6,066 matches
-
documentare scrise în întregime în această limbă au apărut în secolul X, dar mai înainte unele cuvinte pur occitane se arătau în textele latinești. Între secolele X și XV a fost limba dominantă în cultură, administrare și știință, concurând cu latină și depășind franceză în Galia și regiunile vecine. Perioada trubadurilor i-a dat occitanei prestigiul și recunoașterea peste toată Europa. Începând cu sfârșitul secolului XV, limba franceză intra în Occitania fiind limba de putere politică și de prestigiu cultural mai
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
tabelul de mai sus) și mai trei foneme care apar numai regional (, și ). În plus, unele dialecte nu fac diferență între fonemele și , ceea ce se întâmplă și în limba catalană și limba spaniolă. Occitana gasconă este unică limbă dezvoltată de latină care a reținut sunetul , redezvoltându-l în cuvinte moștenite ( românesc a apărut în sistemul fonetic al limbii din cauza influențelor externe). Accentul în occitană clasică poate cădea pe ultimă sau penultimă silabă a cuvântului. În plus, în dialectele "niçard" și "vivaro-alpin" apar
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
componente Stâna și (reședința). Conform recensământului din anul 2011, Zalău are o populație de locuitori. Un număr mare de istorici au arătat diversele tipologii în care se poate încadra numele Zalău. La fel ca denumirea de Sălaj ("Țara Silvaniei", din latină) și denumirea Zalău provine dintr-o limbă veche. Gheorghe Chendre-Roman, autorul operei "Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj", susține că ambele toponime, atât Zalău cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină "sil", care derivă din
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
-lea î.e.n., de către Ptolemeu, în "Geografia III". Oeselienii erau denumiți în sögur islandeze în nordica veche și în Heimskringla " Víkingr frá Esthland" ("vikingi din Estonia"). Corăbiile lor erau denumite „vase de pirați” de către Henric din Livonia în cronicile sale în latină de la începutul secolului al XIII-lea. Poate cel mai cunoscut raid al piraților oeselieni a avut loc în 1187, cu atacul orașului suedez Sigtuna de către năvălitori finici din Couronia și Oesel. Printre victimele acestui raid s-a numărat arhiepiscopul suedez
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
cu mari schimbări în regiunea Baltică. Ideile Reformei au pătruns în Confederația Livoniană foarte rapid și până în anii 1520, erau bine cunoscute. Limba, educația, religia, și politica au suferit mari transformări. Slujbele bisericești se țineau acum în dialectul local, în locul latinei, ca până atunci. În Războiul Livonian din 1561, nordul Estoniei a intrat sub dominație suedeză. Estonia de Sud a format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Iași. Odată cu stabilirea capitalei Moldovei la Iași, acesta cunoaște o dezvoltare accelerată pe toate planurile, urban, comercial și cultural. Astfel în secolul al XVI-lea, Despot Vodă inaugurează în Iași "Școala latină de la Cotnari", instituție care a promovat studiile de latină nu numai în Iași și în întreaga Moldovă, ci în întreg spațiul românesc. În anul 1641 la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie din Moldova, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653). ]n anul 1646 Mitropolitul Varlaam publică
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
predicatori - "Ordo fratrum predicatorum" - OP). Al doilea și al treilea episcop catolic severinean, Luca și respectiv, Francisc, aparțin ordinului călugărilor franciscani ("Ordo fratrum minorum" - OFM). În evul mediu severinean, în regiunea Cetății, erau două biserici și o capelă (toate trei latine la origine). Cimitirul, împreună cu capela medievală a Severinului, sunt situate în ceea ce astăzi a mai rămas din grădina Liceului "Traian" (situată între Castrul roman Drobeta și Cetatea Severinului). Ruinele bisericii latine, devenită catedrală, se află în incinta Cetății Severinului iar
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
(în ebraică și idiș " טרגו ניאמץ", în maghiară "Németvásár", în latină "Ante Castrum Nempch") este un oraș în județul Neamț, Moldova, România, format din localitățile componente Blebea, Humulești, Humuleștii Noi și (reședința). Localitatea este renumită pentru Cetatea Neamțului, ridicată de Petru I Mușat, pentru casa unde a crescut poeta Veronica Micle
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată. Este doar o convenție întrucât majoritatea populației din zona europeană a imperiului, cu excepția grecilor, au continuat să vorbească latina populară până la apariția limbilor populațiilor migratoare (slavi și bulgari). "Articol principal: Nume ale grecilor" Numele "Imperiul Bizantin" este un termen istoriografic modern, care era necunoscut celor care au trăit în vremurile de glorie ale imperiului (adică ). Numele original al imperiului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Gazes sau Constantin Lascaris au fugit de pericol, găsindu-și refugiu în Italia, aducând cu ei operele clasice unde au scris primele manuale de limbă greacă.Scrierile lui Procopius din Cezareea despre campaniile lui Iustinian in Italia erau traduse în latină. Florența, angrenată în războaie, și Veneția aflată în plin apogeu comercial, erau interesate de operele clasice. În Veneția s-au stabilit cărturari bizantini în număr mare. În Germania, interesul umaniștilor pentru Bizanț a început după cucerirea Ungariei și primul asediu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Mișcarea de emancipare a grecilor a fost privită cu simpatie de occident, masacrul grecilor din insula Chios fiind condamnat.Imaginea Bizanțului s-a idealizat treptat. Au fost reeditate operele autorilor bizantini-"Corpusul de la Bonn", operele fiind însoțite de traduceri în latină și de note explicative. Istoria bizantină a fost privită ca o parte a istoriei grecilor, fiind prezentată în culori luminoase și idealizante. George Finlay a scris Istoria Greciei-de la cucerirea romană până în vremurile noastre. Karl Hopf a scris O Istorie
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fondat Universitatea de la Constantinopol. Până atunci, orașul Atena era centrul principal al învățământului pagan, fiind căminul școlii filosofice. Universitatea avea 31 de profesori care predau gramatică, retorică, dreptul și filosofia, dintre care trei retori și zece gramaticieni țineau cursurile în latină, iar cinci retori și zece gramaticieni își țineau cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era interzis să își țină
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pagan, fiind căminul școlii filosofice. Universitatea avea 31 de profesori care predau gramatică, retorică, dreptul și filosofia, dintre care trei retori și zece gramaticieni țineau cursurile în latină, iar cinci retori și zece gramaticieni își țineau cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era interzis să își țină cursuri particulare, având un salariu definitiv fixat din visteria imperială. Teodosiu a publicat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al aceluiași an, a fost publicată o a doua ediție a codexului revizuit și adăugit, împărțit în 12 cărți, sub titlul "Codex repetitae praelectionis. Decretele publicate după 534 au fost numite "Novellae leges". Codexul, Digestele și Instituțiile erau scrise în latină, dar novelele au fost redactate în greacă. În Evul Mediu, Codexul, Digestele, Instituțiile și Novelele au alcătuit un singur corpus de legi, denumit "Corpus juris civilis" . A fost reformat învățământul juridic, fiind introduse noi programe de studiu. Cursurile durau cinci
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Mihail al VIII-lea era într-o situație dificilă și delicată. Era conștient de faptul că pentru a aduce la conducere propria dinastie avea nevoie de un succes major. Acesta devine obiectivul său declarat: recucerirea Constantinopolului. Obține victorii asupra armatelor latine reunite în 1259 la Pelagonia. Însă, un alt asediu eșuat al Cosntantinopolului în 1260 i-a demonstrat împăratului că are nevoie de o flotă mult mai puternică decât cea niceeană pentru a putea să se opună celei venețiene. Începe să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
precizate. Propunerile aduse în fața "consistorium"-ului erau pregătite în prealabil de anumite comisii, care le studiau. Foarte curând aceste comisii s-au transformat în „Casa civilă”, în cancelaria personală a împăratului, numită "cubiculum", pentru că lucra într-un cabinet privat (în latină "cubiculum") din palatul imperial (membrii ei se numeau "cubicularii"). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât "consistorum". Ședințele "consistorium"-ului se țineau de membrii săi, chiar și de cei mai înalți demnitari, stând în picioare (în latină "consistere
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în latină "cubiculum") din palatul imperial (membrii ei se numeau "cubicularii"). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât "consistorum". Ședințele "consistorium"-ului se țineau de membrii săi, chiar și de cei mai înalți demnitari, stând în picioare (în latină "consistere" înseamnă „a sta în picioare”); căci împăratul pretindea venerație din partea tuturor. Senatul, în schimb, n-a avut niciodată autoritatea și prestigiul celui din Roma; atribuțiile sale rămăseseră în principiu aceleași, dar cu puteri adesea limitate. Ca organ consultativ, Senatul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cronologice ale antichității-caldeean, asirian, egiptean, ebraic, grec și roman, și a redat o cronologiei a istoriei lumii de la nașterea lui Avraam în 2016 i.e.n. până în anul 303 e.n.-începutul persecuțiilor creștine. Cronica Universală scrisă în greacă a fost tradusă în latină de către Ieronim. Istoria Ecleziastică cuprindea 10 cărți, de la nașterea lui Hristos până în anul 323. Punea accent pe dimensiunea temporară și se baza pe documente istorice. Lucrarea a fost tradusă în latină în secolul V de către Rufinus din Aquileia. Eusebiu a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Cronica Universală scrisă în greacă a fost tradusă în latină de către Ieronim. Istoria Ecleziastică cuprindea 10 cărți, de la nașterea lui Hristos până în anul 323. Punea accent pe dimensiunea temporară și se baza pe documente istorice. Lucrarea a fost tradusă în latină în secolul V de către Rufinus din Aquileia. Eusebiu a mai scris și o lucrare biografică cu caracter apologetic a împăratului-Vita Constantini, care are ca nucleu elogiul funerar rostit în 337. În secolul V au fost realizate Istorii Ecleziastice, iar genul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
, până în 1974 Cluj, (în maghiară "Kolozsvár", în germană "Klausenburg", în idiș "קלויזנבורג", "Cloizânburg", în poloneză, "Kluż", în latină "Claudiopolis") este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. La recensământul din 2011 era al doilea oraș al României ca populație. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
al României ca populație. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul "Clus" are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul "Klaus" sau din cuvântul "Klause" (însemnând «trecătoare între munți» sau din "clusa" «stăvilar, baraj»). Alte denumiri frecvente ale orașului sunt
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Numele orașului provine de la "Mönch" „călugăr, monah” (din latină, "monachus"). Numele în dialectul bavarez al limbii germane: "Minga" ['miŋa]. Numele orașului este legat de o colonie (în locul numit Petersbergl) a unor călugări proveniți de la mănăstirea Schäftlarn. Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
dialectul bavarez al limbii germane: "Minga" ['miŋa]. Numele orașului este legat de o colonie (în locul numit Petersbergl) a unor călugări proveniți de la mănăstirea Schäftlarn. Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din 1158 sub în latina medievală "villa Munichen", în timpul lui Henric Leul (Heinrich der Löwe), duce de Saxonia. O jumătatate de secol mai târziu localitatea a primit statut de cetate și a fost fortificată. În 1327 întreg orașul a fost distrus de foc, dar a
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele). Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre adepții învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului modern, care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina, rutina și modelul militar pe baza căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și supunere absolută. Mai târziu, în scrierile sale
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]