4,823 matches
-
lui "-ly" din limba engleză, care formează adverbe din adjective, de exemplu "quickly" „repede”, "approximately" „(în mod) aproximativ”. În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu derivarea, ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie gramaticală”. În lingvistica limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie gramaticală”. În lingvistica limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care derivarea, în cadrul formării de cuvinte, este tratată și în partea despre morfologie, și în cea despre lexic. În alta, A. Jászó (coord.) 2007, capitolul despre formarea de cuvinte, ce
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
formarea de cuvinte, ce cuprinde un subcapitol despre derivare, este inclus într-o parte numită „Cuvântul”, făcând obiectul unui capitol de rang egal cu cel despre lexicologie, cu unul numit „Părțile de vorbire” și cu unul intitulat „Morfologia cuvântului”. În lingvistica acestei limbi se deosebesc prin denumiri diferite, pe de o parte mărci și desinențe, care în principiu sunt sufixe gramaticale, și pe de altă parte sufixe derivaționale. Ezitarea în privința acestora reiese și din faptul că unele sufixe sunt incluse în
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
nou se formează prin adăugarea simultană a unui prefix și a unui sufix, procedeu numit derivare parasintetică: "în-" + "dulce" + "-i" → "a îndulci", "in-" + rădăcina lui "user" ’a uza’ + "-able" → "inusable" „inuzabil”, "bez-" „fără” + "voda" „apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
sec. IX., fie a celor de cumani care au stabilit pe teritoriul Ungariei între secolele XII.-XIII. Din cazul ăsta se presupune că termenul este derivat din numele poporului cuman (komon=cuman, dor=căine, adică: "căinele cumanilor"). Unii specialiști în lingvistică afirmă că numele raselor de origine maghiară "komondor, kuvasz, kopó" provine din limba sumeriană, din cuvăntul "ku" (ku, kudda=kutya, ku-man-dor=komondor, ku-assa=kuvasz, ku-po=kopó). Prima menționare scrisă despre această rasă figurează din anul 1574 de către Péter Kákonyi în
Komondor () [Corola-website/Science/323507_a_324836]
-
deținut. (34) Sprijinirea dezvoltării, distribuirii și promovării acestora trebuie să aibă în vedere anumite obiective structurale, cum ar fi dezvoltarea potențialului în țările și zonele cu o capacitate de producție redusă în domeniul audiovizualului și/sau o zonă geografică sau lingvistică restrânsă, și/sau dezvoltarea unui sector european independent de producție, în special IMM-uri. (35) Țările asociate din Europa Centrală și de Est, precum și Cipru, Malta, Turcia și acele state membre ale AELS care sunt părți ale Acordului SEE sunt
jrc4549as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89715_a_90502]
-
diversității culturale în Europa; (d) sporirea patrimoniului audiovizual european, în special prin digitalizare și acces în rețea; (e) dezvoltarea sectorului audiovizual în statele sau zonele cu o capacitate redusă de producție în domeniul audiovizual și/sau o zonă geografică sau lingvistică restrânsă și consolidarea colaborării între întreprinderile mici și mijlocii; (f) difuzarea de noi tipuri de materiale audiovizuale prin utilizarea de noi tehnologii. Aceste obiective se realizează în conformitate cu prevederile detaliate stabilite în anexă. Articolul 2 Obiective specifice ale Programului în domeniul
jrc4549as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89715_a_90502]
-
încă mai cunoșteau limba, în restul satelor doar bunicii. Dialectul vechi ceangău ("ősi moldvai csángó dialektus") se mai numește și "dialectul ceangău cu "s"" ("sz-elő csángó dialektus"), dialectul cu șuierături ("sziszegő dialektus") sau dialectul de Nord ("északi csángó dialektus") în lingvistica maghiară, deși este vorbit și de un mic grup al ceangăilor de Sud. Termenul "dialectul ceangău cu "s"" provine din faptul că dialectul vechi conține o consoană "s" care în limba maghiară nu mai există și se diferă de consoana
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
mai existe câteva sute de vorbitori a limbii maghiare și în alte localități, acest număr minim estimat este cel mai acceptat în literatura de specialitate. Tánczos a repetat cercetarea sa între 2008-2010 și a dovedit existența unui proces de asimilație lingvistică extrem de rapidă în cadrul ceangăilor: pe când în 1996 a găsit peste 62.265 de vorbitori de limba maghiară în Moldova, în 2009 acest număr a fost cu 14.000 mai puțin (numărul vorbitorilor limbii maghiare scăzând la doar 48.752 de
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la "Dicționarul limbii române moderne" și la "Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu". După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micromonografii despre "Cervantes", "Shakespeare", "Camoens", "Voltaire", "Goethe", "F.M. Dostoievski", "Stendhal", "Odobescu
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
(n. 20 octombrie 1895, București - d. 27 februarie 1990, București) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere din București, a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948. Alexandru
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
Astfel, câțiva lingviști importanți ca Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Jacques Byck, Ion Coteanu și apoi Alexandru Rosetti se dovediseră părtinitori noii structuri politice, rămânând în înaltele foruri științifice și culturale și activând de asemenea ca profesori universitari. Totodată Institutul de Lingvistică din București al Academiei Române îi poartă numele (alături de cel al lui Iorgu Iordan). Rosetti rămâne printre puținii oameni de cultură din România care au cunoscut o parte semnificativă dintre intelectualii români și străini ai secolului în care a trăit. A
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
între 1953 - 1955, neavând nici un mijloc de existență, va presta umilitoare munci necalificate, precum paznic și ghid al muzeelor din parcul Herăstrău (pe atunci, I.V. Stalin), muncitor mozaicar. Din 1955, se află angajat ca cercetător stiințific principal la Institutul de lingvistică al Academiei, până în 1959, când înscenându-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alți intelectuali de forță interbelici, precum Constantin Noica) și condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice. Eliberat în 1962, devine cercetător științific
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Republica Moldova d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un lingvist român din exil, membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX. A absolvit liceul "Ion Creangă" din orașul Bălți, apoi și-a continuat studiile în filologie la universitățile din Iași, Roma; a mai studiat filosofie la Universitatea din
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961 și 1963 fiind profesor-invitat și la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 și până la sfârșitul vieții a fost profesor la Tübingen. Mai multe generații de discipoli ai lui constituie Școala de lingvistică de la Tübingen. A fost "Doctor Honoris Causa" a aproape 50 de universități din întreaga lume. Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi. Traducerea în românește a "Lecțiilor de lingvistică generală" a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București. Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marchează, în opinia discipolului de la Cluj al lui Coșeriu, lingvistul Mircea Borcilă, "„un moment important în procesul istoric
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
în procesul istoric de recuperare a gândirii științifice a marelui savant și de emancipare a teoriei lingvistice românești”," dat fiind că "„în contextul numeroaselor cărți de același gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, aceste "Lecții de lingvistică generală" se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică și vastitatea orizontului investigațional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane și, nu în ultimul rând, prin limpezimea și claritatea cu care sunt înfățișate
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
același gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, aceste "Lecții de lingvistică generală" se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică și vastitatea orizontului investigațional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane și, nu în ultimul rând, prin limpezimea și claritatea cu care sunt înfățișate contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”.". Totuși, în mod evident, concepția coșeriană trebuie studiată în ansamblu, ca sistem. Lucru pe care și l-au propus discipolii
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
care ținea cursurile. Cât privește limba sa maternă, ordinea este următoarea: "Româna și italiana, apoi spaniola și germana (...). Depinde însă și de circumstanțe și de felul de texte: versuri scriu în română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană" .
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la Paris, unde a obținut diploma la "École Pratique des Hautes Études". Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice. În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
activat ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a "Dicționarului limbii române" (DLR). A coordonat volumele de "Studii de gramatică" (1956-1961) și "Probleme de lingvistică generală" (1959-1967).
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a "Dicționarului limbii române" (DLR). A coordonat volumele de "Studii de gramatică" (1956-1961) și "Probleme de lingvistică generală" (1959-1967).
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii noastre. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef. Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]