5,860 matches
-
de oameni pot exprima o învățare imitativă pînă la nivelul echivalent unei vîrste umane de doi ani. Numai oamenilor le este însă accesibilă cultura și, în pofida reușitelor uneori spectaculoase ale altor animale, achizițiile lor rămîn limitate, izolate, rutiniere, aceste ființe neizbutind să producă răspunsuri creatoare la provocările mediului. Cultura reunește, conform lui McGrew (1992), opt trăsături care sînt asumate și promovate exclusiv de ființa umană, și anume: inovare producerea de noi răspunsuri comportamentale, adaptative, pe baza unor noi opțiuni atitudinale și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cu exactitate parcursul standard, fiind una construită prin analogie (Burger, 2009). După o primă încercare nereușită în 2006 de a îngemăna o procedură acceptată de către standardele etice mult mai exigente acum decît în anii '60 '70, Jerry M. Burger a izbutit să obțină aprobarea unui comitet special întrunit de către specialiști din domeniu, membri ai Asociației Psihologilor Americani (APA), care au redesenat cîteva scenarii comportamentale din designul inițial, modificînd protocolul originar. întocmai ca și în studiile clasice, nu s au obținut diferențe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Drama a devenit și mai profundă prin faptul că planul de Înfometare a fost pus În aplicare În anii de secetă 1946-1947. Foametea a secerat mii de vieți care s-au adăugat represiunilor Împotriva chiaburilor și țăranilor mijlocași care nu izbuteau să facă față dărilor exagerate. Și În sectorul bisericesc se exercitau presiuni ca serviciul divin să fie oficiat În limba rusă, dar de cele mai multe ori preotul satului era arestat și condamnat pentru o vină oarecare și În locul său
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
ministrului român al Afacerilor Străine, Vasile Boerescu, la 8 ianuarie 1881: "Englitera singură a intervenit - în favoarea României și împotriva Austro-Ungariei (n.n.) - dar mai mult ca să-și apere interesele ei, care nu sunt decât o parte din ale noastre. Astfel, a izbutit să consacre libertatea Dunării și participarea Europei la privegherea acestei libertăți, dar ea nu a fost tot atât de strălucitoare în ce privește drepturile noastre ca Stat suveran riveran. Reprezentanții celorlalte puteri, urmând singurele instrucțiuni ce aveau de a nu se împotrivi la crearea
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pe care Austro-Ungaria o concepea drept un succes diplomatic total și decisiv al ei, s-a încheiat fără a se lua o hotărâre în chestiunile menționate mai sus. Totuși, un succes diplomatic al Vienei a fost acela de a fi izbutit să atragă de partea sa, în cursul acestei sesiuni, și al doilea stat riveran care inițial i se opusese, Bulgaria 93. Reglementarea navigației dunărene pe segmentul Porțile de Fier-Galați a continuat să rămână mai departe o chestiune în suspensie, rezolvarea
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pentru mulți, singurul ce poate sta alături de limbă. Societatea contemporană ne poate afecta cu atât mai mult cu cât nu am reușit să dezvoltăm spaimele necesare pentru a ne proteja de pericolele ei. Schimbările sunt atât de rapide încât nu izbutim să constituim mecanisme de apărare ce ar putea fi activate de teamă. * Pentru sensul vieții proprii așteptăm întotdeauna confirmarea celorlalți, ori cel puțin a altora, deoarece niciun sens nu poate fi trăit fără martori. Acesta este adevăratul înțeles al comuniunii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înăbușite de o mare amărăciune dăscălicească exprimată ca atare, de un năduf, care pedepsește tot ceea ce ține de școală, profesori și elevi de-a valma”1. În alt loc încheie umoristic-sastisit: „Din acest punct de vedere, doamna Sanda Movilă a izbutit să scrie o carte de dulciuri stilistice (Desfigurații, n.n.Ă, delicatesuri care dacă fac plăcere după masă, nu pot totuși să fie servite ca fel de mâncare cuiva căruia îi e foame. Asta dă leșineală”2. S-a scris frecvent
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de 800 km și descoperă lângă coastă un grup de insule mici, pe care le va numi „Arhipelagul Dampier”. Dezamăgit de cele văzute, ca și predecesorii olandezi,va relata la Întoarcere: „Pământul, format dintr-un sol nisipos, sărac În apă, izbutește totuși să hrănească diferiți copaci. Aceștia nu sunt Însă groși și nici prea mari. Sub copaci crește o iarbă cu fir destul de lung, dar foarte subțire. N-am văzut nici un fel de animal și nici o urmă de fiară, decât o dată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se temea să nu-i fie luată. Dansatorul era Întruchiparea vie a tainei, Încordării și grației fizice pure, care furișa intrând și ieșind printre copacii mulha, cu fiecare pas În ritmul muzicii, căutându-și dușmanii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
utilizarea lui ca o armă în disputele politice. Se mai adaugă controversele în jurul naționalismului, fascismului, Holocaustului, în care personalitatea lui Ion Antonescu este prezentă de fiecare dată. Judecata istorică se sustrage, cu dificultate, acestor confruntări de opinie și atunci când izbutește să o facă - sau crede că a făcut-o - ea este, imediat, acuzată de părtinire: o apreciere pozitivă la adresa mareșalului este rapid taxată de unii drept “reabilitarea aliatului lui Hitler”, o critică - drept “denigrarea unui mare patriot” de alții. Istoriografia
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
utilizarea lui ca o armă în disputele politice. Se mai adaugă controversele în jurul naționalismului, fascismului, Holocaustului, în care personalitatea lui Ion Antonescu este prezentă de fiecare dată. Judecata istorică se sustrage, cu dificultate, acestor confruntări de opinie și atunci când izbutește să o facă - sau crede că a făcut-o - ea este, imediat, acuzată de părtinire: o apreciere pozitivă la adresa mareșalului este rapid taxată de unii drept “reabilitarea aliatului lui Hitler”, o critică - drept “denigrarea unui mare patriot” de alții. Istoriografia
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
plasate pe aceeași stradă), mâncând și bând etc. Însă, așa cum se glosează pe tema petrecerii, din perspectiva moftangiului „petrecerile cu mult Înainte pregătite rar se Întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele Încinse așa din Întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem Învățătura că: nici la petreceri de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
predicatorului ad-hoc Dan Puric. În multe cazuri, am putut observa cum cele două cărți ale sale, „Cine suntem ?” și „Omul Frumos”, se găseau expuse între alte scrieri cu subiecte ezoterice sau eco-naturiste. În fața unei astfel de tarabe cu obiecte religioase, izbutesc să discut cu un jandarm aflat la sfârșitul serviciului. A fost de strajă în punctul cel mai nevralgic, chiar lângă raclă. Dialogul se leagă ușor, atunci când constatăm că aveam același scop : căutăm icoane „românești” (adică pictate manual la noi în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
30. Prima impresie este că mă aflu în preajma unei zone militarizate, sau aproape : jandarmi, poliție, pompieri. Obsesia fluidizării traficului, zona aglomerată din jur, frică de atentate, toate posibilele motive ale acestei stări de fapt îmi vin în minte, dar nu izbutesc să alunge senzația de fortăreață, de închidere către potențialul pelerin. Cu toată această im presionantă desfășurare de forțe, cerșetoria este tolerată, iar numărul celor ce imploră mila publicului este mult mai ridicat decât ceea ce am putut vedea la Iași. Să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apoi că doamna doctor are o fiică ce pregătește examenul de rezidențiat, un efort epuizant, iar din această cauză „și-a pierdut somnul”. Mama sa, ferventă rugătoare și pelerină la Iași, a venit la racla Sfintei, iar fiica ei a izbutit să învingă insomniile care o chinuiau ; îmi spune toate acestea acum pe un ton solemn, demonstrativ, ca și cum ar vorbi în fața unui om ce trebuie convins de existența logicii supraumane a miracolului. Intru eu cumva acum în rolul scepticului de serviciu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
până la magazin, să iau o cafea”) pentru a-i îndupleca pe jandarmi să le permită ieșirea din rând. De la proprietara magazinului, o femeie înaltă și uscată, cu o privire autoritară aruncată fulgerător pe deasupra ochelarilor demo dați, cu ramă groasă, nu izbutesc să aflu nimic. Dar nimic, nu reușesc să-i adresez întrebarea cea bună, totul i se pare simplu și nu înțelege (sau se face că nu înțelege) ce doresc de la ea. „Pelerinaj ? Ce pelerinaj, domnule ? Păi, așa avem noi la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
început să râdă, a fluturat din mână zicând apoi: „Pădurea, pădurea ! E mai ușor !”. O doamnă, genul femeie-de-afaceri-cu-BMW-X5-negru, oprește nărăvașul dispozitiv mecanic chiar la poarta mănăstirii, apoi intră în mănăstire, pe sub poarta boltită, de lemn. Mă întreb deja cum a izbutit să ajungă până aici, prin mulțimea de pelerini. Din mașină coboară o femeie ușor trecută de 40 de ani. Fină, cu aerobic și ore de sală cu sutele, se vede acest lucru pe trupul și în atitudinea sa, dar cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nimic deosebit, aș putea spune, am întâlnit adesea până acum studente îmbrăcate în costume populare la pelerinaj. Numai că ele aveau costume de o tulburătoare frumusețe, parcă erau desprinse de pe zidurile Muzeului Țăranului Român. Mai târziu, în curtea mănăstirii, am izbutit să stau de vorbă cu cele două fete. Nu mă înșelasem : costumele populare erau foarte vechi („mama le avea de la bunica ei”). Erau studente (profil economic) la o universitate din provincie, la Târgoviște, membre ASCOR (au ținut să sublinieze, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a anului 1797... În studiul psihologic The World of Dreams, Havelock Ellis l-a comparat cu al violonistului și compozitorului Giuseppe Tartini, care a visat că Diavolul (sclavul său) execută la vioară o prodigioasă sonată; la deșteptare, cel ce visase izbuti să extragă din imperfecta amintire Trilul Diavolului; și alte exemple asemănătoare sunt cuprinse în eseul lui Borges 374, el însuși un scriitor ale cărui taine par desprinse din ireal. Edgar Allan Poe și tenebrele sale, Kafka, Faulkner, Borges cu obsesia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fie un an nou cu priință și sănătate! Pace și Rațiune între oameni! N.B. Mare neajuns am avut pentru faptul că nu v-am cunoscut adresa de la locuința D-stre. De data aceasta, am apelat la Cartea de telefoane și am izbutit. A.A. 8 Gulia-Dolhasca, 1 martie 1994 Stimate domnule Dimitriu, Regret în primul rând că din pricina bătrâneței mele și a timpului nefavorabil, n-am putut sta de vorbă direct, privitor la unele probleme ce mă interesează direct pe mine. În
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București), 3.I.1974 Vă mulțumesc călduros, stimate D-le E. Dimitriu, pentru frumoasele urări ce mi ați făcut. De mult mă tot gândesc să vă trimit amintirile mele din anii cât am activat pe acele frumoase meleaguri! N am izbutit până acum, dar sper că tot voi mai avea zile ca să fac acest lucru. Până atunci vă doresc tot binele și La mulți ani! Ilustrata 535 mi-a răscolit sufletul. Prof. Ioan D. Chirescu 3 CP. Ilustrată (București, 6.I.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
erați minunați În secolul al XIV-lea, dar aia era atunci, iar asta este acum. Când amintirile depășesc visele, sfârșitul este aproape. Trăsătura caracteristică a unei organizații cu adevărat prosperă este dorința de a abandona ceea ce a făcut-o să izbutească și apoi s-o ia de la capăt“. În societățile care au mai multe amintiri decât vise, prea mulți oameni petrec prea multe zile privind Înapoi. Ei găsesc demnitate, afirmare și valoare individuală nu În exploatarea prezentului, ci În rumegarea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Răspunsul a fost mut. Domnul comandant străjer a încercat să provoace prin diferite întrebări, sugerându-le pedagogic-caragialesc răspunsurile. Dar, tăcere. A încercat apoi să obțină răspunsuri pozitive sau negative nominalizând pe cei de la care cerea răspunsul. Nici așa n-a izbutit. Alarmat de neatenția cu care era tratat, a spus: Domnilor, vă rog dați-vă bine seama că sunt ascultat la fereastră și voi suferi consecințe grave. Pe dumneavoastră, toți din această cameră, vă rog să mă ajutați. Spuneți-le să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe țărm păreau mai puțin abrupte, erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă puteam prinde de ele. În cele din urmă am izbutit să mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în vârf, privite de aproape, oferă spectatorului o surprinzătoare bogăție de tainice bucurii. O sumedenie de râpe în formă de V care adăpostesc mici bălți sau straturi de prundiș cu pietre extrem de variate și de frumoase. Sunt și flori care izbutesc nu știu cum să-și împlânte rădăcinile în crestături: flori roz de limba-peștelui și nalbe violete, dediței albi de mare, dintr-o specie foarte prolifică, o plantă albastru-verzuie, cu foi ca de varză, și o specie minusculă de ochii-șoricelului, cu frunze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]