6,831 matches
-
sura coamă, Li îndoae a lor coarne, pe grumaz îi bate lin Și pe frunți ea-îl sărută, de rămân steme pe ele, Apoi urcă negrul munte, pe șivoaele de stele, Lin alunecă ș-a lene drumul cerului senin. Îndărătu-acelui munte, infinita întinsoare E frumoasa-mpărăție mândră a sântului soare Și pe coaste sunt palate, ce din verzile grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmure ca ceara în lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când capu-ți se întoarce Bagi de seamă c-ai trăit. {EminescuOpIV 459} 4. NUMAI POETUL... (cca 1868) Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se Trec și mor Ca și miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o coajă de copac, De pe umbră pe părete zugrăvi întîia oară O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic Iară mintea e înceată, 5O. PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu e lustruit de jug precum gâtul boului. Filosofii nu coboară în detalii. Important este pariul cu noi înșine. Celelalte sunt arbitrate de alții. Ca să ajungă la sens, cititorul de astăzi trebuie să defrișeze păduri de simboluri. Dintr-un univers infinit, omul nu s-a ales, deocamdată, decât cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar mai reuși poate să reabiliteze gustul pentru lectură al oamenilor. Fiecare artist poartă în el un Don Quijote crucificat. În artă, înving cei care fac din perseverență o obsesie. Creația - o voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar face ca tot acel timp să fie mai puțin decât [o] clipă de adormire în care el ș-ar fi suspendat funcțiunea. Este nu numai verisimil, ci sigur cum că moartea desăvârșită a intelectului nostru, aflîndu-se față cu posibilitatea infinită a eternității, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăși cu aceleași funcțiuni și sub aceleași condiții - și-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim eternitatea moartă ca o urnă de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aceasta urmează însă că spațiul, pentru a încăpea materia, trebuie să fie mai mare decât ea. Din momentul însă în care am admis că spațiul e mai mare, deci materia mai mică, ni se prezintă însăși // noțiunea spațiului, noțiunea întinderii infinite. Oricât de mare 27 {EminescuOpXV 28} ar fi materia, din momentul în care ea e mai mică decât spațiul, ocupă un volum mai mic decât acesta, ea devine, în raport cu spațiul, o nimica toată și se poate traduce în formula 1
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
28} ar fi materia, din momentul în care ea e mai mică decât spațiul, ocupă un volum mai mic decât acesta, ea devine, în raport cu spațiul, o nimica toată și se poate traduce în formula 1 în. raport cu [o] serie infinită. Materia însă consistă din părți. Nici poate altfel, căci, din momentul în care e determinată în mărimea ei, de vreme ce se poate reprezenta idealiter măcar prin unități de întindere și de greutate, ea trebuie să fie compusă din părți. Spațiul nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în spațiu avem deci ca rezultate neapărate: O materie determinabilă în mărime. Un număr determinabil de părți. Un număr determinabil de moduri de combinațiune ale acestor părți. Un număr determinabil de forme individuale. Toate acestea stau față c-un spațiu infinit și c-un timp infinit. Pentru a concretiza lucrul să ne-închipuim că fiecare din aceste forme individuale sunt reprezentate prin numerele unei loterii care se trage vecinic. Toate numerele vor trebui să iasă, să se sfârșească de tras, să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
rezultate neapărate: O materie determinabilă în mărime. Un număr determinabil de părți. Un număr determinabil de moduri de combinațiune ale acestor părți. Un număr determinabil de forme individuale. Toate acestea stau față c-un spațiu infinit și c-un timp infinit. Pentru a concretiza lucrul să ne-închipuim că fiecare din aceste forme individuale sunt reprezentate prin numerele unei loterii care se trage vecinic. Toate numerele vor trebui să iasă, să se sfârșească de tras, să se reînceapă de tras, să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fi) citește biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individualității sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeților, și de acolo coincidința cea ades uimitoare în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este același om care trăiește în toți, și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
am nevoie. {EminescuOpXV 234-264} {EminescuOpXV 265} TEXTE SCRISE ÎN PRIMĂVARA ȘI VARA ANULUI 1883 FILOZOFIE ȘI ȘTIINȚE PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE TITLURI DE CAPITOLE 2255 Idei proprii Giordano Bruno. Leibnitz. Kant. Timp, spațiu, cauzalitate. Antinomii (teza concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negațiune). Laplace, cheia bolții PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE [1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit și infinit. {EminescuOpXV 266
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negațiune). Laplace, cheia bolții PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE [1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit și infinit. {EminescuOpXV 266} [3] 2263 Autorul teoriei ecuațiunii universale și al raporturilor constante între finit și infinit Raport constant = mișcare - viață [4] 2275B Două mari spirite în adâncimea lor înrudite, ca două izvoare cari, pornind de la înălțimi egale, acolo unde răsar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit și infinit. {EminescuOpXV 266} [3] 2263 Autorul teoriei ecuațiunii universale și al raporturilor constante între finit și infinit Raport constant = mișcare - viață [4] 2275B Două mari spirite în adâncimea lor înrudite, ca două izvoare cari, pornind de la înălțimi egale, acolo unde răsar din pământ își și aruncă raza de apă la înălțimi egale: Kant și Laplace. RAȚIUNEA NECESARĂ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din analiza acestei definiții să urmeze cu necesitate toate, absolut toarte fenomenele, fie în cugetarea noastră, fie-n afară de noi. Din contra: cele două calități ale materiei nu sunt ele înșile decât fenomene, adecă două termene numai în o serie infinită de fenomene. Esplicarea lor nu se poate da decât tot prin raport și ecuațiune (a = a). Principiul unei substanțe indivize, eterne, întregi în univers, întregi în noi (ubicuitate în noi și în fiece ființă), numai din acesta se esplică, cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este pentru amândouă estremele politice [una] și aceeași. Opus amândurora este: speculantul, advocatul, cocota*, oamenii cari trăiesc din diferența de opinii, diferența momentană de valori, heterele diferenței (a diviziei prin infinit: Shylock). Shylock = o sumă finită diviză printr-un drept infinit: 1000/drept [ENS REALISSIMUM ȘI MATERIE] 2292 Cine neagă ființa supremă (ens realissimum ) trebuie să-i opuie în teză o realitate, oricare ar fi aceea, de ex. materia. Din materie însă e obligat să ne esplice absolut toate fenomenele: de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe acest pământ căci degenerează fizic și degenerează moralicește. [ATRIBUTELE DIVINITĂȚII] [1] 2275B Ideea dumnezeirii s-au născut din negațiune, din ceea ce nu este spiritul nostru - atotștiutor; din ceea ce nu este brațul nostru - atotputernic; din ceea ce nu este viața noastră - infinită; din ceea ce nu este sufletul nostru - ubicuu. [2] 2267 Dumnezeu. El are predicabiliile cîtortrele categorii ale gândirii noastre. El e pretutindenea - are spațiul; el e etern - are timpul; el e atotputernic, dispune de singura * energie a universului. Omul e după
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dă o mărime concretă. O mărime concretă multiplicată cu o mărim[e] c[oncretă] dă o m[ărime] c[oncretă]. [O mărime concretă] diviză prin [o mărime concretă dă o mărime concretă]. {EminescuOpXV 271} INFINITEZIMI 2255 Raporturi între finit și infinit O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu o mărim[e] c[oncretă] dă o m[ărime] c[oncretă]. [O mărime concretă] diviză prin [o mărime concretă dă o mărime concretă]. {EminescuOpXV 271} INFINITEZIMI 2255 Raporturi între finit și infinit O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
c[oncretă] dă o m[ărime] c[oncretă]. [O mărime concretă] diviză prin [o mărime concretă dă o mărime concretă]. {EminescuOpXV 271} INFINITEZIMI 2255 Raporturi între finit și infinit O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. O
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concretă] diviză prin [o mărime concretă dă o mărime concretă]. {EminescuOpXV 271} INFINITEZIMI 2255 Raporturi între finit și infinit O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. O mărime concretă diviză printr-o mărime ce crește în progresie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Raporturi între finit și infinit O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. O mărime concretă diviză printr-o mărime ce crește în progresie merge spre zero, adecă. In ecuație favorabilă mărimii concrete. Ecuație între mărimea concretă și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. O mărime concretă diviză printr-o mărime ce crește în progresie merge spre zero, adecă. In ecuație favorabilă mărimii concrete. Ecuație între mărimea concretă și potența divizorului egală ei. Inecuație
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dă o mărime infinită. O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită crește în progresiunea mărimii infinite. O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. O mărime concretă diviză printr-o mărime ce crește în progresie merge spre zero, adecă. In ecuație favorabilă mărimii concrete. Ecuație între mărimea concretă și potența divizorului egală ei. Inecuație defavorabilă mărimii concrete spre zero. Mărimile infinite se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]