6,099 matches
-
ce să fac. Zăpușeala și berea Aleg o masă la umbra unui ficus gigant. Cu fața spre mare și cu spatele spre micul golf în care se scurg, prin cîteva tuburi imense, mizeriile Havanei. În fața mea sublimul, în spatele meu hidoșenia iadului. Briza nu-i încă decisă și cînd mă regalează cu mirosul mării, cînd îmi amintește de mizeria adusă de tuburile negre cu dejecții ca smoala. Castelul vechi, de prin secolul al XVI-lea, suportă stoic contrastul existenței sale. De la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>>. Că nu știe femeia acie că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” - Imi amintesc, mărite Spirit, că această întâmplare am citit-o în „Letopisețul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pro-ruși). De la Odesa, în primăvara lui 1942, taică-meu a venit într-o permisie de câteva zile, împreună cu moș Ion. Ascultam cu sufletul la gură cum își povesteau unul altuia, la un pahar de vin, cum au scăpat cu zile. Iadul pe pământ, bă! Trăgeau rușii din toate părțile. Ploaie de gloanțe, nu alta. Da‟ și-ai noștri. ce mai, măcel în toată regula. Cădeau ca muștele și dintr-o parte și din alta. Ghemuit, lângă ei, mă treceau fiorii. Nu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de viață, ci un divertisment și un ideal. Nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, până acum, de această anticameră a iadului. Frica Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfățișări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecționăm vești proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac în celulă, sărac întru toate. Sărac sunt, Doamne, sărac Și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și mistică se desființeză în 1939-1940 din ordin politic și predă Apologetică. Atât la București, cât și la Chișinău începe cursuri despre Dostoievski și creștinismul rus, Dostoievski fiind cunoscut în cultura europeană ca un Dante modern, care arată Raiul și Iadul. Este important faptul că Nichifor Crainic a introdus în curs pe Dostoievski, pentru că acesta reușește să plaseze spiritul filocalic în opera literară. Sfaturi ale Sfântului Isaac Sirul le regăsim în cuvintele starețului Zosima din „Frații Karamazov”. Nichifor Crainic e un
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu fire cumpănită, Nedumerirea tot mai mult m-apasă De ce cu iadul lumea se mărită. Într-o noapte încinsă de august a anului 1948, părintele Imbrescu scrie în versuri scurte, dar precise, ca ale unui matematician, o lecție de Dogmatică: Omul nou, făcându-și cruce, Scrie-n gest Teologie Tatăl la esență
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
adică. Pentru asta, François Villon le-a menit cumplite pedepse: ...de paloș, de baltag și de cuțit de țeapă și de furcă otrăvită... ...să fie dați grămadă la pământ... ... tăiați la beregăți să-i rupă chinul și’n fund de iad să stea cât mai curând crâșmarii care ne botează vinul!... Doar că, miloși din fire, bețivii Evului Mediu au găsit altă soluție: paharul din lemn de iederă, prin porii căruia apa de prisos se scurge... Treabă sigură, căci apa din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acrobațiile unei veverițe ori de cântecul privighetorii, În plin oraș chiar, și tocmai de asta, lucruri absolut normale pentru ele. Unii dintre noi prelungesc această satisfacție, oferită de stropul de Natură, Îngrijind un animal. Dar și greșesc, căci „drumul spre iad e pavat cu bune intenții“, de prea multă grijă. Iar uneori, pentru a nu ne Împărți afecțiunea - de parcă aceasta trebuie să fie finită - cu Încă unul și pentru a ne păstra tot timpul lângă noi subiectul afecțiunii, Îl supunem unei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-se mereu pe sine În căutarea noului superior care să-i dea Încă o șansă, precum toate elementele ei, de la un moment reprezentate de vietăți, iar de la un altul, viitor, de spirite, apoi de zei... De aceea nu cred În iad sau rai, căci o pedeapsă sau o recompensă veșnică nu se potrivește cu o faptă limitată la finitul a vreo 70 de ani... Îmi Încadrez deci existența Într’o lume populată evolutiv: sub mine de animale și paralelul lor vegetal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și descifrarea genomului uman, vreau să zic prin reproducerea ca la xerox a unor semeni conform unui proiect n’are sau are importanță În ce scop, iar În asta rezidă saltul calitativ care ne poate duce În paradis sau În iad. N’a sistematizat știința biologică de până la el, precum a făcut-o un secol Înainte Linné, nașul de botez al speciilor. Nu știu dacă a fost un creaționist, precum Linné care s’a mărginit la a clasifica zisa creație a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bipezii, ați apucat să ardeți jumătate din pădurile Europei și ați transformat pământ fertil În deșert, ca’n Orientul Apropiat, noi, pisicile am Început să devenim negre. E drept, Încă doar de leac, motiv pentru care, asociate cu negriciosul din iad - asta credeți voi - am ajuns pe rug. Dar ca astăzi n’a fost niciodată. Iar noi, pisicile negre, suntem tot mai multe. Iar când vă veți fi Împăcat cu Natura o veți afla după câte pisici negre mai aveți În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înțeleg În Întreprinderea voastră; dar, dacă tot vreți s’o faceți, barem alegeți un astfel de loc, unde să nu agresați Natura. Mă Îndoiesc c’ar exista așa ceva, motiv pentru care v’aș expedia deja, cu proiect cu tot, În iad, dar să devin Înțelegător. Ce n’aveți destule terenuri degradate - tot de voi - ba chiar semideșerturi, ca prin Oltenia? Pentru ce vreți să distrugeți un loc viu, adică mai viu, atât de viu Încât arborii locului au ajuns seculari? Ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple unelte ale evoluției Lumii; chiar dacă vă doare, În pântece ori În orgoliul de „stăpâni ai Naturii“. À propos de rai, iad și unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi niciodată, oricâte reforme ale justiției - o servitute a dreptății, În fond - ar avea loc.
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi niciodată, oricâte reforme ale justiției - o servitute a dreptății, În fond - ar avea loc. Dar, insidios, merge Înainte evoluția. Altfel spus, intrând În piele viitorului meu coleg de iad - ptiu! e tiz cu feciorul „ăluia“ -, accept să trăiesc În nedreptatea de acum, pentru ca urmașii mei să poată cunoaște o altă nedreptate dar Într’un plan superior. Altminteri - așa cum În Univers nu există linie dreaptă, nici voi nu veți afla
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a emisiunii „Puls 120... cu Nicolae Tomescu“ pentru a mulțumi - căci În graba mea am uitat atunci - de Îndreptare, dar și pentru a scuti pe careva să-mi repete nefericita experiență. Dar și pentru obișnuitul meu à propos. „Drumul spre iad e pavat cu bune intenții“, o expresie cu totul adevărată și acum, prin chiar faptul că, precum În topuri, de fiece dată iese cineva și intră altcineva, ambii excluși din discuție, astfel Încât Îndreptarea ajunge doar la un soi de majoritate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mea, chiar - sau mai ales - dacă aveți același cod genetic cu mine. Făceți-o cu televizoarele, calculatoarele, mașinile, potcoavele dacă vreți, adică cu orice puteți face voi, dar nu cu suflete. Căci asta faceți, chinuind suflete mai rău ca’n iad, pentru ca pepiniera - am aflat cum se cheamă locul unde am trăit trei ani și mă usuc acum - să aibă mereu ceva de vândut, un sortiment cât mai diversificat, ca specie și soi. Deh! „Clientul nostru, stăpânul nostru“, trebuie satisfăcut. Lucru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mersului pe jos; riscând oprobiul unor ecologiști vopsiți precum cioara care se vrea papagal, dar totuși entuziaști și care-și freacă palmele de bucurie c’au obținut barem atât. Dacă ar calcula la rece, ar afla Însă că... Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Iar când n’ai o bună intenție - uitând că te Îndrepți spre iad - te uiți peste gard, la cei aflați cu un pas Înainte pe același drum. De ce, la urma-urmei, să n’avem și noi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care-și freacă palmele de bucurie c’au obținut barem atât. Dacă ar calcula la rece, ar afla Însă că... Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Iar când n’ai o bună intenție - uitând că te Îndrepți spre iad - te uiți peste gard, la cei aflați cu un pas Înainte pe același drum. De ce, la urma-urmei, să n’avem și noi faliții noștri, vorba lui nenea Iancu? Și, ca unii apuseni, să interzicem, barem pentru o zi, automobilele, motoarele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost Înlocuită cu dependența de Îngrășăminte și consecutiva degradare a solului. Bașca invazia, peste un secol și jumătate, a gîndacului din Colorado care s’a pus pe dijmuit, adjudecându-și taman acel câștig de producție. Așa vorbind, pavând drumul spre iad cu bune intenții, se pare că Ludovic al XVI-lea avea toate motivele să se Împace cu ghilotina. À propos de revoluții. Pentru că nu avem un partid monarhist, Înseamnă că nu pot fi Învinuit că fac politică atunci când afirm că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
colegii mei și cu doamnele învățătoare. Andreea Malache clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să le parcurgem împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]