6,119 matches
-
comunicare a unor "măști" concretizate verbal, nonverbal și/sau paraverbal, construirea discursului prin raportare la "regia-context", utilizarea anumitor tehnici discursive și teatrale menite să optimizeze actul comunicativ, schimbul explicit și/sau implicit de idei, stări, valori etc. între locutor și interlocutor, exercițiul de codificare și de decodificare a mesajului etc. De aici și oportunitatea unui pre-spectacol (al comunicării), ca scenă posibilă de prezentare a datelor "spectacolului", a actorilor lui, a relațiilor dintre aceștia, a "indicațiilor/sugestiilor regizorale", a delimitărilor contextuale, a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aduce în lumină comunicarea interpersonală, în general, și comunicarea la nivelul învățământului primar, în particular. Desigur, exemplificarea este, în esență, una circulară, în condițiile în care tehnici discursive și teatrale valorificate în cadrul comunicării interpersonale pot fi adaptate particularităților unor locutori/interlocutori de vârstă școlară mică, dar și invers, într-o binevenită/necesară întoarcere către dezinvoltura și emoțiile copilăriei (a se vedea, în acest sens, cursurile subsumate educației adulților, în care sunt utilizate din ce în ce mai frecvent și cu real succes o serie de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relaționare și împărtășire, pentru/către învățare, exersare și joc în sfera actelor comunicative de diferite tipuri. Nu putem să nu comunicăm" (conform Școlii de la Palo Alto). În aceste condiții, unde este cheia comunicării optime? În planul locutorului, în cel al interlocutorului, în contextul comunicativ, în strategiile folosite de locutor pentru a-și direcționa interlocutorul spre ceea ce ar corespunde intenției comunicative inițiale, în capacitatea de adaptare la variabilele actului comunicativ în chiar realizarea sa...? Evident, șirul întrebărilor poate continua, după cum și răspunsurile
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de diferite tipuri. Nu putem să nu comunicăm" (conform Școlii de la Palo Alto). În aceste condiții, unde este cheia comunicării optime? În planul locutorului, în cel al interlocutorului, în contextul comunicativ, în strategiile folosite de locutor pentru a-și direcționa interlocutorul spre ceea ce ar corespunde intenției comunicative inițiale, în capacitatea de adaptare la variabilele actului comunicativ în chiar realizarea sa...? Evident, șirul întrebărilor poate continua, după cum și răspunsurile aferente se vor regăsi și/sau construi/proiecta în și/sau după lectura
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a) Comunicarea implică ancorare într-un anumit context reflectat în literatura de specialitate din perspective diferite, nuanțate, presupunând diferențieri între: * contextul social, "situațional" (locul psiho-social Durac, 2009, p. 18; cf. Vlădescu, 2008, pp. 17-18), "reprezentat de situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc." (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31); raportare preferențială la statutul social al interlocutorilor, maniera formală sau informală a comunicării, apelul la un anumit sistem de norme, valori, mentalități etc. (Coman, 2008, pp. 6-7), la anumite convenții/simboluri care se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
perspective diferite, nuanțate, presupunând diferențieri între: * contextul social, "situațional" (locul psiho-social Durac, 2009, p. 18; cf. Vlădescu, 2008, pp. 17-18), "reprezentat de situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc." (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31); raportare preferențială la statutul social al interlocutorilor, maniera formală sau informală a comunicării, apelul la un anumit sistem de norme, valori, mentalități etc. (Coman, 2008, pp. 6-7), la anumite convenții/simboluri care se învață în/prin relațiile sociale stabilite între indivizi (Ciofu, 1998, p. 16); * contextul "instituțional
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
106), cauzal (Hobjilă, 2008b, p. 15; vezi și relația cauză efect în schema procesului comunicării, tipurile de cauze, tipurile de efect reperabile în anumite contexte Hobjilă, 2009, pp. 232-234); * contextul (a)locutorial/subiectiv concretizat în mărcile subiectivității locutorului și a interlocutorului (Hobjilă, 2008b, p. 15), în așa-numitele "determinări "psy"" (Kerbrat-Orecchioni, 1980, p. 19); acestuia i se poate asocia, în principiu, contextul psihologic (Durac, 2009, p. 18), "al intenției, credințelor și dorințelor interlocutorilor" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31), al așteptărilor acestora (Nichols
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
subiectiv concretizat în mărcile subiectivității locutorului și a interlocutorului (Hobjilă, 2008b, p. 15), în așa-numitele "determinări "psy"" (Kerbrat-Orecchioni, 1980, p. 19); acestuia i se poate asocia, în principiu, contextul psihologic (Durac, 2009, p. 18), "al intenției, credințelor și dorințelor interlocutorilor" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31), al așteptărilor acestora (Nichols, 2009, p. 89); * contextul relațional/intersubiectiv (subsumat, cel mai frecvent, contextului social) reflectat în caracteristicile de ordin interpersonal ale situației de comunicare (vezi, de exemplu, trimiterea către "cine altcineva mai e de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ale situației de comunicare (vezi, de exemplu, trimiterea către "cine altcineva mai e de față" Nichols, 2009, p. 89 sau, particularizând, către cum spui "nu" fără a-l ofensa pe celălalt Vlădescu, 2008, pp. 17-18), în relațiile dintre locutor și interlocutor, în condițiile în care "relațiile dintre indivizi se formează pe baza rolurilor pe care aceștia le joacă (șef/angajat, profesor/student, gardian/prizonier), a calității interacțiunilor (formale/informale, călduroase/distante, față-în-față/virtuale), dar și a unor factori potențatori care apar
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de o parte, calitatea de "acte sau acțiuni lingvistice (sfat, promisiune, ofertă, amenințare, cerere, rugăminte etc.)" a "fragmentelor discursive" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31) și, pe de altă parte, însuși raportul stabilit între intenția comunicativă a locutorului și maniera în care interlocutorul receptează/decodează mesajul (în conformitate sau nu cu intenția comunicativă a locutorului, de aici și diferența dintre mesajul codificat/transmis de către locutor și mesajul receptat/decodat/interpretat de către interlocutor) cf. Dragoș, 1989, p. 4; Hobjilă, 2003, p. 12; Hobjilă, 2009
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
raportul stabilit între intenția comunicativă a locutorului și maniera în care interlocutorul receptează/decodează mesajul (în conformitate sau nu cu intenția comunicativă a locutorului, de aici și diferența dintre mesajul codificat/transmis de către locutor și mesajul receptat/decodat/interpretat de către interlocutor) cf. Dragoș, 1989, p. 4; Hobjilă, 2003, p. 12; Hobjilă, 2009, p. 234 etc. Trebuie precizat că relația nu este una univocă, și anume comunicarea este ancorată într-un anumit context, ci una biunivocă, în condițiile în care coordonatele particulare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de exemplu, mai încet dacă se află într-o sală de lectură), respectiv actul comunicativ în sine influențează contextul prin transmiterea unui mesaj cu încărcătură culturală, religioasă etc., pot fi modificate unele din datele contextului inițial la care se raportau interlocutorii, după cum și locutorul însuși, "deși contextul acționează asupra individului, și acesta, la rândul lui, transformă contextul și îl construiește. Intrarea mea în sala de așteptare la medic creează un context nou pentru pacienții sosiți înaintea mea" (Lohisse, 2002, p. 105
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mea în sala de așteptare la medic creează un context nou pentru pacienții sosiți înaintea mea" (Lohisse, 2002, p. 105). (b) Comunicarea înseamnă interacțiune: orice situație de comunicare implică o relație multidirecțională, complexă pe de o parte, locutorul acționează asupra interlocutorului, în condițiile în care comunică având o anumită intenție, vizând un anumit efect în planul interlocutorului (transmiterea unei informații, schimbarea unei opinii, impunerea unei acțiuni etc.); pe de altă parte, interlocutorul acționează asupra planului locutorului prin feedback-ul pe care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Lohisse, 2002, p. 105). (b) Comunicarea înseamnă interacțiune: orice situație de comunicare implică o relație multidirecțională, complexă pe de o parte, locutorul acționează asupra interlocutorului, în condițiile în care comunică având o anumită intenție, vizând un anumit efect în planul interlocutorului (transmiterea unei informații, schimbarea unei opinii, impunerea unei acțiuni etc.); pe de altă parte, interlocutorul acționează asupra planului locutorului prin feedback-ul pe care îl oferă, prin așteptările pe care alege să le exteriorizeze sau nu, prin tipul de ascultător
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
multidirecțională, complexă pe de o parte, locutorul acționează asupra interlocutorului, în condițiile în care comunică având o anumită intenție, vizând un anumit efect în planul interlocutorului (transmiterea unei informații, schimbarea unei opinii, impunerea unei acțiuni etc.); pe de altă parte, interlocutorul acționează asupra planului locutorului prin feedback-ul pe care îl oferă, prin așteptările pe care alege să le exteriorizeze sau nu, prin tipul de ascultător pe care și-l asumă (ascultător interesat versus ascultător indiferent versus ascultător centrat pe "contrarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
întreaga sa subiectivitate, constituie un permanent factor de nesiguranță, ce trebuie ținut sub control" H. P. Dreitzel, apud Jauss, 1983, p. 231). De asemenea, în situația în care își poate pregăti actul comunicativ, locutorul îl raportează la ceea ce știe despre interlocutor 2 (vezi, de exemplu, modul în care comunică același profesor cu elevi de vârstă școlară mică, respectiv cu elevi din ciclul gimnazial sau liceal). Această idee este, de altfel, subliniată și în literatura de specialitate, unde se arată că, în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
influență reciprocă între mai mulți actori sociali" (Abric, 2002, p. 15), în condițiile în care, dintr-o altă perspectivă de interpretare, "orice comunicare trebuie să fie bilaterală" (Abric, 2002, p. 32), interacțiunea presupunând atât asumarea rolurilor de locutor și de interlocutor 3, cât și faptul că "cei care comunică se schimbă în mod constant în și prin comunicare" (Bayon & Mignot, 2000, p. 4); vezi, în acest context, și folosirea sintagmei "schimburi în comunicare", exemplificată prin asocierea implicită afirmație/gest reacție (Cabana
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
4); vezi, în acest context, și folosirea sintagmei "schimburi în comunicare", exemplificată prin asocierea implicită afirmație/gest reacție (Cabana, 2008, p. 16). De altfel, interacțiunea interumană presupune, într-o recunoaștere a teoriei lui E. Goffman, "armonizarea reciprocă a comportamentelor" locutorului/interlocutorului, precum și actualizarea unor "ritualuri" există "regulile limbii, regulile discursului și reguli socioculturale de interacțiune", iar "riturile sau ritualurile se exprimă printr-un sistem de prescripții sau de proscripții proprii fiecărei culturi, pe care le desemnăm în mod curent drept utilizări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când dorim să trecem înaintea cuiva îi prezentăm, preventiv, scuzele noastre (ritual de compensare) etc." (Lohisse, 2002, p. 154). De asemenea, după cum am arătat supra, inclusiv între context și locutor/interlocutor se poate vorbi despre un raport de influențare reciprocă, după cum mesajul care se construiește prin raportare la realitate se poate redimensiona în chiar procesul construirii și transmiterii lui, condiționat fiind de apariția unor variabile în context: "cu toții suntem "suspendați în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
că "libertatea umană nu apare decât în întâlnirea unui eu și a unui tu, adică în constituirea acestei comunități particulare reprezentate de noi" (Mehl, 1955, p. 15), se poate vorbi despre comunicare ca actualizare implicită sau explicită a relației locutor interlocutor, actul comunicativ fiind, în fapt, o concretizare verbală, paraverbală și/sau nonverbală a acestei relații: un mesaj de tipul "Mă ajuți, te rog, să deschid geamul? [+ privire către geamul de sus]" implică actualizarea unei relații amicale sau familiare între locutor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicativ fiind, în fapt, o concretizare verbală, paraverbală și/sau nonverbală a acestei relații: un mesaj de tipul "Mă ajuți, te rog, să deschid geamul? [+ privire către geamul de sus]" implică actualizarea unei relații amicale sau familiare între locutor și interlocutor, o diferență de ordin fizic (înălțime diferită) sau doar de grad de disponibilitate (locutorul poate avea, de exemplu, multe cărți în mână sau se află în încercarea de a mai câștiga din timpul pierdut în secvența anterioară a întâlnirii, dorind
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ordin fizic (înălțime diferită) sau doar de grad de disponibilitate (locutorul poate avea, de exemplu, multe cărți în mână sau se află în încercarea de a mai câștiga din timpul pierdut în secvența anterioară a întâlnirii, dorind să găsească, în timp ce interlocutorul deschide geamul, un anumit material Power Point printre celelalte documente dintr-un folder), premisa că interlocutorul va fi dispus să ofere ajutor și că poate face acest lucru, întărirea acestei premise prin folosirea unei structuri subsumate politeții ("Mă ajuți, te
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cărți în mână sau se află în încercarea de a mai câștiga din timpul pierdut în secvența anterioară a întâlnirii, dorind să găsească, în timp ce interlocutorul deschide geamul, un anumit material Power Point printre celelalte documente dintr-un folder), premisa că interlocutorul va fi dispus să ofere ajutor și că poate face acest lucru, întărirea acestei premise prin folosirea unei structuri subsumate politeții ("Mă ajuți, te rog, să...?") vezi, în acest sens, inclusiv diferența dintre "Mă ajuți, te rog, să deschid geamul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
folosirea unei structuri subsumate politeții ("Mă ajuți, te rog, să...?") vezi, în acest sens, inclusiv diferența dintre "Mă ajuți, te rog, să deschid geamul?" și "Te rog să deschizi geamul.", respectiv " Deschide geamul!", diferență care marchează tipul de relație locutor interlocutor etc. Studiile de specialitate reflectă această accepțiune a comunicării prin invocarea, pe de o parte, a relației dintre indivizi (Năstășel & Ursu, 1980, pp. 39-40), nuanțată prin ideea de "cooperare" în plan comunicativ (U. Eco, apud Mincu, 1983, p. 71), și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
accepțiuni a comunicării care presupune relație. Ca "ființă comunicațională", în comunicare fiecare individ "devine ceea ce este și intră în relație cu ceilalți" (Sălăvăstru, 2004, p. 173). Particularizând (cf. Alexandrescu & Micle, 2002, pp. 16-17), comunicarea înseamnă relație și prin: sincronizarea locutor interlocutor (sincronizare corporală, paraverbală, verbală, la nivelul sistemului de valori etc.; de exemplu, la nivel paraverbal, dacă interlocutorul vorbește încet, locutorul nu va vorbi foarte tare), folosirea de "ancore" cognitive, afective, motivaționale etc. (când locutorul simte că, afectiv, interlocutorul nu se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]