6,525 matches
-
Iată că, odată cu primăvara acestui an 2004, cititorii lui Vasile Ilucă au în față o nouă carte a acestui autor, devenit tot mai cunoscut și tot mai apreciat. Este vorba, și de această dată,despre o invitație la un periplu ieșean,menit să ne faciliteze o și mai temeinică cunoaștere a valorilor orașului și ale țării. „”este titlul cărții,care a fost tipărită de Editura. De fapt, volumul seamănă mult cu un album. El are text și ilustrație. De această dată
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
întorși de la studii din Germania aduceau cu ei spiritul disciplinei muncii intelectuale al unității naționale, prin cultură unitară și romantismul literar. Aceste principii temeinic însușite s-au întâlnit cu patriotismul și romantismul tinerilor formați la Academia Mihăileană și la Universitatea ieșeană, grefate pe o educație socială distinsă și intelectuală serioasă. Toate acestea, puse în operă de entuziaștii tineri intelectuali, au dat valoare și personalitate societății literare Junimea. Câtă deosebire, însă, între aceștia și tinerii pe care Mihai Eminescu îi punea la
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum ne spune Z.Ornea în cartea sa „Junimea și junimismul”: „Fondatorii ca și aderenții erau spirite cultivate și au avut de luptat cu ostilitatea intelectualității ieșene învechite și plafonate [...]. Spiritul care domnea la reuniunile Junimii era jovialitatea dar care nu excludea seriozitatea în cugetare”. De la cei cinci fondatori pomeniți la început, la cei peste 116 membri și simpatizanți, câți se cunoșteau în 1885 - după C. G.
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
la București. Din acel moment a început să funcționeze o filială a Junimii - dacă putem spune așa - la București, în casa lui Titu Maiorescu. În ședințele de acolo se adunau și femei, adunarea căpătând o atmosferă de salon. Un junimist ieșean picat în aceste adunări rămânea singher și nu se putea adapta atmosferei. Prin 1877 - într-o scrisoare - Slavici caracteriza Junimea bucureșteană spunând că „Întrunirile literare de aici merg mai bine decât anul trecut și lumea începe a le da oareșcare
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
țin sâmbetele întruniri, nu mai avem Convorbirile, care erau cheagul care ne lega, prin urmare, a face aniversarea în Iași, ar fi a căuta de a se aprinde o candelă a cărei untdelemn a ars”. Din 1889, amfitrion al Junimii ieșene devenise Teohari Antonescu, hotărât să reînvie un trecut care apusese. Într-o scrisoare către Maiorescu, Al. Philippide își arăta tristețea și nemulțumirea: „Ședințele literare din saloanele lui Teohari au fost însă curioase prin exagerarea calităților Junimei; gluma devenea bufonerie, spiritul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Caraivan, redactorul revistei „Răzeșul”, îl considera orășelul școlilor și bisericilor, iar ilustrul ziarist Pamfil Șeicaru îl vedea ca fiind cel mai elocvent argument pentru a sublinia toleranța religioasă la români. Ne bucurăm de prezența domniilor voastre, cunoscute personalități din mediul universitar ieșean și a cadrelor didactice din Huși cu preocupări similare. Ne bucurăm că în cadrul Zilelor Hușilor, v ați gândit să vă amintiți de cel care a fost marele geograf Ion Gugiuman, născut în orășelul dintre vii, absolvent al Școlii nr. 2
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
îmi îndeplinesc o datorie de onoare, o datorie morală și de suflet, față de cel care mi-a fost mentor și cu care am colaborat timp de peste trei decenii, de a vă prezenta ceea ce a însemnat pentru geografia românească, pentru geografia ieșeană, în primul rând, profesorul meu, care și-a dăruit, pe parcursul întregii vieți toată truda și înțelepciunea cu care era genetic generos înzestrat. Profesorul Ion Gugiuman a facut parte din generația de geografi (V. Tufescu, N. Popp ș.a.) care și-au
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
sub vădita și benefica influență a profesorului Gheorghe Năstase, conducătorul său de doctorat, întemeitorul școlii de geografie umană la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. De altfel, sub conducerea lui Gheorghe Năstase, Ion Gugiuman a susținut și doctoratul la Universitatea ieșeană în anul 1943, doctorat care se referea la studiul geografic complex a unei regiuni dragi profesorului și foarte bine cunoscută: „Regiunea Hușilor” și care va face obiectul publicării în anul 1959 „Depresiunea Huși - studiu de geografie fizică și economică”. În
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
prezența acestor surse de energie, descrie funcționalitatea lor și adaptabilitatea la condițiile geografice ale teritoriului în care au fost implantate. Preocupările sale științifice în domeniul geografiei umane au fost completate și de cursurile pe care le-a predat la Universitatea ieșeană, cele mai elocvente fiind: Geografia economică a României, Geografia economică a lumii și Geografie medicală. Contribuția de-a lungul timpului la descoperirea a 47 de așezări arheologice este suficientă pentru a arăta multivalența preocupărilor unui geograf ancorat peren la adâncurile
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
gradul I, de admitere în învățământul universitar și la examenul de bacalaureat, președinte al comisiei de judecată tovărășească de la Universitatea „Al. I. Cuza” - Iași (1969 - 1972ă, membru în Consiliul științific al Facultății de Biologie - Geografie - Geologie și în Senatul Universității ieșene, membru în Consiliul Național pentru protecția mediului înconjurător (1973ă, inițiator și membru al conducerii Casei Universitarilor - Iași (19501968ă și multe altele, permanent avea o grijă aparte față de bunurile materiale ale locului de muncă, inclusiv de florile de pe aleile din fața facultății
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
an. Dornic de cultură, cât mai vastă în anii de școală, a citit tot ce i-a ieșit la îndemână. A fost atras în mod deosebit de lecturile pline de farmec din domeniul geografiei, geologiei și științelor naturii ale profesorului universitar ieșean Ion Simionescu. Ca urmare, în toamna anului 1929 se înscrie, ca student al Universității „Al. I. Cuza” Iași, secția geografie secundar Științele naturii. De asemenea, dă concurs pentru masă și cămin gratuit, însă obține gratuitate numai pentru locuință. În timpul studiilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Ștefan Niculescu la Științe naturale. Începe cercetarea științifică pe cont propriu și pentru a-i fi mai ușor la elaborarea lucrării de doctorat, solicită în mod repetat timp de patru ani la rând (1936-1939) un post la unul din liceele ieșene. Din motive „subterane” mereu este amânat, fiind îndrumat către alte orașe din țară. Între timp se căsătorește cu fosta sa colegă de facultate, Lidia N. Cojemeaco, ajunsă profesoară de geografie. Evenimentul a avut loc în data de 18 decembrie 1937
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a Universității din Iași, luându-și licența în geografie în 1935. După doi ani, se prezintă la examenul de capacitate, specialitatea geografie pentru profesori secundari, în 1937, clasificându-se pe primul loc pe țară, fiind apoi încadrat la diferite gimnazii ieșene, ajungând în anul 1938 profesor de geografie la cel mai prestigios liceu din Moldova, Liceul Internat ,,C. Negruzzi”, din Iași. Datorită calităților sale științifice, în anul 1940 este detașat la Seminarul Pedagogic Universitar, pe lângă care își făceau practica studenții secției
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
este detașat la Seminarul Pedagogic Universitar, pe lângă care își făceau practica studenții secției de geografie din Iași. După terminarea războiului și a prizonieratului este chemat, în 1949, ca asistent la catedra de Geografia României de la Secția de Geografie a Universității ieșene. După un an avansează ca șef de lucrări, apoi în 1951 conferențiar, iar cu data de 1 septembrie 1969, devine profesor. Parcurge, așadar, toate treptele ierarhice până la gradul de profesor universitar, timp în care activitatea sa didactică se împletește cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
comunități cu destin aparte și cu "bibliofagi" ronțăitori ai infinitelor texte iradiante, spre folosul lor și al altora, ar însemna mult mai mult decât zidul înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
creator în orice vreme", născut, apoi înflorind, slăbind, suferind, reînflorind ca în niște file de incunabul mirific. Într-o polifonie culturală, Cetatea imprimă tușe unice, în detalii, un limbaj poematic și un ceremonial neîntâlnit în altă parte, prilejuit de cerul ieșean și de primăverile teilor împodobiți cu ciucuri de flori. Aici au conviețuit în deplină libertate boierii veacurilor 18, 19, dintre ei s-au înălțat liderii patruzecioptiști, apoi sclipitorii junimiști. I-au urmat figurile de la "Contemporanul" și "Viața românească", personalități care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
18, 19, dintre ei s-au înălțat liderii patruzecioptiști, apoi sclipitorii junimiști. I-au urmat figurile de la "Contemporanul" și "Viața românească", personalități care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de scepticismul indus de un provincialism uneori dezolant, Iașul a știut să răzbească, să treacă peste prăbușiri și frământări, să iasă din nou la lumină. Până la urmă tot oamenii de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amplasament, mediul ambient și gustul rafinat al voievozilor și domnitorilor sub care s-au înălțat aceste lăcașuri de religie și artă. Ele conferă Cetății atmosfera de medieval, efectul artistic remarcabil, nota armoniei coexistând cu elementele clasicismului și modernismului. Spiritul critic ieșean a impus ideea adaptării formei la conținut și nu invers. Sacralitatea și arta pot fi luate ca un concept universal. Vechiul și modernul își dau mâna, dovadă și faptul că arhitecții români au creat stilul neoromânesc, pe amprenta brâncovenească. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Talpalari, Banu, Toma Cozma, Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Apostol Andrei și încă multe altele (în Iașul de azi ar fi peste 120 de mănăstiri și biserici!) configurează ansamblul unui melanj constructiv cu amprentă clasică, neoclasică, neogotică, neoromânească și modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul marelui spectacol urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al orașului, în cântecul clopotelor cu sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și altă rezonanță. Brâncuși afirmase undeva că "am muncit atât de mult, am cioplit atât de mult, încât din sutele, miile, infinitele forme, am reușit să dau la suprafață forma pură care nu are nici timp, nici spațiu". Asupra "statuariei ieșene" timpul nu pare să fi apăsat prea tare. Impresionanta listă de statui (de mari dimensiuni, cu busturi, basoreliefuri, altoreliefuri, medalioane, portrete, sculpturi ambientale, monumente funerare etc.) o aflăm din "Iași, chipuri în bronz, marmură și piatră", o carte memorabilă semnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Alecsandri, Gh. Asachi, Al. I. Cuza, Monumentul Cavaleriei, Monumentul Independenței la Mihai Viteazul, Barnovschi, Dosoftei, D. Cantemir, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Ibrăileanu, Codreanu, Xenopol, Kogălniceanu, regele Ferdinand, mareșalii Prezan, Averescu și alții și alții un ansamblu de artă sculpturală cu care ieșenii au un motiv întemeiat să se mândrească. Iașul, el însuși un colosal monument, a cărui frumusețe volumetrică și de forme conferă imaginea în bronz și piatră a unui admirabil oraș, este locul de care trebuie să ne bucurăm în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și pe cea de vecernie, intrând în sublima subjugare definitivă. Arta Iașului modulează insidios, cu lumină și grație până și în timpul magiei nocturne, pentru că și nopțile Iașului sunt parcă altfel. La lumina Lunii celeste reflectată pe zidurile vechi de secole, ieșenii se simt ca-ntr-o lume de basm, fermecătoare, feerică. Nu sunt acestea doar vorbe într-o comunicare între "sordid și princiar", sunt trăiri ale acelora care pot pătrunde nu în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de gândirea, competența și profesionalismul coordonatorilor de la nivelul instituțiilor culturale ale Iașului nostru. Crearea unui ambient, inspirat din marile valori, conduce la apariția personalităților și modelelor de mâine. În fapt, acest lucru se întâmplă în multe dintre domeniile și spațiile ieșene destinate în acest sens, mai ales când sunt întâlnite pasiunea, harul, rațiunea, sensibilitatea, toate rânduite spre frumusețe și cunoaștere. Imaginea evenimentelor la care participăm cu interes ne lasă perspectiva convingerii că semnificațiile unor lansări de cărți, ale unor expoziții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
agoniei lente, poate și din farsa unor stări intelectuale. Ne aducem aminte însă de ideea filozofică potrivit căreia lumea contemporană moare câte puțin pentru a renaște mâine, transfigurată și într-un echilibru spiritual necesar. Între cauză și efect faptul cultural ieșean este strâns legat de experiența umanistă a celor care duc mai departe noema în formă deplină și revelatoare pentru viața noastră culturală, de azi și de mâine. Eu cred că Iașul are asemenea oameni înzestrați și dăruiți actului de spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Grădinii botanice. Au urmat, cu timpul, și alte zone în care s-au organizat astfel de grădini, în scopul cercetării plantelor de o mare diversitate, devenite accesibile și marelui public vizitator, dar abia în 1960, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Universității ieșene, s-a hotărât locul definitiv și corespunzător (pe circa 150 ha) a actualei Grădini botanice, în dealul Copoului, pe lângă strada Dumbrava Roșie. Ea cuprinde ambii versanți ai văii Podgoria Copou, într-un minunat decor prin relief și frumusețe naturală. Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]