5,257 matches
-
o aplicație numită Zoosk, un program de online dating care te pune în legătură cu persoane din lista de prieteni judecate drept compatibile pe baza unui formular pe care utilizatorul trebuie să-l completeze. Pentru că acceptase fără discernământ toate cererile de prietenie, habar nu avea cine sunt oamenii pe care i-i arăta aplicația, dar s-a jucat în continuare. „Am bifat care e mai interesant și care e mai puțin interesant, după poze, vârstă, domiciliu etc. Aplicația avea un soi de messenger
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
la fel cu al său. Simțurile mele n-au reacționat însă - și când, ulterior, am fost invitat să repetăm „prostiile“, am refuzat. Cât de indiferentă mi-a fost această experiență se vede și din împrejurarea că, student fiind - peste ani -, habar n-aveam că există, între practicile erotice (între „prostii“), fellatio. În vecini, la închisoarea de minori, m-am împrietenit cu un copil al directorului, Moldovan: dintre cei mai mici ca mine, un băiat, Victor, a ajuns actor la Teatrul Național
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la cer de indiscretă un semn de drăgălășenie sincer afectată și de dragoste cochetă (dacă ar fi citit ceea ce trebuie, punctul lor de vedere ar fi fost „lasă cochetăriile!“). Cât de mult o iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dragoste cochetă (dacă ar fi citit ceea ce trebuie, punctul lor de vedere ar fi fost „lasă cochetăriile!“). Cât de mult o iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înlocuit și care m-a surprins, fiindcă era un familiar al casei părintești, prietenul tatei: Petre Țuțea. Și el va fi fost surprins să mă descopere într-o bancă: neacordându-mi la noi în casă nici o atenție, probabil n-avea habar că sunt școlar și unde. Ca și mai târziu în lume, cum voi constata, e de bănuit că și la mesele la care era invitat la noi în fiecare duminică la prânz va fi vorbit numai el și poate numai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
deopotrivă ruinele și satele (mai târziu am auzit că a fost foarte nemulțumită de căsătoria fiului ei cu o fată de popă de la țară - asistase la nunta lor în Diug, împreună cu sora ei, Ana, care strâmba din nas fără jenă): habar n-avea că românii ardeleni din orașe se trăgeau aproape toți de la țară și se mândreau cu originea lor rusticană. Oricât eram de copil, am observat de îndată diferența de mentalitate dintre lumea de dincoace și de dincolo de Carpați; cea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
n-au fost simultane, ci s-au succedat, fiecare vârstă cu al ei - unul dintre cele mai stranii fiind să-mi fac, sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică, Golumba, companion cinegetic al unchiului Toader, dar care habar n-avea de mine ca nepot al amicului său, a observat doar că eu cânt fals. În schimb, nu mi era antipatic, nici indiferent, ca eu lui, profesorul de franceză, Bernard (făcea parte din Misiunea franceză în România, cum găseai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ajuns tâmplar C.F.R. și a dovedit întotdeauna talent și spirit inventiv - l-au onorat cu brevete, ceea ce nu l-a împiedicat să treacă, politic, prin pușcărie: a fost contemporan cu mine la Jilava, în celulă însă cu părintele Stăniloae, eu habar neavând că suntem vecini de celulă. Talentul și l-a arătat încă de tânăr, când, la Oradea, în spațiul oferit de cazarma unde locuiau ai mei, „unchiul Mitu“ a întocmit dormitorul lor din lemn de palisandru, după catalog de mobile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
după ce fusesem chemat la director în legătură cu activitatea lor clandestină, făceam parte și eu din frățiile de cruce : mă copsesem bine și frumos la jarul publicisticii legionare - eram ca o trufanda bună de ingurgitat. Pe cine am contactat mai întâi? Cum? Habar n-am. Au existat întruniri? Fără îndoială, dar nu-mi amintesc decât de un marș cu cântece prin pădure și de faptul că am fost însărcinat să păstrez eu de acum încolo „biblioteca“ cuibului, vreo nouă-zece cărți și broșuri, dintre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui albă, patriarhală, masivă (ca a lui Walt Whitman - mi-am spus mai târziu): știam cine e, căci eram cumva rude prin alianță: fiica lui se căsătorise cu vărul primar al mătușii mele, Elenuța, dar nu-l salutam, căci dânsul habar nu avea de existența mea. A vorbit la înmormântarea bunicului meu, în calitate de „ultim memorandist“ (fuseseră deci împreună la Viena, „la împăratul“, în 1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot spune că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor accent străin, care-i sporea farmecul. Îi citeam și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a altora: mai ales unul dintre noi, smead, cu părul lins, destul de firav, un bănățean a cărui figură exprima întotdeauna nopțile nedormite, excesele, alcoolul, femeile, fără a-i afecta mobilitatea facială, de iepure (ne împuia capul cu aventurile lui și habar n-am cum trecea clasa). Altul, cu nume românesc, dar despre care se șoptea că este evreu, avea faimă (tot șoptită) de homosexual (fără altă precizare); mie mi se părea, după figură, cam libidinos. Pentru că îl consideram deci și eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era deasupra noastră, ca și a lucrurilor. La filosofie, profesor mai statornic mi-a fost Victor Iancu (pe atunci, și asistent universitar la Catedra de Estetică) și, sporadic, poeții Mihai Beniuc și Grigore Popa. Profesoară de germană era „doamna Gheorghe“ (habar n-aveam că e nepoata lui Blaga, Georgina). Victor Iancu a fost primul care m-a învățat să disociez în filosofie: lăsând complet la o parte programa de învățământ, el ne ținea un curs de introducere în teoria valorilor, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
franceză cărți pentru copii, avea, de fapt, o bună și actuală informație literară, după cum urma să constat eu, examinatul, la examen. Pe deasupra, fusese coleg cu tata la școala primară, amintindu-și de părintele meu, pe care - uluindu mă, căci eu habar n-aveam de micul lor trecut comun - l-a evocat în cursul probei orale pe care o prezida. Ca să-l dea gata cu mine pe președinte, examinatorul meu la română i-a cerut îngăduința să mă întrebe despre literatura noastră
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sub numele de Cristea Ion. A murit în primele zile ale războiului, într-un tren sanitar lovit de bombele de sus. La rebeliune, mi am făcut „datoria“. Am fost plasat pe acoperișul prefecturii, lângă o mitralieră care mă intimida, fiindcă habar n-aveam cum se mânuiește și nimeni n-a avut bunăvoința să mă lămurească. Nu mă simțeam deloc la larg acolo, însă nu puteam lăsa să fiu considerat laș sau chiar „trădător“. Nu prea departe de prefectură, locuia Radu Stanca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
studiat pe Dante, dar tu l-ai pierdut pe Eminescu! Foarte mulți italieni de 50-60 de ani sunt analfabeți. Cu tot imperiul lor roman, nu știu să citească. Sunt și persoane cărora le povesteam eu de Pompeii și de Caligula, habar n-aveau. Italia a trecut printr-o perioadă grea în timpul celui de al Doilea Război Mondial și după aceea. Sărăcie și lipsă de cultură. Sărăcia a dispărut. Lipsa de cultură, nu. La noi însă și cel mai umil cioban știe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Sărăcie și lipsă de cultură. Sărăcia a dispărut. Lipsa de cultură, nu. La noi însă și cel mai umil cioban știe cine a fost Decebal și ce este Sarmizegetusa. Eu știam tragedia de la Pompeii de când eram mică. Concetta nu avea habar. După ce a auzit tot de la mine, s a apucat să le povestească vecinelor, care numai că nu spuneau: — Zău, țață?! Scrisoarea 18 Draga mea, Aici nu ne apărăm decât noi între noi. Mă topeam pe picioare în Roma de teama
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
presimte fără a-l înțelege de fapt. El vorbește despre "lumea aceea în care am intrat pentru scurt timp". Bunicul lui, William Sinclair, care vine să-l ia de la tatăl lui și să pună capăt timpuriei lui comuniuni cu inexprimabilul, habar n-are de această nesfârșire intuită de copil. El și nevasta lui, părinții Ceciliei, sunt oameni de treabă și de rând, care-i asigură lui Tim un cămin normal până ce-și termină școala. Tim nu vrea să-și părăsească tatăl
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot ce fac eu vindecă) e tot o fereastră spre Holocaust. Încă nu cunoaștem trecutul eroului. Habar n-avem că a fost doctor SS în lagăre. Nu știm decât că e doctor, ginecolog pare-se, și abia mai târziu aflăm că tot așa a fost și în lagăre, unde a făcut experiențe pe evreice. Titlul capitolului respectă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubirea ca tipar, dar aceasta nu le face mai puțin atrăgătoare. Romancierul Desperado găsește negreșit un șiretlic să ne aducă cu respirația tăiată la ultima pagină a cărții. Martin Amis contează pe cunoașterea de către noi a istoriei reale. Dacă lectorul habar n-are de al Doilea Război Mondial și lagărele de concentrare, intriga și suspansul din Săgeata timpului sunt inexistente. Romanul defamiliarizează și creează confuzie. Pornind de la așteptările noastre de zi cu zi, construiește o distopie. Dacă vrem s-o înțelegem
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și după toate acestea, Ono se declară uluit, exact ca majordomul Stevens. Pe scurt, Ono refuză să recunoască că e vinovat. El refuză implicit să fie părtaș la ironia vieții. Ca tehnică, Ishiguro începe prin a enumera lucruri de care habar n-avem și ne face să ne simțim vinovați de neștiința noastră, ca și cum am avea obligația să fim în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
începe în 1952, cu un grup de studenți, iar în final autorul se amestecă printre ei, descriindu-și astfel propria evoluție: Predau literatură engleză într-o universitate din cărămidă roșie și în timpul liber scriu romane, încet și înghiontit de istorie. Habar n-avem că se identifică cu eroii (lucru pe care nu-l face David Lodge de obicei) până la ultimele fraze ale romanului: Nu se mai fac pariuri, viitorul e nesigur, dar o să fie interesant de urmărit. Cititorule, adio! Aceste ultime
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am trezit într-o noapte asta era acum 40 de ani dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate de oră. Pur și simplu mă durea sufletul când mă gândeam la viața care îl
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-a dat un sens pe care ei nu-l au. Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ea se distanțează și de nopțile Șeherazadei, și de pofta ei de povești. Așa cum spunea în interviu: Nu m-am gândit niciodată că vreau să scriu probabil fiindcă nu mi se părea că aș avea ceva de zis și fiindcă habar n-aveam să povestesc. Cât despre misterul nopților arăbești de poveste, tot ce găsim în poezia ei e Anglia, în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]