8,051 matches
-
unul la Grozăvești, altul în Militari, al treilea în Berceni și ultimul în Balta Albă. Coșurile lor se gâtuiau ca două pâlnii strânse la mijloc de-o mână gigantică. Iarna, fumul țâșnea prin acoperișuri, ca o spumă izolantă. Puteai să juri că ai ajuns la Detroit. Plămânii Bucureștiului funcționau prin CET-uri, oxigenându-i mișcările de la Nord la Sud sau de la Vest la Est. Le-aș fi produs un stop respirator, o embolie decisivă. Eu, care iubeam atâta orașul ăsta urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le separ una de alta și-apoi să le lipesc de costumul potrivit de la masă. Fiecare glas îmi părea familiar, trăiam un moment mare, decisiv, dar umbra cădea în continuare pieziș, acoperind gesturi și jumătăți de fețe; n-aș fi jurat pentru nimeni. Câți scriitori se-aflau aici, dedesubt, pe puntea cea mai ferită a bibliotecii? Cui îi aparțineau vocile, câte persoane erau implicate în judecată și, mai ales, cine povestea? Nu mă puteam decide dacă dădusem peste laboratorul de premii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu.“, a mârâit el. „Ia ascultă...“ Zgomotul suna acum puțin mai tare, ca bâzâitul unui transformator. L-am căutat prudent, cu lanterna acoperită cu mâneca hanoracului. „Aici!“ Ne-am apropiat de unul din rafturi, care părea că emană un zâzâit. Jurai că merge o unitate de calculator în spate. Am tras cu grijă teancul de cataloage și-am îndepărtat ziarele. Apoi am băgat capul. Trebuia să vezi, ca să crezi: în spațiul proaspăt decopertat apăruse peretele sălii, iar în perete, o deschizătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum o știam, ca după o despărțire de o sută de ani. Un frig rău, nevrotic, îți spărgea respirația în particole de gheață. Gara atârna deasupra liniilor, invadată de sârbi, ruși, români și câteva patrule mixte ale poliției și jandarmeriei. Jurai că e un sfert din Gara de Nord, acum zece ani. Unde întorceai privirea, zăreai papornițe turcești și uniforme negre sau kaki scotocind prin ele. Am traversat peronul, apoi holul principal, privind în pământ. Cunoșteam regulile. În Paris, o pățisem din cauză că, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceaușescu, singurul obstacol în calea planului Internaționalei: decis, în nebunia lui megalomanică, să nu-și „vândă țara“, și nici s-o cedeze „agenturilor străine“. Border-liner-ul patriot nu mai gândea limpede; dacă n-ar fi fost prost de la început, ai fi jurat că își băgase fotocaina coada și-acolo. Ca o uzină socialistă, țara nu era nici de dat, nici de cumpărat. „Părintele Tuturor“ ținea la emblemă. Habar n-avea că, de fapt, și-ar fi vândut-o tot lui, la viitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reciprocă a suveranității naționale, de a nu permite existența și activitatea pe teritoriul propriu a unor organizații ce-și propuneau lupta armată împotriva celuilalt stat și abținerea de la orice imixtiune în treburile interne ale fiecărui stat. Astfel erau recunoscute de jure și de facto cele două state 54. Semnarea acestui document a fost definită de marele om politic român drept „unul dintre cele mai importante acte din viața mea politică“55. Nicolae Titulescu a sprijinit intrarea Uniunii Sovietice în Societatea Națiunilor
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
ministrul de externe sovietic, Ghiorghi Vasilievici Cicerin, înștiința statele sematare (Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia) că Moscova nu recunoștea acest tratat care fusese „încheiat fără participarea sa”81. Se adăugau refuzul Japoniei de a ratifica documentul respectiv și recunoașterea de jure a statului sovietic de către marile puteri (Anglia și Franța în 1924; Italia în 1924; Statele Unite ale Americii în 1933)82. Titulescu conștientiza efectele negative ce puteau să reiasă în urma menținerii unei situații anormale în relațiile cu statul vecin de la est
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
scurt timp, ministrul de externe sovietic Cicerin înștiința statele sematare (Marea Britanie, Franța, Italia și Japoniaă că Moscova nu recunoștea acest tratat care fusese “încheiat fără participarea sa”5. Se adăugau refuzul Japoniei de a ratifica documentul respectiv și recunoașterea de jure a statului sovietic de către marile puteri (Anglia și Franța în 1924; Italia în 1924; Statele Unite ale Americii în 1933Ă 6 . Titulescu conștientiza efectele negative ce puteau să reiasă în urma menținerii unei situații anormale în relațiile cu statul vecin de la est
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
autodeterminare în sensul păstrării independenței și inviolabilității statelor semnatare, indiferent de regimul lor politic. Titulescu opina că semnarea acestor documente de către sovietici însemna recunoașterea de facto de către aceștia a unirii Basarabiei cu România 34. Însă nu era o recunoaștere de jure a acestei uniri de către Uniunea Sovietică. 32 Nicolae Titulescu , op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești . Nicolae Titulescu , (coord. Aurel Dumaă, București , 1982, p.
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
scurt timp, ministrul de externe sovietic Cicerin înștiința statele sematare (Marea Britanie, Franța, Italia și Japoniaă că Moscova nu recunoștea acest tratat care fusese “încheiat fără participarea sa”5. Se adăugau refuzul Japoniei de a ratifica documentul respectiv și recunoașterea de jure a statului sovietic de către marile puteri (Anglia și Franța în 1924; Italia în 1924; Statele Unite ale Americii în 1933Ă 6 . Titulescu conștientiza efectele negative ce puteau să reiasă în urma menținerii unei situații anormale în relațiile cu statul vecin de la est
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
autodeterminare în sensul păstrării independenței și inviolabilității statelor semnatare, indiferent de regimul lor politic. Titulescu opina că semnarea acestor documente de către sovietici însemna recunoașterea de facto de către aceștia a unirii Basarabiei cu România 34. Însă nu era o recunoaștere de jure a acestei uniri de către Uniunea Sovietică. 32 Nicolae Titulescu , op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești . Nicolae Titulescu , (coord. Aurel Dumaă, București , 1982, p.
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
în istorie prin principatele române, care sunt plasate în continuitatea directă a Imperiilor romane. Într-o formă mult mai elaborată, N. Iorga (1972) [1935] va susține teza "bizanțului de după bizanț", insistând asupra faptului că principatele danubiene române sunt moștenitoarele de jure și de facto ale romanității bizantine. Cele patru elemente definitorii ale Bizanțului, "ca un complex de instituții, ca sistem politic, ca formație religioasă, ca tip de civilizație", și anume: i) moștenirea intelectuală elenică; ii) dreptul roman; iii) religia ortodoxă; și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
firește, foarte măgulitoare pentru mine, rezultă că... — Rezultă că ar trebui să mă ridic și să plec? întrebă prințul, ridicându-se puțin de pe scaun și râzând chiar cu veselie, în pofida circumstanțelor evident dificile în care se afla. Ei bine, generale, jur că, deși practic nu cunosc deloc obiceiurile de aici, deși nu știu deloc felul de viață al oamenilor de aici, exact așa mi-am închipuit că va ieși totul. Ce să-i faci, probabil că tocmai așa trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și ura și că, deși, după ezitări chinuitoare, acceptase în sfârșit să se însoare cu „femeia infamă“, jurase în sufletul lui să se răzbune pe ea pentru asta și s-o „stârpească“ apoi, după cum se zicea că s-ar fi exprimat. Nastasia Filippovna, zice-se, știa totul și pregătea ceva în secret. Toțki se speriase atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă vei rosti cuvântul, îmi voi accepta iarăși sărăcia, voi începe iarăși să-mi suport situația disperată. Voi accepta lupta, mă voi bucura de ea, voi renaște din ea cu noi puteri! Trimite-mi, dar, acest cuvânt de bunăvoință (îți jur, doar de bunăvoință!). Nu te supăra pentru îndrăzneala celui disperat, a celui care se îneacă, pentru că a avut curajul să facă o ultimă sforțare ca să se salveze de la pieire. G.I.“ — Acest om pretinde, spuse Aglaia cu voce tăioasă după ce prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va fi întotdeauna alături de tine, indiferent dacă vom rămâne împreună sau ne vom despărți. Desigur, răspund doar de mine; nu-i poți pretinde același lucru surorii tale... — Aha, iar ea! strigă Ganea, privindu-și sora cu ironie și ură. Mamă, jur încă o dată, îți făgăduiesc ceea ce ți-am mai făgăduit: nimeni și niciodată, atâta timp cât trăiesc eu, nu va îndrăzni să te disprețuiască. Oricine-ar fi, voi insista să-ți arate cel mai deplin respect; dacă ne-a trecut pragul... Ganea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
impertinență, dar neîndrăznind să și-o afișeze acum față de Nastasia Filippovna, care până în ultima clipă îl deruta și-l ținea nemiloasă la respect, „cerșetor nerăbdător“, după cum se exprimase despre el Nastasia Filippovna, lucru care i se adusese deja la cunoștință, jurând pe toți sfinții că mai târziu îi va plăti cu vârf și îndesat această jignire și în același timp visând uneori copilărește în sinea lui s-o scoată la capăt și să împace toate contradicțiile, mai trebuia acum să soarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-ar ține de capul ei, ar începe să-i toarne tot felul de gogoși liberalo-progresiste, îmbrobodind-o cu felurite palavre despre problema feminină, ar trage-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu-i sunt pe plac pentru că nu vreau s-o scald; poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai aici e calculul! Nu știți totul, prințe... aici... mai e și... pe deasupra, ea e convinsă că o iubesc la nebunie, vă jur, și, știți, am toate motivele să bănuiesc că mă iubește, în felul ei, firește, adică în sensul zicalei „Pe care-l iubesc îl și plesnesc“. Toată viața mă va crede un valet de tobă26 (poate că tocmai de asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sticlă în față. Nu pricep cum de a făcut să i se dea pe datorie. Prințe, dragul meu, vă rog să nu le spuneți mai târziu alor mei că v-am adus biletul! De-o mie de ori m-am jurat să nu mai transmit asemenea bilete, dar mi-e milă de el; și încă ceva: vă rog, nu fiți prea amabil cu el, dați-i acolo ceva mărunțiș și gata. — Kolea, și eu m-am gândit la el; trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totuși să remarcăm că toți, neexcluzându-l nici pe atoateștiutorul Lebedev, nu erau foarte lămuriți în ce privește dimensiunile și limitele puterii lor, întrebându-se dacă într-adevăr totul le era permis acum sau nu. În anumite momente, Lebedev era gata să jure că le e permis totul, însă, în alte momente, resimțea necesitatea alarmantă de a repeta în gând, pentru orice eventualitate, câteva articole, preponderent încurajatoare și liniștitoare, din Codul Penal. Asupra lui Rogojin, salonul Nastasiei Filippovna produsese o impresie exact inversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am pus să mă slujești pe mine, care-s o destrăbălată... E mai bine așa, prințe, zău că-i mai bine, altfel mai târziu ai fi început să mă disprețuiești și tot n-am fi avut parte de fericire! Nu jura, căci nu cred! Și ce prostește ar fi ieșit!... Nu, mai bine să ne despărțim prietenește căci și eu sunt visătoare și n-ar merge! Crezi că eu n-am visat la dumneata? Ai dreptate, de mult te-am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i răspundă, privind flăcările cu brațele încrucișate. Un zâmbet smintit rătăcea pe fața lui albă ca varul. Ce-i drept, nu-și putea lua ochii de la pachetul în flăcări; însă părea că-n sufletul lui pătrunsese ceva nou; parcă jurase să reziste torturii; nu se mișca din loc; peste câteva clipe, toți își dădură seama că Ganea nu se va duce să scoată pachetul, că nu vrea să se ducă. — Hei, dacă ard banii, tot tu te faci de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
juruințe făcea?... Dar stai, zice, îți citesc chiar eu despre asta!“ A sărit în picioare, a adus o carte: „Sunt versuri“, îmi zice și s-a apucat să-mi citească cum împăratul acela, timp de trei zile, s-a tot jurat să se răzbune pe papă. „Oare, zice, chiar nu-ți place asta, Parfion Semionâci?“ „Tot ce-ai citit, zic eu, e adevărat.“ „Aha, zice, spui că-i adevărat, deci și tu, poate, juri în sinea ta că: se mărită ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu domnișoarele. — E adevărat, prințe, am crezut că o să te găsesc la pat, atât de mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți jur că asta n-a ținut decât câteva clipe, până când am izbutit să cuget. Când cuget, fac și spun întotdeauna lucruri mai inteligente; cred că și tu. Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]