4,971 matches
-
Bistrița până la pensionare în anul 1998. De-a lungul carierei a înființat trupe de muzică folk, muzică ușoară (ACORD-GRUP-'82), a colaborat cu mai multe formații instrumentale in Bistrița, Cluj și București și a îndrumat mai mulți soliști vocali și instrumentali, printre care Mirela Petruș, Simona Pop Labiș, Simona Rumega, Raita Ioan, Marcel Avram și mulți alții, unora dintre ei scriindu-le muzica și versurile. Din 2006, este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În prezent, s-a retras
Alexandru Biriș Dorhoi () [Corola-website/Science/317561_a_318890]
-
unora dintre ei scriindu-le muzica și versurile. Din 2006, este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În prezent, s-a retras în satul Budești-Fânațe, județul Bistrița-Năsăud, unde continuă să creeze lucrări muzicale(simfonice și de fanfară) atât instrumentale,corale cât și mixte. Dintre cele mai importante lucrări,amintim:
Alexandru Biriș Dorhoi () [Corola-website/Science/317561_a_318890]
-
interpretarea la claviatură timp de două săptămâni cu un organist local. Acest lucru a fost suficient ca Telemann să învețe singur alte instrumente (flaut dulce, vioară și țiteră) și să înceapă să compună. Primele sale compoziții erau arii, motete, lucrări instrumentale iar la vârsta de 12 ani a compus prima sa operă, "Sigismundus". Totuși, nici Maria nici consilierii ei nu erau de acord cu aceste activități. I-au confiscat instrumentele și i-au interzis orice activitate muzicală, deși Telemann a continuat
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
de Saxe-Eisenach, devenind "Konzertmeister" pe 24 decembrie 1708 și secretar și "Kapellmeister" în august 1709. Astfel a început una dintre cele mai productive perioade din viața lui Telemann: în perioada petrecută în Eisenach a compus un număr mare de lucrări instrumentale (concerte și sonate) și numeroase lucrări sacre, inclusiv patru sau cinci cicluri anuale de cantate, 50 de cantate în germană și italiană și în jur de 20 de "serenatas". În 1709 a mers la Sorau pentru a se căsători cu
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
a avut nouă copii (niciunul nu a devenit muzician) dar căsnicia se va dovedi mai târziu a fi dezastroasă pentru Telemann. În anul următor a început să își publice muzica: în următorii trei ani au apărut patru colecții de muzică instrumentală și au urmat multe alte publicații. Pe 11 martie 1717 Telemann a fost numit "Kapellmeister von Haus aus" în Eisenach. Pe 10 iulie 1721 Telemann a fost invitat să lucreze în Hamburg în calitate de "Kantor" al Johanneum Lateinschule și ca director
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
și o piesă imprimată la Radioteleviziune în 1979, „Scufița Roșie”. Pe disc se regăsesc nouă piese aparținând compozitorilor Dan Andrei Aldea, Mihai (Mișu) Cernea și Nicolae (Nicu) Enache, dintre care opt au versuri semnate de Alexandru Basarab, iar una este instrumentală. "Zalmoxe" este un album conceptual - piesele de pe el sunt unite atât prin tematică, cât și prin „"viziunea muzicală de ansamblu"”. Versurile apelează la un limbaj cu elemente arhaice și regionale și la imagini poetice ce creează o atmosferă ancestrală, uneori
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
ritmuri savante. Muzica este una de factură progresivă, împrumutând elemente din limbajul muzicii culte și citând câteva ipostaze din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace, schimbări frecvente de metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau experimentelor acustice (tehnici extinse de utilizare a instrumentelor, construcția scândurii muzicale). Compozițiile dense, eclectice aparținând lui Aldea
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
concert din Cologne. Rea și-a înființat propria sa casă de discuri, Jazzee Blue, în 2003 pentru a se elibera de presiunea caselor de discuri și așteptările lor. De atunci a lansat albumele blues "Blue Street (Five Guitars)" (un album instrumental jazz-blues) și "The Blue Jukebox" (un alt album jazz-blues care a adus laude din partea criticilor). A lucrat și cu David Knopfler pe două albume: "Wishbones" (2001) și "Ship of Dreams" (2004). a lansat ultima sa colecție, "Blue Guitars", în 2005
Chris Rea () [Corola-website/Science/318010_a_319339]
-
Lansarea albumului a fost urmată de un turneu european. Trupa a fost introdusă ca "The Delmonts featuring Chris Rea" și au cântat în diferite locații din Regatul Unit, inclusiv Royal Albert Hall din Londra. Concertele conțineau un amestec de melodii instrumentale de orientare blues, piese noi și câteva dintre hiturile sale. În octombrie 2009, Rhino a lansat o nouă compilație "best of" pe două discuri. "Still So Far To Go - The Best of Chris Rea" conține câteva dintre cele mai cunoscute
Chris Rea () [Corola-website/Science/318010_a_319339]
-
fi ascultat la lecție, gelozia din dragoste) și importante concepte spirituale (Prometeu, tragedia). În cântec există patru secțiuni, după cum urmează: introducerea (A), strofa (B), refrenul (C) și coda (D). Ele se succedă după următoarea schemă: A-A-B-B-C-C-A-B-C-C-C-C-D-A-A. Introducerea este un moment instrumental în care se aude numai bateristul electronic executând un ritm alert. În schemă, strofele și refrenele au fost notate cu indici diferiți în funcție de ce voci se aud: B și C conțin doar vocea Stelei Enache, în B apare numai Bogardo
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
apărut în anii 1970 în Europa și America de Nord. El provine din genul funk și cuprinde un repertoriu exclusiv destinat dansului. Piesele disco sunt de regulă scrise în măsura de patru pătrimi, în interiorul căreia toți timpii sunt accentuați puternic. În vreme ce evoluția instrumentala este spectaculoasă și adeseori de virtuozitate (de altfel, există numeroase piese disco instrumentale), rolul vocii este unul secund, discursiv sau doar ritmic. Este frecvent întâlnită practică de a prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) și
Muzică disco () [Corola-website/Science/318071_a_319400]
-
și cuprinde un repertoriu exclusiv destinat dansului. Piesele disco sunt de regulă scrise în măsura de patru pătrimi, în interiorul căreia toți timpii sunt accentuați puternic. În vreme ce evoluția instrumentala este spectaculoasă și adeseori de virtuozitate (de altfel, există numeroase piese disco instrumentale), rolul vocii este unul secund, discursiv sau doar ritmic. Este frecvent întâlnită practică de a prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) și a le orchestră în stil disco. La finele anilor șaptezeci, vogă disco a
Muzică disco () [Corola-website/Science/318071_a_319400]
-
revelația posibilităților muzicii populare de a genera discursuri de mare originalitate și expresivitate. Raportul dintre gândirea autorului și materialul de sorginte folclorică (sau în spiritul folclorului) apare variat, de la rapsodii și suite până la baletele "Iancu Jianu" și "Văpaia", de la piese instrumentale simple până la sonate și cvartete. Zeci de compoziții - majore în gen și substanță - se înșiruie de-a lungul anilor, mărturisind un univers tematic cuprinzător și o evoluție consecventă și firească întru fuziunea dintre idee și materializare sonoră. Enumerarea este lacunară
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
Spike începe o serie de concerte prin cluburile bucureștene alături de trupa Cosa Nostra și trupa Casino. Spike nu mai comunică cu Cosa Nostra și pornește pe cont propriu. În următoarele luni, la îndemnul prietenilor, Spike pregătește un demo pentru „Acțiunea Instrumentalul” lansată de trupa Paraziții, dar în urma unor probleme, demo-ul nu a mai putut fi trimis, fapt care a pornit o perioadă de liniște și lipsă de inspirație. După ce s-au mai liniștit apele, Spike a lucrat un demo și l-
Spike (rapper) () [Corola-website/Science/319599_a_320928]
-
Records, R.U.L. și Roton și distribuit prin SINCRON. Albumul a fost produs ca demo de către Spike și s-a înregistrat în studiourile 20cm Records într-o singură zi. După înregistrarea vocilor, Cheloo a reorchestrat o mare parte din instrumentalele produse de Spike, lucru ce l-a distanțat pe Spike de Cheloo. S-au filmat videoclipuri la piesele “Bizar” cu Cheloo și “Sub papuc S.R.L.”. Albumul a fost înregistrat între 25 decembrie 2005 și 11 iunie 2006, în studioul 20
Spike (rapper) () [Corola-website/Science/319599_a_320928]
-
Paul". Albumul a fost produs în mare parte în perioada Ianuarie-Martie 2015, timp în care Spike s-a retras singur în casa de vacanță de pe lângă Brașov, unde a lucrat singur 2 luni de zile o mare parte din versuri și instrumentale. Albumul a fost finalizat, mixat și masterizat de Grasu XXl și Cristi Dobrică la OkapiSound. A urmat și un videoclip la piesa "Încerc", clip în care Spike și colegii de la Okapi (Grasu, Maximilian, GuessWho) s-au costumat și machiat în
Spike (rapper) () [Corola-website/Science/319599_a_320928]
-
albumele acestora. Laur și Zekko ajung să colaboreze cu cei de la Paraziții, care le-au observat potențialul și erau interesați să promoveze artiști noi. Anonim are parte în 2002 de prima apariție oficială: pe albumul Paraziții "Irefutabil", cu piesa „Acțiunea Instrumentalul”. Griffo se alătură pentru scurt timp celor doi membrii, plecând după lansarea piesei „Dacă Vrei” (2003, pe compilația "Sabotaj"). În februarie 2005 Anonim își lansează prin Roton, Rebel și 20CM Records primul album de studio, "Hai să vorbim", distribuit prin
Guess Who () [Corola-website/Science/319590_a_320919]
-
blat/ Sărăcia omoară gândurile, rupeți rândurile / Nu pe noi ne așteaptă scândurile/ Combinând în cap drogurile poți să mori rânjit / Iar lumea te va ține minte fericit.” [...] "Mulțumesc pantalonilor care mi-au susținut p**a". Melodia eponima titlului oferă un instrumental antrenat punctat din loc în loc de un sample de nai. La nivel liric, observăm elementele caracetristice unui manifesto personal bazat pe "o sumă de cuvinte" bine alese + înțepături "subtile" îndreptate către scena muzicală românească sau către minoritatea sexuală mai sus amintită
Sindromul Tourette (album) () [Corola-website/Science/319638_a_320967]
-
mai degrabă un plus decât un minus. Interludiile omise intenționat în rândurile de mai sus sunt la, de asemenea binevenite. La capitolul minusuri ar fi faptul că unele melodii par neterminate, iar, uneori parazitul mai dă pe langă beat. Despre instrumentale trebuie spus că funcționează în general bine, cu vreo două mici excepții. Infuzia turntablistă adusă de către DJ Dox prin cele două contribuții ale sale "pune osul" la creșterea standardului. Alegerea recenzentului lipsește dintr-un motiv bine întemeiat: nu mă pot
Sindromul Tourette (album) () [Corola-website/Science/319638_a_320967]
-
talentat orchestrator, atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu. În ultimii ani 1950 a scris muzică de film pentru două producții scurte. În 1960 începe să compună un repertoriu de piese instrumentale ușoare, destinate diverselor tipuri de ansambluri - orchestră de coarde, orchestră de suflători sau de estradă. Acestora se adaugă câteva piese cu voce solistă, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969) ș.a. Totuși, după cum
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
cu voce solistă, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969) ș.a. Totuși, după cum remarca muzicianul George Sbârcea, Bartzer a fost mai puțin interesat de scrierea de șlagăre cu text, în schimb favorizând muzica instrumentală. A reorchestrat în 1965 muzica lui Kurt Weill de la "Opera de trei parale" de Berthold Brecht în vederea prezentării ei la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din capitală; spectacolul a participat apoi într-un turneu sovietic. Muzicianul a mai scris câteva parafraze
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
iunie a anului 2004. Pentru producerea sa Avril Lavigne a contribuit cu Chantal Kreviazuk, creând o melodie perfect încadrabilă în genul Punk pop. Melodia a fost criticată pentru sensul versurilor sale, dar aclamată pentru complexitatea sa din punct de vedere instrumental.. Singleul a avut un succes moderat în țările anglofone, unde a reușit să câștige poziții în top 30, dar nu a reușit mari performanțe, cu excepția Braziliei, unde melodia a devenit un hit. "He Wasn't" vorbește despre o relație nereușită
He Wasn't () [Corola-website/Science/319152_a_320481]
-
Haim (armonie și orchestrație) și cu dirijorul și compozitorul Gary Bertini (arta dirijatului). În anul 1962 Heiman a luat cu magna cum laude licența în muzică la Conservatorul (Academia de muzică) din Ierusalim. La terminarea studiilor a înființat un cvintet instrumental la care a participat ca acordeonist. În acelaș timp a fost unul din întemeietorii și conducătorii ansamblului coral Givatron, care a inclus în repertoriul sau o parte din cântecele pe care le-a compus, cel mai cunoscut din ele fiind
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
uneori numit doar Pinguinul este numele românesc al dansului de societate letkajennka (sau letkis), care la rândul său se bazează pe dansul popular finlandez jenkka. Dansul este însoțit de o melodie instrumentală caracteristică. Pașii foarte accesibili, imitând mersul pinguinului, l-au impus în repertoriul dansurilor de petrecere; forma este de dans în șir de tipul trenulețului (fiecare dansator îl ține de mijloc pe cel din fața sa). La sfârșitul anilor 2000, dansul a
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
O orchestră este un ansamblu muzical instrumental de mari dimensiuni. Înțelesul cel mai răspândit al termenului este afiliat culturii europene, făcând referire la o instituție născută în acest spațiu în secolele XVII-XVIII. Ea s-a extins mai apoi în întreaga lume, ca parte a influenței culturii vest-europene
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]