4,919 matches
-
Control al Armamentului (J5) din Statul Major General (1998-1999). La data de 1 decembrie 1999, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) , fiind numit în funcția de comandant de corp de armată (1999-2000). Devine apoi locțiitor al comandantului Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" (2000-2001) și șef al Direcției Operații (J3) din SMG (2001-2004). În această perioadă a fost înaintat la gradul de general-maior (cu două stele) la 5 iulie 2002 . Începând din anul 2003
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
Apărare. Este autor al mai multor articole de teorie și istorie militară publicate în reviste de specialitate. În perioada 2004-2006, generalul-maior dr. Sorin Ioan a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, apoi în anul 2006 devine locțiitor al șefului Statului Major General. La data de 1 noiembrie 2004 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) . La data de 12 decembrie 2007, generalul-locotenent Sorin Ioan a fost numit în funcția de reprezentant militar al României
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
Securitate (actuala Jandarmerie) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și al Direcției Generale a Trupelor M.A.I. între 1956 - 1958. Între anii 1960-1969 a fost șef al Inspectoratului General al Miliției și adjunct al ministrului Afacerilor Interne. Șef de stat major și locțiitor al comandantului Academiei Militare Generale. Generalul-locotenent a încetat din viață la data de 28 septembrie 1984.
Stelian Staicu () [Corola-website/Science/311574_a_312903]
-
București. După absolvirea Școlii de ofițeri, este reținut la catedră ca profesor la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, unde a îndeplinit funcțiile de comandant de subunități ierarhice (1967-1981), șef al Catedrei de „Tactica Armelor Întrunite” și locțiitor al comandantului pentru arma Infanterie (1981-1984). Este numit apoi comandant al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (1984-1991), comandant al Institutului Militar de Infanterie și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1991-1995) și în cele din urmă devine rector al Academiei
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
comandant de escadrilă (1968-1970) și comandant al Regimentului 57 Aviație Vânătoare (iulie 1970 - iulie 1976), iar apoi inspector-șef zbor și șef de grupă coordonare zbor în comandamentul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului (iulie 1976 - iunie 1978) și de locțiitor al comandamentului Diviziei 70 Aviație (iunie 1978 - iulie 1982). În decembrie 1982, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea, astăzi echivalent cu cel de general de flotilă aeriană) și numit comandant al Diviziei 70 Aviație (iulie 1982
Iosif Rus () [Corola-website/Science/311730_a_313059]
-
două comandamente de armată; Ofițer cu operațiile trupelor de transmisiuni. După Revoluția din decembrie 1989, este numit ca Atașat militar, aero și naval la Londra (1990-1993), apoi îndeplinește funcțiile de șef al Direcției Analiză Politico-Militară și Relații Internaționale (1993-1995) și Locțiitor al secretarului de stat pentru Politica de Apărare (1995-1996). Gheorghe Rotaru a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 21 octombrie 1994 și apoi la cel de general de divizie (cu 2 stele) la 26 noiembrie 1998
Gheorghe Rotaru () [Corola-website/Science/311731_a_313060]
-
Auto, specialitatea arme întrunite, din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București (1976-1978). După absolvirea Academiei Militare, a lucrat ca ca ofițer specialist și apoi a fost șeful Secției Pregătire de Luptă din Comandamentul Trupelor de Pompieri (1978-1999). Devine apoi locțiitor al șefului de Stat Major al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari (1999-2001) și comandant al Corpului Pompierilor Militari (2001-2004). De asemenea, a fost și președintele Comitetului Național Român al C.T.I.F. (Comitetul Tehnic Internațional pentru Prevenirea și Stingerea Incendiilor). În
Vladimir Secară () [Corola-website/Science/311739_a_313068]
-
Socialistă", evacuate la Moscova. După 1945, a exercitat funcțiile de președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (1946-1962), secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație. Debutează cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
și fusese numit în funcția de șef al secției urmărire penală în cadrul Miliției din orașul Riga. Înainte de căderea Uniunii Sovietice, el avea gradul de maior al Detașamentului pentru acțiuni speciale (OMON) al Miliției din orașul Riga și îndeplinea funcția de locțiitor al șefului Direcției de urmărire penală a Miliției din capitala letonă. El a participat la o tentativă de lovitură de stat împotriva noilor autorități ale Letoniei democratice, care s-a soldat cu mulți morți, iar în urma eșuării acesteia a fugit
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
la crearea organelor de securitate ale R.M.N., iar apoi și a ministerului securității statului. Noi prezentăm o problemă reală pentru Moldova. Scopul vieții mele este de a păstra acest pământ pentru Rusia. Cadrele calificate pe atunci ne erau foarte necesare. Locțiitorii mei era profesioniști în contrainformații. Primul meu locțiitor - O. Gudîmo - a venit aici în august 1992 pentru câteva luni și a rămas aici să muncească și să trăiască"" . Sosit la Tiraspol și primind gradul militar de general-maior, el a fost
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
apoi și a ministerului securității statului. Noi prezentăm o problemă reală pentru Moldova. Scopul vieții mele este de a păstra acest pământ pentru Rusia. Cadrele calificate pe atunci ne erau foarte necesare. Locțiitorii mei era profesioniști în contrainformații. Primul meu locțiitor - O. Gudîmo - a venit aici în august 1992 pentru câteva luni și a rămas aici să muncească și să trăiască"" . Sosit la Tiraspol și primind gradul militar de general-maior, el a fost primit cu ospitalitate de un alt originar din
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
cu monahii Ioanichie și Mardarie, veniți de la Schitul Cozancea. La 11 septembrie 1858, arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon" lansa un "”Cuvânt de îndemn la ajutorarea zidirii Săhăstriei Voronii”". Biserica a fost sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada 1861-1876 pereții lăcașului de cult au fost pictați de către schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
care nu a permis numirea sa ca episcop într-un alt scaun episcopal. A devenit atunci episcop în retragere, care a continuat să slujească doar ca arhiereu invitat. În perioada ianuarie - noiembrie 1942, PS Galaction a îndeplinit funcția de locotenent (locțiitor) de episcop al Eparhiei Tomisului . Episcopul Galaction Cordun a fost numit apoi ca stareț al Mănăstirii Neamț. În calitate de stareț al Mănăstirii Neamț, el l-a hirotonit pe monahul Cleopa Ilie ca ierodiacon (27 decembrie 1944) și apoi ca ieromonah (23
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
70 a fost utilizat prenumele "Ion". Militar în termen în Divizia 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu" (1944 - 1946), subofițer de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Ministrului de Interne. Acel comandament s-a desființat la 1 martie 1960 și generalul-maior Ion Șerb a condus în continuare Trupele de Grăniceri (transferate la Ministerul Forțelor Armate) până în luna noiembrie 1961. Primlocțiitor al comandantului C.I.T. între 1969 și 1971. Locțiitor al comandantului Armatei a 2-a din octombrie 1961, între 10 iunie 1965 - 8 iulie 1969, a fost comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul în București. Potrivit mărturiei lui Ion Mihai Pacepa - generalul de Securitate care a "defectat
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
decembrie 1918, La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul de general de divizie. Împreună cu alți ofițeri superiori români proveniți din rândurile fostei armate austro-ungare, a participat la reorganizarea armatei române din Transilvania având funcția de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu. A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României. Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
numit în august 1979 în funcția de șef de stat major al Armatei a 3-a (dislocată la Craiova). În mai 1980, este înaintat la gradul de colonel și numit șef Secție operații în Armata a 3-a, apoi devine locțiitor al comandantului Armatei a 3-a (noiembrie 1981 - noiembrie 1984). În august 1984 este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). În perioada noiembrie 1984 - martie 1990 a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
(n. 1 martie 1927 - d. 6 ianuarie 2006) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major al Armatei Române (1983-1990). s-a născut la data de 1 martie 1927. A urmat cursurile Liceului Militar "Ștefan cel Mare" din Cernăuți (1939-1947), ale Școlii de Ofițeri de Infanterie din Sibiu (1947-1949) și apoi
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
A parcurs apoi toate gradele militare, de la sublocotenent (mai 1949), general locotenent (decembrie 1982), la general colonel (1990), fiind încadrat în funcții de conducere și răspundere, printre care cea de conferențiar la Academia Militară și culminând cu cea de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (1983-1990). La data de 11 ianuarie 1990, generalul-locotenent (cu două stele) Nicolae Eftimescu a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) . A îndeplinit apoi funcția de comandant al
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
data de 28 decembrie 1989, generalul-maior (cu o stea) a fost rechemat în activitate și înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) fiind numit comandant al Diviziei 1 Mecanizate "Tudor Vladimirescu - Debrețin" (24 dec. 1989 - 10 ian. 1990) și locțiitor al comandantului Armatei a 2-a. (ian. - febr. 1990) . În perioada 7 - 26 februarie 1990, generalul-locotenent (cu 2 stele) Dumitru Pletos a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul la Buzău. A fost trecut în rezervă
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția de Comandant Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, la data de 23.01 1991. În anul 1994 urmează Cursul post academic de comandanți de brigadă - regimente, Cursul de limbă engleză în anul 1996 și Cursul de ofițeri de stat major de
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Cursul avansat de comandă de nivel strategic (Beijing, 2001). În anul 1998 începe studiile doctorale și obține titlul științific de doctor în științe militare în anul 2003. La 31.07.2002 predă comanda brigăzii și este promovat în funcția de Locțiitor al comandantului la Comandamentul 2 Operațional. Este implicat în procesul de reorganizare a comandamentului și la 01.05 2003 ia ființă Comandamentul 2 Operațional Întrunit. Perioada petrecută în acest comandament este marcată de subordonarea structurilor militare din teatrele de operații
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
predă după două luni, odată cu promovarea în funcția de Director adjunct al Statului Major General în data de 03.11 2006. În Statul Major General îndeplinește succesiv funcțiile de Director al Statului Major General începând cu 12.12 2007 și Locțiitor al Șefului Statului Major General începând cu data de 17.02 2009. Începând cu 15.01 2011 este numit în funcția de Reprezentant Militar al României la NATO și UE. La încheierea misiunii “...în semn de înaltă apreciere pentru conduita
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
(n. 24 iulie 1919, comuna Percosova, județul Timiș - d. 27 septembrie 2007) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major al Armatei Române (1975-1983). s-a născut la data de 24 iulie 1919, în comuna Percosova (județul Timiș). După absolvirea liceului la Timișoara, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1941-1943), fiind repartizat în calitate de
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
Academiei Militare, a fost șef al Secției Operații a Regiunilor 3 Militară (1950-1953) și a 2-a Militară (1953-1957). A devenit apoi cadru didactic la Academia Militară din București, îndeplinind succesiv funcțiile de șef al Secției de cercetare științifică, profesor, locțiitor și șef al Catedrei de Tactică generală, șef de Facultate (iunie 1957) și locțiitor al comandantului pentru învățământul tactic-operativ (1960-1969). În anul 1967 deținea deja gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, a îndeplinit și funcții pe linie operativă
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]