5,411 matches
-
balonului, o cantitate suficientă de hidroxid de amoniu (punctul 3.1.3) pentru a produce alcalinizarea lichidului și precipitarea hidroxizilor. După răcire, la lichidul alcalin se adaugă acid clorhidric 1M (punctul 3.1.2), în cantitate suficientă pentru a dizolva hidroxizii precipitați, apoi se transferă soluția obținută într-un balon cotat de 100 ml. Se clătește balonul Kjeldahl cu acid clorhidric 1M (punctul 3.1.2) și se adaugă lichidul de clătire în balonul cotat, pentru completarea volumului până la 100 ml
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
a acidului etilendiaminotetraacetic 0,02M (EDTA). 3.4. Soluție tampon pH 9: într-un balon cotat de 100 ml, se dizolvă 5,4 g de clorură de amoniu în câțiva mililitri de apă, se adaugă 35 ml de soluție de hidroxid de amoniu (20 = 0,92 g/ml) diluată la 25% (v/v) și se completează până la 100 ml cu apă. 3.5. Eriocrom negru T: 1% (m/m) soluție solidă în clorură de sodiu. 3.6. Sulfat de cadmiu (CdSO4
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
2-diomiaciclohexan tetra acetic (CDTA); se adaugă o soluție conținând 58 g de clorură de sodiu și 29,4 g de citrat trisodic în 700 ml de apă distilată. CDTA este dizolvat prin adăugarea a aproximativ 6 ml de soluție de hidroxid de sodiu 32% (m/v). În final, se adaugă 57 ml de acid acetic (20 = 1,05 g/ml) și se aduce pH-ul la 5,5 cu soluție de hidroxid de sodiu 32% (în jur de 45 ml). Se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
prin adăugarea a aproximativ 6 ml de soluție de hidroxid de sodiu 32% (m/v). În final, se adaugă 57 ml de acid acetic (20 = 1,05 g/ml) și se aduce pH-ul la 5,5 cu soluție de hidroxid de sodiu 32% (în jur de 45 ml). Se lasă să se răcească și se completează la un litru cu apă distilată. 4. METODA DE LUCRU Comentariu preliminar: Trebuie avut grijă ca toate soluțiile să rămână la temperatura de 25șC
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
CARBON 1. PRINCIPUL METODELOR 1.1. Metoda de referință 1.1.1. Vinuri nespumoase (CO2 sub presiune 0,5 105 Pa)16 Volumul de vin luat din probă este răcit la aprox. 0șC și amestecat cu o cantitate suficientă de hidroxid de sodiu pentru a obține un pH de 10 - 11. Titrarea este efectuată cu o soluție acidă în prezența anhidrazei carbonice. Conținutul de bioxid de carbon este calculat din volumul de acid necesar schimbării pH de la 8,6 (forma bicarbonat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
din volumul de acid necesar schimbării pH de la 8,6 (forma bicarbonat) la 4,0 (acid carbonic). În aceleași condiții se efectuează și o titrare test, pe vin decarbonatat, în scopul de a ține cont de volumul de soluție de hidroxid de sodiu absorbit de acizii din vin. 1.1.2. Vinuri spumante și petiante Proba de vin de analizat este răcită aproape de punctul de îngheț. După înlăturarea unei cantități utilizate ca blanc după decarbonatare, restul conținutului sticlei este alcalinizat pentru
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
volumul soluției acide necesară pentru schimbarea pH de la 8,6 (formă bicarbonat) la 4,0 (acid carbonic). În aceleași condiții se întreprinde și o titrare blanc, pe vin decarbonatat, în scopul de a ține cont de volumul de soluție de hidroxid de sodiu absorbit de acizii din vin. 1.2. Metoda uzuală: vinuri spumante și petiante Metoda manometrică: presiunea suplimentară a bioxidului de carbon este măsurată direct în sticlă utilizând un manometru. 2. METODA DE REFERINȚĂ 2.1. Vinuri nespumoase (CO2
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
METODA DE REFERINȚĂ 2.1. Vinuri nespumoase (CO2 sub presiune 0,5 105 Pa) 2.1.1. Aparatura 2.1.1.1. Agitator magnetic. 2.1.1.2. pH metru. 2.1.2. Reactivi 2.1.2.1. Soluție de hidroxid de sodiu (NaOH) 0,1M. 2.1.2.2. Soluție acid sulfuric (H2SO4) 0,05M. 2.1.2.3. Soluție anhidrază carbonică 1 g/l. 2.1.3. Metoda de lucru Se răcește proba de vin la aproximativ 0șC împreună cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
sulfuric (H2SO4) 0,05M. 2.1.2.3. Soluție anhidrază carbonică 1 g/l. 2.1.3. Metoda de lucru Se răcește proba de vin la aproximativ 0șC împreună cu pipeta utilizată pentru eșantionare. Se pun 25 ml de soluție de hidroxid de sodiu (punctul 2.1.2.1) într-un pahar de laborator de 100 ml; se adaugă două picături de soluție apoasă de anhidrază carbonică (punctul 2.1.2.3). Se introduc 10 ml de vin, utilizând pipeta răcită la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
balonul fiind încălzit într-o baie de apă la aproximativ 25șC. Se repetă procedura de mai sus pe 10 ml de vin decarbonatat. Se notează cu n' ml volumul utilizat. 2.1.4. Exprimarea rezultatelor 1 ml de soluție de hidroxid de sodiu 0,1M titrată corespunde la 4,4 mg de CO2. Cantitatea de CO2 din vin, în grame pe litru, este dată de formula: 0,44(n - n') Se evaluează cu două zecimale. Notă: Când vinurile conțin puțin CO2
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
nu este necesară adăugarea anhidrazei carbonice pentru catalizarea hidratării CO2. 2.2. Vinuri spumante și petiante 2.2.1. Aparatura 2.2.1.1. Agitator magnetic. 2.2.1.2. pH metru. 2.2.2. Reactivi 2.2.2.1. Hidroxid de sodiu (NaOH) 50% (m/m). 2.2.2.2. Soluție de acid sulfuric (H2SO4) 0,05M. 2.2.2.3. Soluție de anhidrază carbonică 1 g/l. 2.2.3. Metoda de lucru Se notează nivelul vinului în sticlă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
în cilindrul pentru titrarea blanc. Volumul exact înlăturat, v ml, este determinat prin citirea valorilor pe cilindrul gradat după de vinul a ajuns la temperatura camerei. Imediat după ce proba blanc a fost înlăturată, se adaugă 20 ml de soluție de hidroxid de sodiu (punctul 2.2.2.1) într-o sticlă cu capacitatea de 750 ml. Se așteaptă până când vinul ajunge la temperatura camerei. Se pun 30 ml de apă distilată fiartă și două picături de soluție de anhidrază carbonică (punctul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
trei minute în vid, balonul fiind încălzit la aproximativ 25șC într-o baie de apă. Se înlătură 10 ml de vin decarbonatat și se adaugă la 30 ml de apă distilată fiartă; se adaugă două - trei picături de soluție de hidroxid de sodiu (punctul 2.2.2.1) pentru aducerea pH la 10 - 11. Urmați apoi procedura de mai sus. Se notează cu n' ml volumul de acid sulfuric 0,05M adăugat. 2.2.4. Exprimarea rezultatelor 1 ml de acid
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
apă pentru a forma un litru de soluție. 3.2.2. Clorură de cupru (II) cristalină (CuCl2 2H2O). 3.2.3. Soluție de roșu de fenol Se dizolvă 0,05 g de fenol roșu în 1,4 ml soluție de hidroxid de sodiu; se completează soluția până la 1 000 ml. 3.2.4. Soluție de iodură de potasiu Se dizolvă 250 g de iodură de potasiu (KI) în apă suficientă pentru obținerea unui litru de soluție. 3.2.5. Soluție de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
0,001M Se adaugă 0,5 ml de acid nitric concentrat (HNO3) (20 = 1,40 g/ml) în 10 ml de soluție de nitrat de argint (AgNO3) și se completează cu apă până la un litru. 3.2.6. Soluție de hidroxid de sodiu 1M, fără fier. 3.3. Metoda de lucru Se introduc 100 ml de vin filtrat (sau nefiltrat dacă este necesară, de asemenea, determinarea acidului hidrocianic conținut de orice tulbureală albastră), se adaugă aproximativ 5 mg de clorură de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
determinarea acidului hidrocianic conținut de orice tulbureală albastră), se adaugă aproximativ 5 mg de clorură de cupru (II) (punctul 3.2.2) și 10 ml de acid sulfuric diluat (punctul 3.2.1). Se pun 5 ml de soluție de hidroxid de sodiu (punctul 3.2.6) în balonul receptor. Se distilează până la umplerea balonului de 50 ml. Se transferă distilatul într-un pahar de laborator de 400 ml și se pune într-o baie de apă la fierbere; se accelerează
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
3.2.5) până când se observă o tulburare ușoară, dar persistentă. Se notează cu n volumul de titrant utilizat pentru obținerea acestui rezultat. În plus, se pregătește un tub similar pentru o probă blanc, conținând 5 ml de soluție de hidroxid de sodiu (punctul 3.2.6), două picături de soluție de fenol roșu (punctul 3.2.3), o picătură de soluție de iodură de potasiu (punctul 3.2.4) și suficientă apă pentru obținerea unui volum identic celui de mai
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
saturată, ținut în soluție saturată de clorură de potasiu, - sau electrod combinat, ținut în apă distilată. 3. REACTIVI 3.1. Rășină de schimb cationic puternic acidă, în formă H+ umflată prin scufundarea în apă în timpul nopții. 3.2. Soluție de hidroxid de sodiu 0,1M. 3.3. Hârtie indicatoare pH. 4. METODA DE LUCRU 4.1. Pregătirea probei Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat la 40% (m/v), conform capitolului " Aciditatea totală" secțiunea 5.1.2. 4.2
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
punctului 4.1, cu un flux de o picătură pe secundă. Se colectează efluentul într-un pahar de laborator. Se spală coloana cu 50 ml de apă distilată. Se titrează aciditatea din efluent (incluzând apa de clătire) cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1M, până când pH este 7 la 20șC. Soluția alcalină trebuie adăugată încet și preparatul agitat continuu. Se notează cu n ml volumul de hidroxid de sodiu 0,1M utilizat. 5. EXPRIMAREA REZULTATELOR Cationii totali sunt exprimați în
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
distilată. Se titrează aciditatea din efluent (incluzând apa de clătire) cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1M, până când pH este 7 la 20șC. Soluția alcalină trebuie adăugată încet și preparatul agitat continuu. Se notează cu n ml volumul de hidroxid de sodiu 0,1M utilizat. 5. EXPRIMAREA REZULTATELOR Cationii totali sunt exprimați în miliechivalenți pe kilogram de zahăr total, cu o cifră zecimală. 5.1. Calculare - aciditatea efluentului, exprimată în miliechivalenți pe kilogram de must concentrat rectificat: E = 2,5n
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Soluție de glicerină 85% (C3H8O3) (m/v), () 2.1.7. Reactiv de tioacetamidă. Se adaugă la 0,2 ml de soluție de tioacetamidă (punctul 2.1.5) 1 ml de amestec de 5 ml apă, 15 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1M și 20 ml de glicerină (punctul 2.1.6). Încălziți 20 de secunde într-o baie de apă la 100șC. Se prepară imediat înainte de utilizare. 2.1.8. Soluție conținând 0,002 g/l plumb. Se prepară
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
apă distilată și se distilează până când este încă alcalin, eliminând primii 15 ml de distilat. Se răcește conținutul balonului, acidificând cu aproximativ 5 ml de acid sulfuric diluat și se reia distilarea, colectând distilatul în 5 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1M. Se distilează aproximativ 5 ml de lichid, care devine astfel limpede. 20 Această adăugare este facultativă. Unii analiști consideră mai ușor de observat apariție tulburelii într-o soluție roz, în loc de una incoloră. 21 n' este egal cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
însemnate din alte metale, cum ar fi arsenic, stibiu, bismut, zinc, cupru, argint și aur. Topitura este tratată cu aer, abur și sulf care oxidează metalele acestea cu excepția argintului, aurului și bismutului. Oxizii astfel formați sunt separați prin adăugarea de hidroxid de sodiu ce îi face să plutească deasupra topiturii și apoi să fie smântâniți. Aurul, argintul și bismutul sunt îndepărtați prin diverse procese. Plumbul foarte pur poate fi obținut prin tratarea plumbului obținut pe calea metalurgică clasică mai departe într-
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
metamorfogene rezultă prin transformarea intensă a rocilor și a zăcămintelor preexistențe la adâncimi mari în scoarță terestră, datorită presiunii și temperaturii înalte. De exemplu, zăcămintele de limonit de origine sedimentara se transformă, după metamorfozare, în zăcăminte de magnetit sau hematit, hidroxizii de mangan (psilomelan, manganit) se transformă în oxizi anhidri de mangan (braunit, hausmanit), bauxitele în corindon, calcarele în marmură, rocile silicioase în jaspuri, unele substanțe organice în grafit etc. După anul 1921, activitatea în toate sectoarele industriei petroliere românești a
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]