7,075 matches
-
după realitățile „fazei activiste industriale” a contemporaneității, va trebui să-i corespundă o poezie al cărei depozit imagistic să fructifice aceste date. Noutatea va fi, așadar, nu în mică măsură, a „concretelor” puse în relație. O modificare deci, de univers imaginar. Versurile constructivist-integraliste publicate în Invitație la bal ori în ciclul Terase din volumul Plante și animale, sunt, desigur, din acest punct de vedere, cele mai frapante (parțial, și din Ulise), întrucât introduc cea mai mare cantitate de semne ale civilizației
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în chip firesc reperele tradiționale de bază, - nu însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor, luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează într-un hipersemantism instituit de autonomia limbajului poetic”. Am avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind câteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artă" și e exprimată fără echivoc asumarea condiției de scriitor, cu toate virtuțile și servituțile ei. Sonetul inaugural din Patmos și cel de încheiere păstrau, deși destul de bine strânse în chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit până atunci. Cel dintâi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decât să înscrie în tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cult pentru imagine, prin intermediul căreia vede „toate fântânile universului reînnoite”, vizând desfășurarea, în aventura întâlnirilor dintre obiecte, a unei viziuni dinamice a metamorfozelor, Voronca e mai puțin un explorator al spațiului propriu-zis oniric, al subteranelor obscure ale inconștientului. Regimul său imaginar e mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din obstacol, transparența a devenit acum instrument: de acum încolo, zeul pe care-l semnalează se află în noi, nu în afara noastră, în îndepărtarea cerească, dar din punct de vedere imaginar, diferența este neînsemnată. Teatrul îi vitrifică personajele, arta limpezește lumea, literatura se străduiește să purifice și să aerisească obiectul prin limbaj pentru ca, prin ele, noi să putem regăsi în mod estetic propriul nostru adevăr transcendental, pe scurt, pentru a insera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste tapiserii poate fi considerată o răzbunare a omului de rând pe indiferența preoților față de marea fericire a celor mulți"183. Iată și motivația lui Kundera: "Romanul este produsul imaginar al indivizilor. El este teritoriul unde nimeni nu posedă adevărul absolut, nici Anna, nici Karenin, dar unde fiecare are dreptul să fie înțeles"184. Rorty găsește, totuși, un punct comun lui Kundera și lui Heidegger: amândoi sunt dușmanii tradiției occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care efectuează această despărțire este, fără nici o îndoială, cuvântul. Cuvântul, în cazul de față, nu este numai un instrument de ruptură, dar se substituie uneori amintirii, lăsând amprente pe memorie, uneori atât de lizibile, încât putem deduce, pe o hartă imaginară a sentimentelor, locul faliei, rupturii, locul marelui canion"362. De aceea, ca și Eminescu, dar ca și Evanghelistul (iar în secolul al XX-lea, Heidegger), Nichita Stănescu are cea mai înaltă concepție despre cuvânt. El a înțeles pe deplin de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
partea a patra a acestui volum. Cum putem construi astfel de teorii? Cum putem argumenta c] una este mai bun] decât altă? Sunt propuse și discutate dou] modele diferite. Este analizat], de asemenea, și utilizarea frecvent] a exemplelor ipotetice și imaginare pentru a decide între teorii. Partea a șaptea: Provoc]ri și critici Subiectivismul și relativismul, discutate în partea a șasea, neag] obiectivitatea sau validitatea universal] a eticii. Acestea nu sunt ins] singurele provoc]ri c]rora susțin]torii eticii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu ar putea s] sesizeze insuficientă gândirii morale caracteristice etapelor inferioare. Kohlberg susține c] etapă moral] a persoanelor poate fi determinat] prin r]spunsurile lor la diverse scenarii morale prezentate acestora, precum dilemă Heinz. Aceast] dilem] se ivește din cazul imaginar al unei femei care moare din cauza unui cancer. Exist] un medicament care ar putea-o salva, dar farmacistul pretinde 2.000 de dolari pentru o doz] foarte mic], ceea ce înseamn] de zece ori valoarea fabric]rii medicamentului. Nefiind în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
amintim c] abilitatea cognitiv] a reversabilit]ții este cea mai important] tr]s]tur] a raționamentului moral al persoanelor din Etapă 6. Judec]țile lor sunt considerate pe deplin reversibile. Reversibilitatea este abilitatea cognitiv] de a se pune în mod imaginar în locul altcuiva, si de a fi de acord cu o judecat] care ține seama cât de mult cu putinț] de punctul de vedere al celuilalt. O judecat] moral] pe deplin reversibil] nu este una egocentric]. Dar, dat] fiind aceast] caracterizare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu grade diferite de bun]stare, cu scopul de a obține intuițiile noastre despre diferite politici publice. Urm]rînd (dar revizuind) argumentația lui Onora O’Neill, putem distinge patru tipuri de exemple folosite în teoretizarea moral]: literar, demonstrativ, ipotetic și imaginar. Exemplele literare sunt folosite în mod obișnuit și au anumite avantaje și dezavantaje care nu pot fi cercetate aici. (De exemplu, vezi începutul capitolului 21, „Teoria virtuții”.) Exemplele demonstrative sunt cele luate din viața real]. Putem discuta masacrul My Lai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
21, „Teoria virtuții”.) Exemplele demonstrative sunt cele luate din viața real]. Putem discuta masacrul My Lai, de exemplu, ca un caz în care soldații trebuie s] aleag] între a respecta ordinele sau inclinațiile morale. Distincția dintre exemplele ipotetice și cele imaginare este important], dar greu de explicat. Un exemplu ipotetic poate implica o decizie între a merge la film sau a vizita un prieten bolnav. Întrebarea este dac] a intra într-o cabin] de teleportare care îți distruge corpul la pornire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implica o decizie între a merge la film sau a vizita un prieten bolnav. Întrebarea este dac] a intra într-o cabin] de teleportare care îți distruge corpul la pornire, dar îți creeaz] o copie la sosire, este un exemplu imaginar. Exemplele ipotetice implic] exemple de situatii sau evenimente care au avut loc sau ar putea avea loc f]r] a ne pretinde s] rescriem fizică său s] ne schimb]m concepția fundamental] despre cum funcționeaz] lumea. Exemplele imaginare implic] posibilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un exemplu imaginar. Exemplele ipotetice implic] exemple de situatii sau evenimente care au avut loc sau ar putea avea loc f]r] a ne pretinde s] rescriem fizică său s] ne schimb]m concepția fundamental] despre cum funcționeaz] lumea. Exemplele imaginare implic] posibilit]ți logice care ar putea avea loc numai în lumi foarte diferite de a noastr]. Aproape toți filosofii recurg la cazuri ipotetice. Este greu de imaginat cum am putea continua f]r] a proceda astfel. A decide ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai în lumi foarte diferite de a noastr]. Aproape toți filosofii recurg la cazuri ipotetice. Este greu de imaginat cum am putea continua f]r] a proceda astfel. A decide ce s] faci implic] gândire ipotetic]. Totuși, apelurile la cazuri imaginare sunt problematice, deoarece asemenea exemple sunt vagi în ceea ce privește mediul. Pentru a fi valide, gândirea contrafactual] trebuie s] opereze într-un mediu clar. Când ne gândim dac] s] mergem la film său s] vizit]m un prieten bolnav, avem o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un mediu clar. Când ne gândim dac] s] mergem la film său s] vizit]m un prieten bolnav, avem o idee relativ clar] despre ceea ce se va schimba și ceea ce vă r]mane la fel, orice am face. În cazurile imaginare, adesea nu știm ce se poate întâmpla. Avem intuiții, dar acestea pot s] nu fie demne de încredere. C]ci este posibil s] ne fi târât de-a lungul unei p]rți din „lumea real]” în cea contrafactual]. Exemplele imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imaginare, adesea nu știm ce se poate întâmpla. Avem intuiții, dar acestea pot s] nu fie demne de încredere. C]ci este posibil s] ne fi târât de-a lungul unei p]rți din „lumea real]” în cea contrafactual]. Exemplele imaginare sunt adesea descrise într-un mod foarte sistematic. Oferim implicit mediul care face aceste cazuri de neînțeles. Dar putem pur și simplu s] ne înșel]m despre ce ar însemna o lume în care exist] cabine de teleportare. O a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
foarte sistematic. Oferim implicit mediul care face aceste cazuri de neînțeles. Dar putem pur și simplu s] ne înșel]m despre ce ar însemna o lume în care exist] cabine de teleportare. O a doua problem] este c] aceste cazuri imaginare sunt descrise (în general) în mod tendențios. Acest lucru se datoreaz] funcției pe care ele se presupune c] o îndeplinesc. Un „bun” caz imaginar este unul despre care avem intuiții clare. Ideea este s] transfer]m aceste intuiții clare într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o lume în care exist] cabine de teleportare. O a doua problem] este c] aceste cazuri imaginare sunt descrise (în general) în mod tendențios. Acest lucru se datoreaz] funcției pe care ele se presupune c] o îndeplinesc. Un „bun” caz imaginar este unul despre care avem intuiții clare. Ideea este s] transfer]m aceste intuiții clare într-un caz similar relevant despre care intuițiile noastre sunt confuze. Totuși, este posibil ca intuițiile noastre s] fie diferite în cele dou] cazuri deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a reacției noastre la ele. Viața real] este deschis] interpret]rilor și descrierilor diferite. S-ar putea chiar s] nu fie clar când o situatie sau un context prezint] o problem] moral] sau ce fel de problem] moral] prezint]. Cazurile imaginare vin cu propriile lor descrieri. Lupta dintre identificare și descriere este eliminat]. Din acest motiv, intuițiile noastre despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac] ne gândim la o serie de exemple imaginare, prezentate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezint]. Cazurile imaginare vin cu propriile lor descrieri. Lupta dintre identificare și descriere este eliminat]. Din acest motiv, intuițiile noastre despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac] ne gândim la o serie de exemple imaginare, prezentate de Michael Tooley în cartea sa Abortion and Infanticide [Avort și infanticid] (pp. 191 și urm.), intru ap]rărea „principiului simetriei morale” - în linii mari opinia c] eroarea intervenției de oprire a unui proces cauzal este echivalent] cu eroarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected Philosophical Papers; Volume Three, Ethics, Religion and Politics (Minneapolis: University of Minnesota Press, 1981), pag. 26-42. Baier, A.: Postures of the Mind: Essays on
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în cauză, definitorie pentru criticul clujean apare tratarea oricărui text ca o psihodramă pirandelliană, în care autorii devin personaje, iar personajele se comportă, măcar din când în când, ca niște autori. De aici, o firească privilegiere a indivizilor (reali sau imaginari) în detrimentul structurilor și substituirea fixării în concept prin încadrarea în contextul unei familii de spirite care poate fi uneori un adevărat „clan”. Câteva (sub)titluri - Un Büchner român (Mihail Săulescu), Un Peer Gynt al poeziei (C. Tonegaru), Un pirandellian timid
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
și străine, altele inedite, afirmând, în analize nuanțate, de asemenea modernitatea clasicilor: Teatrul clasic fancez, Umanismul lui Pascal, Schema logică a raționamentului la Diderot, Jean-Jacques Rousseau, filosoful umbrei ș.a. Se fac și deschideri către literatura de ultimă oră: Real și imaginar la Samuel Beckett, Antiromanul în literatura franceză contemporană, „Fructele de aur” de Nathalie Sarraute, Teatrul lui Eugen Ionescu, Preludii ionesciene, cu referire la critica românească a scriitorului, Ironia lui Proust, interesantă exegeză ce statuează două atitudini fundamentale ale viziunii proustiene
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]