în această viață
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
putea și trebui să se dezvolte. 3) Conștiința cumcă după moarte nu mai este o altă viață și cumcă viața asta este singura în care trebuie să gustăm toată suma de plăceri (cuprinsul vieței) pe care suntem capabili a le gusta, și formând pentru nedreptățiți numărul și puterea fizică, ar fi posibil ca prin o egală împărțire a averilor fiecare din locuitorii pământului să împărtășească în această viață, singura care esistă în genere, plăcerile pe cari le oferă raportul liber și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de moarte S-o întîmpine cu ură. ["CÎND TU TRECI... Când tu treci atuncea murul Fură-n umbra-ți și conturul Ah cum nu sunt eu copilu Tinereții tale furul - 1022 {EminescuOpXV 1023} 5 Mai puțin platonic poate Ți-aș gusta eu dulce nurul Te-aș atrage pe genunchi-mi De-ai sălta cu zâmbet c... l Descheind din sponci corsetul 10 Eu aș stinge-atuncea *** Dulce *** al țâței tale L-aș lua în *** sperjurul Buburuzul copt pe dânsul Eu l-aș
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese. Edy și Mimi au băut puțin, Giulia moderat, hai să recunosc, puțin mai mult; o îndemnam cu precădere la fiecare ocheadă, să guste cabernet, să nu mai consume atâta Pepsi, că e scump. Am avut confirmarea că sunt singurul care-și pune băutura-n cap fără să se cunoască și nu m-am abținut... le-am demonstrat dând gata câteva coniace și sticle
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
diafană, parcă valsând, cu palmele făcute pumni, ștergîndu-și urdorile dimineții. Ne pupăm ca verișorii și mă iau după ea în casă. E foarte sumar îmbrăcată și miroase a somn. Casa o cunosc foarte bine, v-am spus că am mai gustat din mofturile iubitei mele. Așa că mă îndrept către camera ei, în care patul, prea mic pentru doi, mai păstrează încă forma corpului ei în cearșaful mototolit. Nu știu ce i-a venit în dimineața aia, că m-a luat de mână și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au fost mai impresionați de franceza vorbită de mine, care li se părea perfectă într-o țară în care toată lumea vorbește mai mult engleza, pe care ei abia o rupeau, l-am ajutat să-și comande de mâncare și, după ce gustau, dacă le plăcea, eram atât de mândru, de parcă aș gătit-o eu. Ușor mi-am intrat în rol și în foarte puțin timp m-a oferit să le fiu ghid, că de, asta știam cel mai bine. Eram de aproape
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvânt. Nu am înțeles niciodată de ce ne simțim mai bine dacă avem ultimul cuvânt într-o relație. Mi-aduc aminte de copilărie... Nu e gata când e gata, gata e când spun eu gata. GATA! Mai târziu, adolescent fiind, am gustat și eu din satisfactia ultimului cuvânt. Chiar și cu Regu am trăit această stare, dar ea a fost nepremeditată, așa cum a fost în relația cu Roșa, pe care chiar eu am implorat-o să se întoarcă, doar ca să fiu eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
credeau că zeul își ucide jertfele lângă muntele de obârșie. Nimeni nu îndrăznea, dintre atlanți, să bea apa asta însîngerată. Numai chinuiți de sete și văzîndu-i pe localnici că-și afundă ulcioarele în râu fără teamă, unii soldați încercară să guste apa roșie, și îndată vestea se răspândi în toată armata: nimeni nu mai băuse, nici în Atlantida, apă așa de gustoasă. Iahuben era dintre puținii care o mai băuseră și altădată. După ce mâncă vârtos, înainte de a se culca, soldatul Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici parte de ea, nici măcar speranță. Își aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci de ani și gustase din viață tot ce se putea gusta. Auta avea treizeci, însă mai mult a bănuit decât a gustat... Începu să râdă. Tefnaht a fost atunci atât de liniștit și chiar șăgalnic numai pentru că nu putea ști, din mărturisirea neîntreagă a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci de ani și gustase din viață tot ce se putea gusta. Auta avea treizeci, însă mai mult a bănuit decât a gustat... Începu să râdă. Tefnaht a fost atunci atât de liniștit și chiar șăgalnic numai pentru că nu putea ști, din mărturisirea neîntreagă a robului, nici n-avea cum să afle
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci de ani și gustase din viață tot ce se putea gusta. Auta avea treizeci, însă mai mult a bănuit decât a gustat... Începu să râdă. Tefnaht a fost atunci atât de liniștit și chiar șăgalnic numai pentru că nu putea ști, din mărturisirea neîntreagă a robului, nici n-avea cum să afle că aceea pe care a ales-o Auta nu numai că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străveziu, care numaidecât se umplu cu sânge. "Vor să vadă ce gust am!" se gândi Auta, acum aproape împăcat cu gândul morții. Totuși, alt sânge nu i se scoase și pe cel din globul cu ac nimeni nu i-l gustă. Alte câteva lucruri ciudate îi fură ținute câte un număr de clipe lângă ochi, pe tâmplă, pe limbă (Auta uită curând toate acestea) și scaunul cu cei doi inși așezați pe el coborî îndărăt lângă ceilalți. Auta nu putea ști
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se deschisese pofta, căci răscoala plănuită de Auta și din care sutașul n-a înțeles mare lucru îl încînta deosebit de mult. Se și vedea conducând oștile de robi, ca un nou Puarem. Își făcea acum fel de fel de planuri. Gusta dinainte plăcerea de a fi iubit de ostașii săi, cum Puarem nu se putea lăuda că este. Își aduse aminte de cei doi robi nevinovați uciși din porunca cruzimii unui preot. Da, Auta știe ce spune! se gândi Iahuben. Robii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frumoasă, o așeză pe o frunză curată și zise cu glas supus: - Asta e pentru zeul nostru Auta. Friptura i-o duseră cu toții, iar ce nu mâncară, Ntombi înfășură într-o pânză pentru celelalte. Dar Auta se mulțumi numai să guste; nu-i ardea de mâncare. Mehituasehet intră fără teamă în turnul argintiu, împreună cu Nefert. Ceilalți doi nu îndrăzniră să intre, decât după ce îi chemă stăruitor Auta. Min o chemă la sine pe Mehituasehet și o arătă semenilor săi, spunîndu-le în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai venit așa de repede. - Ba nu, am și adus-o! Era gata făcută de nevastă-mea. Oaspetele se întoarse în fotoliu, să-și ia ceașca în primire. Îi plăcea tabietul; o mirosi întîi, între două fumuri de țigară, apoi gustă îndelung, mai mult aburii decât cafeaua. Puse ceașca jos și oftă. - Știi de ce oftez? Pentru pierderea ireparabilă a documentelor... Omul se degajează de zona ignoranței și se va plimba prin toate secretele din spațiu și din timp! Iată realități apropiate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]