10,350 matches
-
jumătate de ceas? Un ceas? Două? Chi lo sa? Oricum, aveam impresia că timpul își suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. ― Ce o fi făcând dincolo? Îmi răspunde, iubita? S-o fi apucat să-mi scrie? Vă implor, muzelor, inspirația-o cât mai bine! Eram numai urechi. Din toată făptura mea încordată, funcționa parcă numai auzul. Trudeam să prind orice zgomot, cât de mic, de alături, din camera ei. Dar nu era chip, Rița făcea curat în odaia lui Charlot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat la casă movila de fise și p-aci ți-i drumul. Câștigasem peste o sută cincizeci de mii de lei, în câteva minute. O avere picată din cer! Ce inspirație bună avusesem să-mi încerc norocul! Și ce înțelept lucru să spăl putina înainte de a pierde! Deși hotelul era aproape, n-am avut răbdare să fac drumul pe jos și am luat un taxi. Când să cobor mi-a scăpărat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din conducerea Asociației învă țătorilor din România, în frunte cu Dumitru Țoni și Theodor Iacobescu. Asociația l-a răsturnat de la putere pe Iorga și guvernul său. Acesta, după ce că nu plătise salariile învățătorilor timp de opt luni a avut și nefericita inspirație să declare:"Învățătorii, cei care poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în Orient
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de mister. Nimic nu corespunde cu muntele din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație să vrea să-l privească de aproape, ca mine, au ce să regrete, dacă romantismul nu-i ajută să uite ce-au văzut și sa se întoarcă la ce și-au închipuit. Un Olimp inventariat amănunțit, metru cu metru, pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în antichitate, pe la răspântii, hulit și temut. A ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Astăzi, nu mai contează cum arată mâinile. Important e să scoți din buzunar, fie suma necesară unui bilet de intrare, fie o legitimație care-ți dă dreptul să "vezi" gratis. Și tocmai aici e problema. Câțiva dintre noi au avut inspirația să-și ia cu ei, de-acasă, legitimații de ziariști. Aceștia arată bucățile de carton salvatoare și intră. Ceilalți rămânem să parlamentăm dincoace de poartă. Cineva zice că Ulici, în calitate de președinte al Uniunii, ar trebui să "rezolve" pentru tot "grupul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
faptelor lor, care semănau cu cele ale sălbăticiunilor, și au îmbrățișat noua credință în Dumnezeu. Astfel, cei mai mulți au acceptat să lucreze la opera ce avea să înfrunte timpul, să devină o picătură în oceanul istoriei și o permanentă sursă de inspirație pentru oameni cu har. Astfel au apărut, de fapt, și legendele. Cele despre fluviul Sena, să zicem. Convertiții au muncit cu sârg și cu spor la fasonatul lemnului necesar construcției, la aprovizionarea cu piatră, la facerea cărămizilor. Au ridicat apoi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și de a-ți imprima în suflet dorința de a face bine. O fi vreun înger de vină? Tot ce se poate. Dar mai sigur, e inspirația care vine direct de la Dumnezeu în chip de înger. În cuvinte simple, pe înțelesul copiilor, autoarea reușește să creeze o lume magică, plină de farmec și culoare în care copiii uimesc prin perspicacitate, sensibilitate, spontaneitate. O alta, intitulată: Darul „Mulțumesc
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
un izvor, că nu a apărut din neant, că are rădăcini infinite capabile să ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
350 de exemplare. După masa de prânz mă odihnesc o oră într-un somn reconfortant. Ce bine că lansarea va avea loc la ora 18, când e mai răcoare și lumea e mai odihnită. În orele dimineții am avut buna inspirație să pregătesc un număr de 50 de volume ce-mi poartă semnătura și menționează data lansării încât nu mai pierd timp în momentul când ofer gratuit cartea, grație sponsorului providențial menționat la sfârșit în ultimele rânduri inserate în Postfață. Ajungem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Le-am relatat despre sponsorul întâlnit în tren ce s-a oferi să mă sponsorizeze voluntar, lucru pe care-l vor găsi exprimat clar în ultimele rânduri din Postfață și drept urmare logică volumul se distribuie gratuit tuturor participanților. Cum avusesem inspirația să-mi pun semnătura menționând data lansării, nu s-a mai pierdut vremea în plen, ci totul a mers rapid. A urmat un moment de destindere care a durat ceva cu sclipiri de voie bună și de lumină blândă în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
răsăriți, n-a fost binevoitoare... dimpotrivă... Ne cunoaștem cum se spune prin intermediar, prin dl. I. N. Oprea - consătean deosebit care, pe lângă cărțile ce a scris - adevărată muncă de Sisif, spuneți dvs. și am spus-o și eu - a avut inspirația de a vă trimite și strădania mea atât de târzie în arta scrisului. A încercat să-mi facă cunoscut scrisul printre oamenii pe care-i cunoaște, nu sunteți prima persoană - dintr-o dragoste mai veche a domniei-sale și așa ați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și banii ce-i aveam mi-au dispărut. Noroc că nam avut prea mulți bani, dar mai rău cu buletinul și adresele ce aveam. Și așa a mai trecut vreme. În momentul actual mă frământă și mai mult acea adresă. Inspirația momentului mi-a fost de un real folos. Cunoscând bine pe d-na Vrânceanu de la Difuzarea presei, am apelat la bunăvoința domniei-sale ca lucrătoare la poștă, ca și mama fostei mele eleve și peste aproape două ore primesc telefonul care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Nu pot să precizez, dar, oricum, va fi mai mare decât cea de supraviețuire. Că, la taxa de suflet, se adaugă alte câteva subtaxe. Anume? Cică, e aproape gata, un fel de aparat, cu care-ți va fi măsurată câtimea inspirațiilor și a expirațiilor. Ăsta, ți se va lega de gât, cum i se atârnă, berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig, ca cel cu care undițarii apucă peștișorii, din apă, și-i scot la mal. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sau imposibilă, intarsiată cu ce se știe până acum despre lumea cunoscută, despre lumea istorică. Și cu puține excepții, în general, visele cu bune intenții sunt frumoase, ceea ce s-ar potrivi a zice și despre interesanta îngemănare între Euterpa și inspirația divină cu care a fost binecuvântat autorul. În această lume fabuloasă, o abstractă făcătură a autorului, plină mai mult de precepte și fantasme purtate pe umeri de umbre omenești, uneori de eroi deveniți cenușă, în finalul cărții se pune la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat după aceea zîmbea și-i cerea să Înceapă din nou. Și Julius parcă Își găsea inspirația, trăgea În piept mirosul detergentului cu care se ștergea claviatura și o adora; o sorbea din ochi, Îi căuta zîmbetul, ea Îi arăta clapele zîmbind, „hai, Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea să leșine de plăcere văzîndu-și opera Încheiată. Decoratorul era fericit. CÎnd lucra, Își strica pieptănătura complet și striga nervos și cuprins de febra inspirației că așa da, era o plăcere să lucrezi. „SÎnt mulți bani la Lima, le explica el lui Susan și lui Juan Lucas, sînt mulți bani, dar se și irosesc mulți, ce să vă mai spun! Nici nu vă puteți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe zi, altul se certa cu el însuși timp de o oră, își smulgea părul din cap și abia apoi se apuca de scris... Mulți trebuiau să aibă câte-un lucrușor anume pe birou, căci numai privindu-l le venea inspirația. Ce nu se găsea printre acele lucrușoare! Cele trei maimuțe: te vede, te aude, te întreabă, o jartieră de ciorap de damă, un ochi de sticlă, un bust al cine știe cărui filozof (nici ăștia nu erau mai breji: aproape toți, aflasem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor în palmă, l-am ținut insistent în fața ochilor, l-am întors pe toate fețele, încer când să simt nițică inspirație. Parcă-parcă lampa de la radio îmi spunea ceva. Am dus-o a doua zi la școală, dar, pe când o arătam colegului de bancă, mi-a confiscat-o profesoara (faimoasa Gionea) și nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-n fața computerului meu din Bellagio. Am scris întot dea una singur în cameră, cu ușile-nchise, nu dintr-o nevoie pato logică de singurătate și claus trare, cum am pretins mereu, ci pentru ca micul, dar esențialul secret al inspirației mele să nu fie deconspirat. Astăzi, când cred că am scris destul, când pentru mine aproape că nu mai contează dacă voi mai adăuga alte cărți la cele deja publicate, m-am gândit că ar fi timpul să dezvălui de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ați răspuns parțial. Am mai vrea, însă, să aflăm când vă e mai la îndemână să scrieți, dimineața, seara sau noaptea? P: Scriu când pot. Căci ora la care mă refeream mai sus, clipele acelea de sublimă iluminare, de maximă inspirație, vin când au ele chef. Se-ntâmplă asta dimineața devreme, ori înaintea mesei, ori la oră târzie, noaptea, ori... R: Și ce faceți dacă, atunci când inspirația bate la poarta sufletului și, în loc să-i deschideți, dumneavoastră sunteți mult prea ocupat cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ora la care mă refeream mai sus, clipele acelea de sublimă iluminare, de maximă inspirație, vin când au ele chef. Se-ntâmplă asta dimineața devreme, ori înaintea mesei, ori la oră târzie, noaptea, ori... R: Și ce faceți dacă, atunci când inspirația bate la poarta sufletului și, în loc să-i deschideți, dumneavoastră sunteți mult prea ocupat cu altceva... (Din câte cunoaștem, lucrați ca..., la ...) P: Aveți perfectă dreptate. Cine și-ar mai putea permite, în lumea de azi luxul de a trăi numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poet mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de (haideți să-i spunem) transă creatoare; se vorbește insistent de o taină a credinței, chiar de un miracol al scrisului, se mai spune că inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu știu de ce, dar am impresia că abia m-am întors dintr-o călătorie lungă și obositoare. Că simt pe grumaz
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]