4,923 matches
-
literaturii române contemporane, Editura Minerva, București, 1981, vol. III, p. 379. 79 Idem, p. 389. 80 Idem, p. 349. 81 Idem, p. 352. 82 G. Ibrăileanu, "Mihai Eminescu", în Note și impresii, Editura " Viața Românească", 1921, p. 46. 83 Lectura liricii eminesciene, afirmă Ibrăileanu, ar genera "senzația infinitului, a lucrului în sine, a voinței lui Schopenhauer". 84 Vezi Titu Maiorescu, "Eminescu și poeziile lui (1889)", în Titu Maiorescu, Opere. I. Critice, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, studiu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
experiență proprie, și prin mefiența lui [...] față de valoarea practică a individului" (G. Călinescu, "Geniul", capitolul "Teme romantice", în G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1985, vol. III, p. 175). 112 Tudor Vianu, " Atitudinea și formele eului în lirica lui Eminescu", în volumul Mihai Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1974, ediție și prefață de Al. Dima, p. 259. 113 Ilina Gregori, op. cit., p. 99. În opinia exegetei, Eminescu era preocupat de "misterul relației dintre Eu și Celălalt", valorificând în chip
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uitase de Veronica", apoi se plictisi repede "femeia trebuie să fie fructul ce se refuză mâinii întinse". 120 Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. În opinia autorului, lirica trubadurilor are la bază o realitate socială specifică, reflectată în "relația bărbatului situat inferior din punct de vedere social față de femeia situată superior în ierarhia socială". Ca atare, "doar în acel strat, în perimetrul curților suficient de bogate și de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de femeia situată superior din punct de vedere social, îl constrânge pe acela la înfrânare, la renunțare, la controlul exercitat asupra pornirilor instinctuale și astfel la transformarea sa. Nu este întâmplător faptul că în această situație umană ceea ce definim ca lirică evoluează ca un fenomen social, și nu doar individual și își face apariția tot ca fenomen social acea transformare a plăcerii, acea nuanță de sensibilitate, acea sublimare și acel rafinament al reacțiilor emoționale pe care le numim iubire" (p. 80
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la Raymundus Lullus la Giordano Bruno) a fost definită mai apoi ca "o tehnică de manipulare a fantasmelor bazată pe principiul aristotelic al precedenței absolute a fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul individualist european, pentru care văzul e expresia perfectă a relației eu-lume" și gândirea orientală, "în care valorile totalității predomină
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
the end of the century is a clear indication of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
România literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri” ș.a. Pentru volumul Așteptarea coralilor (1970) a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Începuturile poetice ale lui S., ingenue, ezitante, stau sub semnul purității și al dragostei. Treptat se produce trecerea spre o lirică în care scenele pastorale interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
tradițională atât prin tematică, cât și prin modalități de expresie, fiind preocupat de conceptul figurat sau de fiorul liric implicat, nu de inovații sau încifrări stilistice. Volumul Moartea calului troian cuprinde, alături de câteva frumoase pasteluri (De primăvară, Pastel comemorativ), și lirică de dragoste (ciclul Zăpezi interzise), versuri meditând asupra creatorului de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
de umanitarist), a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui basarabean în România: „iar pe cer pletele tale/ aduceau Piața Roșie din Moscova/ pe Piața Victoriei din București” (poem cu licurici). Stilul adoptat în monografia despre Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă un teritoriu întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile toamnei îndeosebi, sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
prima poezie a publicat-o în 1967 în „Luceafărul”. Debutează editorial în 1971, cu volumul Poeme, care va fi urmat de alte câteva cărți de poezie. A colaborat la „Luceafărul”, „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București, „Analele Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
inimii, Cântec pentru legea cea mare, Lazăr de la Rusca și Poezii, ultimele trei scoase de Editura Scânteia. Dar care este atitudinea criticii literare - care de mai bine de un an fusese investită cu Înalte puteri formative și călăuzitoare 26 - față de lirica anului? Întâi să reținem prelungirea unui soi de conflict critică-poezie, dezvăluit de Ovid S.CROHMĂLNICEANU 27 În Contemporanul, care În esență s-ar reduce la câteva elemente: negativismul critic nu este oportun, dar nici excesiva Încurajare care naște vedetism; soluția
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zilnice. (Ă)”. Dar să intrăm În substanța poeziei anului reproducând din noianul comentariilor critice, câteva care tratează fenomenul liric pe orizontală, prilej binevenit pentru a ne familiariza nu numai cu cei mai influenți poeți ai vremii, cu temele „fierbinți” ale liricii, ci și cu optica și calapodul critic prin care se filtra creația poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care ni-l oferă cei trei poeți putem observa un fenomen Îmbucurător. A fost o fază În dezvoltarea liricii noastre tinere, când, În zugrăvirea antitezei trecut-prezent, inevitabilă pentru epoca de tranziție din care poemele izvorau, culorile alb-negru dominau, În stare pură, nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exprima aceleași realități - aducând astfel acorduri noi În orchestră În care am putut semnala În ultimul timp și alte instrumente cu sunet original, ca cele ale lui George Dan și Cezar Drăgoi, acesta este Încă un semn doveditor pentru vitalitatea liricii noastre tinere. Este astfel remarcabil drumul pe care l-a parcurs Petru Vintilă de la sintaxa lirică stufoasă ce mai poate fi observată În primele poeme din Oamenii și faptele lor, la un stil limpede, direct, de reportaj, am spune, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternic: «Copiii merg cu viața la școală, primeniți În șorțuri de sineală, În clasa treia soarele e mai plin când cineva a scris cu roș: STALIN». (Ă). Faptul că cei trei poeți se situează pe o linie de evoluție a liricii noastre, mereu mai apropiată de realitățile concrete ale țării, coincide cu prezența vădită În versurile lor a formelor de expresie populară. Și aici progresul este vădit față de transporturile mecanice de folclor pe care le-am putut cunoaște În alte tentative
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru alții ciumă, pentru unii miere,/pentru ăilalți fiere, voi cu durerile,/ei cu averile, voi cu ponoasele,/ei cu foloasele și cu ordânele lor ticăloasele». Problema poeziei festive, prezentă În chip destul de supărător la un moment dat În câmpul liricii noastre, pare a căpăta un răspuns satisfăcător În volumele de versuri discutate mai sus. Astăzi, poate oricine recunoaște că nu cu găunoase discursuri festive Întâmpină poeții noștri sărbătoarea muncii. (Ă) Dar realizările celorlalți poeți, orientate În jurul acelorași teme, aflate Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rubricii Cronica literară. Producțiile lirice ale lui Petru Vintilă de pildă, erau apreciate de cronicar, pentru că surprind „transformările de structură ale poporului nostru” și pentru că poezia aceluia era „accesibilă unei mase cât mai largi de cititori”31. Pentru același critic lirica lui N.Tăutu este și ea reprezentativă pentru că „a fugit de abstracțiuni, plasându-se din plin În mijlocul faptelor și oamenilor”, dar „trebuie totuși să-i atragem atenția asupra riscurilor prezentate de poezia-anecdotă pe care o cultivă involuntar și care amenință
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă) scrie versuri numai de cinci luni de zile. Cititorii Flăcării s-au putut edifica asupra calității versurilor din poemul publicat În numărul de 1 Mai”. Alți poeți crescuți: Viorica Boștea, Armin Stolper, Santa Iordan, I. Dulgheru, Toma Șipoteanu, ș.a. Lirica de cenaclu, ipostaza poetului-muncitor Își aveau În Scânteia o apărătoare constantă, intervenind cu sfaturi ori de câte ori revistele de specialitate nu apreciau cum se cuvine efortul În discuție. Iată-l de pildă pe Petre DRAGOȘ 35 apărând câțiva „tineri talentați” a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaintează În lume, cu toate pânzele desfășurate spre victorie sub razele măreței constelației roșii - flota de neînvins a proletariatului». (Radu PĂDURE. - Ultima călătorie a lui Gheorghi Dimitiov) În timp ce cronicile literare de serviciu ori comentariile literare Încurajau atari producții, În timp ce vârfurile liricii se gratulează reciproc, un serios semnal de alarmă asupra debilității lirice este tras din Însuși rândul poeților, În revista Flacăra, nesusținut Însă și de alte reviste. Adevăratul ecou al acestui articol se va auzi abia În anii următori, În campania
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că numai analiza foarte ascuțită a Împrejurărilor sociale În care a trăit Eminescu, analiza raportului dintre forțele sociale ale epocii, punerea În lumina reală a aspectelor luptei de clasă a timpului său, ne vor orienta către o justă interpretare a liricii sale (Ă)”. Despre chestiune În ansamblul ei, ne lămurește, Însă, tot I. Vitner. Acestuia, Contemporanul Îi publică lecția inaugurală ținută la Universitatea C.I. Parhon, catedra de istoria literaturii contemporane. Prelegerea și articolul Problema moștenirii literare 90, publicat apoi În broșură
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]