5,029 matches
-
pună mâna pe terenurile pe care se află aur și plătește o organizație criminală condusă de Finch pentru a-i teroriza pe locuitori și a-i face să-și cedeze concesiunile companiei miniere a lui Fisher. Banda îi forțează pe localnici să-și cedeze concesiunile, iar cei care refuză sunt uciși. Hutch Bessy îl arestase mai demult pe Finch. În oraș sosește judecătorul Boone pentru a cerceta situația. În timpul unui spectacol de circ, cei patru reușesc să informeze judecătorul de terorizarea
Aur și circ () [Corola-website/Science/326470_a_327799]
-
a fost lărgită în perioada 1984-1993, dându-i-se actuala formă după stilul moldovenesc. Biserica este situată în centrul municipiului Vatra Dornei, pe str. Mihai Eminescu nr. 58 (la capătul vestic al străzii), la baza Dealului Runc, fiind numită de localnici și „Biserica de sub Runc”. În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
1956 a fost mutată în satul Răcătău, comuna se numește Măguri-Răcătău. Satul Răcătău nu are o vechime mare, cca. 200 de ani, acesta conturându-se mai pregnant la începutul sec. XX, în jurul fabricii de cherestea din centrul satului. Neexistând biserică, localnicii de aici mergeau la biserică pe jos fie în Măguri sau Muntele Rece, fie în Mărișel, toate fiind pe vârf de munte și foarte departe. Conform unei legende preluată de bătrânii locului din gura strămoșilor lor, în anul 1825 un
Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni () [Corola-website/Science/323632_a_324961]
-
Grigore Pintea, zis Pintea Viteazul, fiul lui Cupșa Pintea și al Malinei, născut în 1670 în acest sat. 1666 este anul când se reconfirmă cu titluri nobiliare Gheorghe Cupșa și Teodor Bota, foarte probabil tatăl, respectiv unchiul lui Pintea Viteazul. Localnicii consideră numele Pintea drept porecla, care subliniază o anumita trăsătură de caracter - măreție. Porecla Pintea este consemnata pentru unii membri ai familiilor Cupșa și Bota din Măgoaja. Grigore Pintea a făcut parte, cu rang de căpitan, din armată lui Francisc
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
schimbate de reforme, în fapt însă cetățenii imperiului au înțeles diferit obiectivele Tanzimatului. Elitele libaneze au interpretat reformele într-un mod total diferit de restul imperiului. Drept urmare, „Oficialii europeni și otomani s-au angajat într-o competiție pentru câștigarea loialității localnicilor - francezii pretinzând că protejează maroniții, britanicii druzii, iar otomanii proclamând bunăvoința sultanului față de toți supușii săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858, a permis evreilor ruși să cumpere pământ în regiune, ceea ce
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Ip se înscrie în seria masacrelor antiromânești desfășurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației "Straja națiunii" ("Nemzetőrség") au ucis 157 de localnici români. După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupele horthyste au pornit către comuna Treznea, unde
Listă de masacre din România () [Corola-website/Science/323680_a_325009]
-
toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației "Straja națiunii" ("Nemzetőrség") au ucis 157 de localnici români. După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupele horthyste au pornit către comuna Treznea, unde au intrat la data de 9 septembrie. Primele victime au fost copii aflați cu
Listă de masacre din România () [Corola-website/Science/323680_a_325009]
-
-o din partea celor doi bărbați. După o perioadă, soțul Katalinei a aflat că Orbán era copilul altuia, deși Zsuzsa (Enikö Szabó), prietena Katalinei și singura persoană care aflase de viol, se jura că nu a spus nimănui ceea ce știa. Atitudinea localnicilor se schimbă după aflarea acestui eveniment neplăcut: o fetiță fuge de ea atunci când o vede, iar un bătrân nu-i răspunde la salut. Aflând că băiețelul său ar fi de fapt copilul altuia, Zsigmond își izgonește de acasă soția și
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
suprapusa sitului Natură 2000 - "Racâș - Hida" este o zonă deluroasa în bazinul superior al văii Jernăului (afluent de stânga al râului Almaș), cu rol de protecție pentru o comunitate de narcise ("Narcissus stellaris" și "Narcissus augustifolius"); specii floristice cunoscute de localnici sub denumirea populară de "cocoroțele". Aria protejată reprezintă o pajiște naturală (la izvoarele pârâului Jernău) înconjurată de dealuri acoperite cu vegetație forestiera și ierboasa ce adăpostește o gamă floristica variată. Pâlcurile de pădure sunt constituite din arbori și arbuști cu
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
capturate în timpul acestei campanii au fost: Siklós și Seghedin, cu scopul de a proteja mai bine Buda. Acordul de pace între austrieci și turci a rezistat până în 1552, când Soliman a decis sa atace Egerul. Asaltul a fost fără succes, localnicii punând victoria pe seama „sângelui de taur” (vin), pe care femeile li-l dădeau constant. Victoria maghiaro-habsburgică de la Eger a venit după o perioadă de pierderi grele în Ungaria. Soliman a mai lansat un atac în Ungaria în 1566, crezând că
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
etapă din istoria edificiului, petrecută până la anul 1800, a constituit-o supraînălțarea zidurilor naosului, extinderea spațiului cu un pronaos și dotarea cu bolți în leagăn. Ea s-a prelungit și în anii 1802-1804, când cu ajutorul parohului Petru și a unor localnici (numiți de inscripții chirilice pe latura nordică a navei), s-a intenționat decorarea întregului lăcaș cu pictură murală. În primul rând s-a reușit pictarea naosului până la nașterea bolții și probabil spațiul altarului, prin mâna pictorului Ioan de Poplaca, pictor
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Gura Râului () [Corola-website/Science/323815_a_325144]
-
au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la care au fost supuși în sistemul carceral comunist. Pedepsele cu moartea erau executate discret, iar cadavrele se aruncau în gropi comune sau în păduri, sau în public, pentru a intimida localnicii. Un număr important de deținuți care nu au fost executați au fost omorâți în afara pușcăriilor, în condiții ce nu au fost explicate și în totală ilegalitate. În zonele în care rebelii erau activi, țăranii sufereau în mod sistematic de pe urma intimidării
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a cărei culturi îi sunt specifice figurinele, și care a avut un maxim de dezvoltare în perioada 400 îCh - 200 dCh. Artefactele au fost descoperite în 1943 în timpul operațiunilor miniere din zonă. Arheologul Bernard Fagg a investigat situl și cu ajutorul localnicilor a descoperit multe alte artefacte , printre care și furnale de topire a fierului. Primii locuitori s-au așezat cu mult înainte de prima menționare a topirii fierului, dovedit printr-o mostră de lemn carbonizat găsit în 1951 și datat în jur
Nok () [Corola-website/Science/323137_a_324466]
-
a fi fost înlocuit de actuala biserică de zid, în anul 1856. Un eveniment important din destinul acestei construcții este transferul și reconstrucția ei în Drăcești, în anul 1859. Povestea aducerii bisericii din Cocu a fost transmisă oral de un localnic, Radu Dincă, al cărui bunic a participat la eveniment. Locuitorii din Drăcești au cumpărat biserica și plătit meșterul din Cocu cu 7 lire turcești. În localitate a existat o altă biserică, anterioară, care a ars și care se spunea că
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
în regiunile din sudul Transilvaniei, au avut repercusiuni însemnate asupra vieții social-politice a obștiilor libere țărănești. În dorința lor de a-și apăra noile cuceriri, regii unguri au început construirea unor cetăți în preajma noilor granițe, folosind mâna de lucru a localnicilor. Aceste cetăți aveau menirea de a susține dominația feudală, de a apăra și controla trecătorile din munți și de a constitui loc de refugiu, cel puțin pentru o parte din locuitorii satelor din jur, în vremuri de restriște. Cu toate că supușii
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone din Transilvania. Că și contrapondere a acestui fenomen de emigrare, localitatea a fost repopulata prin aducerea de familii din Țară Oltului, în special din zona Avrigului, Oltețului și Beșimbacului. Tot în acești ani se menționează ca rezultat
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
s-au opus rechiziționării în altă parte - inclusiv a celor care au ucis soldați germani sau austrieci - s-au refugiat pe teritoriul lui Wilhelm. Aceste acțiuni au indignat Germania și oficialii austrieci de la Kiev dar a crescut popularitatea lui printre localnicii ucraineni, care l-au numit cu afecțiune "Prințul Roșu" nu în sensul marxist ci pentru că era apropiat oamenilor obișnuiți. El s-a amestecat cu ușurință printre țăranii locali care au admirat capacitatea lui de a trăi pur și simplu ca
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
state, iar din sec. VIII. încep să aibă conducători care acceptă islamul. Negustorii musulmani nu au interes să se aventureze în interiorul continentului. Mărfurile de interes - aurul minelor din Rodezia, fildeșul, sclavii, carapacele de țestoasă, cornul de rinocer - erau adunate de localnici din interior și vândute convenabil pe coastă la târgurile sezoniere. Ca urmare a acestor contacte permanente s-a format o nouă cultură și o nouă limbă - swahili - un amestec de limbă locală bantu care împrumută multe cuvinte arabe, în special
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea cafelei care se bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Această zonă fertilă a fost din totdeauna ținta migrațiilor și conflictelor, chiar fără a avea resurse minerale importante precum, aurul sau diamantele Africii de Sud. Germania Imperială stabilește un protectorat asupra posesiunilor de pe coasta Kenyei ale sultanului din Zanzibar în 1885
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
de Cornul lui Negru (după Ștefan Negrul), apoi Cornul Negru. Satul era clădit pe malul Prutului, în vecinătatea pădurii, aici acostând plutele cu scândură de brad din pădurile aflate în nordul Moldovei. Desele inundații ale Prutului i-au determinat pe localnici să se mute pe o terasă înaltă din sud, în apropierea locului de popas al cărăușilor bivolari, întemeind satul Slobozia Bivolari (așa cum apare în cronica liuzilor din 1803). Pe acolo treceau negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
XIX-lea, numărul etnicilor germani a crescut. După scăderea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la începutul secolului al XX-lea și apoi între 1920 și 1938, populația cehă a crescut semnificativ (în principal ca urmare a imigrației și asimilării localnicilor) iar polonezii au devenit minoritari, așa cum sunt și astăzi. Un alt grup etnic important l-au constituit evreii, dar aproape întreaga populație evreiască a fost exterminată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Pe lângă polonezi, cehi și germani, în regiune
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
ca și în toate zonele de graniță vest-slave), diferite identități teritoriale erau predominante înaintea apariției identității etnice și naționale. Conștiința apartenenței la poporul polonez sau ceh s-a răspândit încet în Silezia. Din 1848 până la sfârșitul secolului al XIX-lea, localnicii cehi și polonezi au cooperat, uniți împotriva tendințelor de germanizare din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. La sfârșitul secolului, au apărut tensiuni interetnice pe măsură ce creștea importanța economică a regiunii. Această creștere a determinat un val de imigranți din Galiția
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
populației poloneze locale a salutat cu entuziasm schimbarea, văzând-o ca pe o eliberare și ca o formă de dreptate istorică, dar și-a schimbat rapid dispoziția. Noile autorități poloneze au numit în posturi cheie persoane venite din Polonia, iar localnicii au fost concediați. Limba poloneză a devenit unica limbă oficială. Utilizarea cehei (sau germanei) de către cehi (sau germani) în public era interzisă iar cehii și germanii erau obligați să părăsească zona anexată sau să se polonizeze. Politicile de polonizare rapidă
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Breslau, respectiv Olomouc, începând cu 1 ianuarie 1940. Autoritățile germane au introdus teroarea în Transolza. Naziștii erau îndreptați în mod deosebit împotriva intelectualității poloneze, din rândul căreia care mulți au murit în timpul războiului. Omoruri în masă, execuții, arestări, deportări ale localnicilor la muncă forțată și în lagărele de concentrare aveau loc zilnic. Cea mai cunoscută crimă de război a fost uciderea a 36 de săteni din Żywocice și din împrejurimi la 6 august 1944. Acest masacru este cunoscut sub numele de
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]