5,875 matches
-
s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului, cu statuile sale pictate sau cioplite după modele antice e greșeala lui Orfeu. Din moment ce nu mai avem sufletul vechilor greci, e inutil să le imităm arta, deoarece și În artă privirea Înapoi ucide dacă n-are conștiința ireversibilului. Din acest punct de vedere nu există Întoarcere decît pentru a pustii. Faust a făcut o experiență revelatoare, rămînÎnd cu brațele goale cînd a vrut să smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Oedip spune „omul”, apoi multe alte cuvinte, muntele, cîmpia, marea, țărmul, lumina, nisipul, adevărul, dragostea, speranța, memoria, credința. Iar drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
situația, Lionel face o comandă îndrăzneață: — Adu-ne două sticle de Pétrus sau cum ai zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ceva, surprins de domnu’ gata costumat, în halat de mătase roșie, cu pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de domnu’ gata costumat, în halat de mătase roșie, cu pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul... D-aia scriem cu plaivaz: „expeditorul necunoscut“ ori „nu se află“ ori „mort, ierta-l-ar Skaraoțchi“. Urmărim expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag, rinocerul. Ori, ori, mă-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astăzi cu uratul, vor veni în curte și îi veți vedea cum joacă. Mie îmi place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-oi juca astăzi prin sat! Îți dau grâu și fân de munte, Ia mai stai într-un genunche
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii, Anton Pavlovici, și ciudată e memoria posterității fiecăruia dintre noi... Astăzi, imediat ce un autor imaginează trei personaje care așteaptă , sare lumea pe el și-i reproșează că l-a imitat pe Beckett...Nimeni nu-și mai amintește că un anume Anton Pavlovici Cehov, cu șaizeci de ani Înaintea lui Beckett, a inventat trei surori care așteaptă la infinit ocazia de a pleca la Moscova, unde nu mai ajung niciodată!”. Just
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pân’ la Putin Sânge mult, nevinovat A tot curs sub falsul scutin, Pueril doar motivat. 8 februarie 2005 Nu-i o zi câte-are-un an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped! „Ce-i în mână nu-i minciună”. Azi, când mâna este goală Și cuvântul e arvună, Doar minciuna fierbe-n oală. 7 martie 2005 Nu vremurile schimbat-au omul, Ci omul singur s-a schimbat Când a aflat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
tocmai matale, părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la București îi dăm perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu alte ocazii, le descoperă sensibilitatea și afinitățile pentru anumite activități. Copiii analizează până și felul în care, cum arătăm și cum ne comportăm noi, cadrele didactice, între noi și-n relațiile cu cei din jur. Ei sunt gata să imite în orice împrejurare, cunoscut fiind faptul că modelul cadrului didactic este analizat de copii ”sub lupă” și apoi însușit. În tot ce se întreprinde pentru colectivul de elevi, este pentru a se înregistra succesul școlar, numai că elevul îl va
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
cu ceaiuri dansante, cu muzică beton pe discuri de vinil de se încingea acul pick-up-ului; dansam tangou, rock, lambada, ah, și ce formații, ce cântăreți; unul si unul! Când dansam după Boney M era nebunie, toți băieții voiau să-l imite pe Alfonso Farrell, la melodia „Rasputin”. Eu mi-l imaginam cu barbă, ochi ageri, dansând cu mâinile pe genunchi, făcând piruiete care nu se mai terminau și-n jurul lui, formând un cerc, păpușile matrioșka. Din fiecare se elibera câte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
E evident că a mai băut direct din sticlă de multe ori; în fond, își permite acest lux. Trage o dușcă bună și reușește să nu se înece sau să strănute din cauza bulelor, apoi mi-o înmânează. Încerc să-l imit, dar nu reușesc s-o fac cu atâta nonșalanță. E în regulă, exersez, pur și simplu. Nu ai știut că se vor căsători? îl întreb după o vreme. Abia ce am aflat că ies împreună, mă corectează el furios. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nevoie de țigări. Pariez că așteaptă cel puțin zece minute până să intre la metrou, doar ca să fie sigur că noi am plecat și nu mai are nici o șansă să ne întâlnească. Jim se duce să ia autobuzul. Cred că imită strategia lui Ben. Să sperăm că nu vor da unul peste altul. Iau metroul cu Daisy, Finn și Jennifer, care își manifestă timiditatea și în afara grupului. Nu scoate un cuvânt până la Earl’s Court, murmură un „ne vedem săptămâna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o știi, căruia i se arată chipul lui Traian. Cei vechi apar într-un tablou tridimensional împietrit. Cei mai aproape de noi sunt umbre vii. Dar fără sunet. Dacă muzeul fostul Hotel Francez n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a plâns la școală că visa grâu. A fost de ajuns ca la Inspectoratul Educației să vină plângeri și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putea cuprinde în matricea ei, se încăpățânau să fie volume stabile fără a fi nimic altceva decât amintirea a ceea ce posibil să fi fost, o mulțime lineară într-un spațiu vectorial. Altădată, deveneam actor, îmbrăcând caracterele celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din noaptea existenței cu o improvizație. Pe urmă, fără să țin seama de împrejurările potrivnice, sărăcie, educație austeră, cream barocul nonverbal al trupelor ambulante în care eram regizor, scenarist, interpret. Recuzita, clasa. Decorul, clasa. Spectatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el, dând un aspect neîngrijit și uitat grădinii. Zi-mi despre teoria timpului, spusei eu admirând culoarea unui trandafir mirositor ce era încă deschis și îmbătându-mă cu izul său. Alături de el erau lalele și crini. Le vedeam culorile. Trandafirul imita un safir închis la culoare, lalelele erau de un galben aprins, iar crinii îmbinau magnific albul pur cu un verde crud. Mă obișnuisem cu întunericul, credeam eu. De undeva, de departe, se auzea un tren, iar cea mai apropiată cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cum simt fiarele în sălbăticie, că ceva nu-i în regulă, dar nu știa ce. Prea semăna locul ăsta, pentru el, cu o capcană. Unde rămăsesem? Ah! Securitatea... Poate și la sporirea numărului turelor de veghe... mă gândesc poate să imităm Guvernul și să fim mai tiranici. De ce să imităm Guvernul? Îi era atât de frică și era atât de tensionat! Gândurile îi zburdau în toate direcțiile posibile, încercând să caute o cale de ieșire, o cale de mijloc. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]