5,080 matches
-
Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei singure mâini. În timpul campaniilor îndelungate, se întâmpla să nu ajungă acasă vreme de câte doi-trei ani în șir. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea că nu trebuia să se amestece nimeni într-o ceartă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forță irezistibilă; se spunea că „acolo unde înaintează Nobunaga, ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea în mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, înainte de a încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când curgea sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât de puțini suntem. Iar acest lucru îi va face să întârzie. Debarcați trupele și grăbiți-vă înapoi la Kaitsu. Armata debarcă la Ozaki, iar corăbiile ridicară pânzele numaidecât. Niwa își opri calul în sat, pentru a-i interoga pe localnici. Sătenii îi spuseră că bătălia începuse în zori și că era complet neașteptată. Tocmai când văzuseră flăcările de pe Muntele Oiwa, auziseră strigăte de război care răsunau ca niște valuri tsunami. Apoi, niște războinici ai armatei lui Sakima, probabil o grupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simțământul alarmant că se aflau într-o primejdie critică, erau acum nervoși și încordați, așteptând să le fie rostite numele, în timp ce Hideyoshi împărțea ordine. Cu excepția pajilor și a slujitorilor lui Hideyoshi, toți generalii se retrăseseră să-și facă pregătirile. Doi localnici însă, Ujiie Hiroyuki și Inaba Itettsu, precum și Horio Mosuke, care se afla acum sub comanda directă a lui Hideyoshi, nu primiseră nici un ordin. Părând că abia se mai putea stăpâni, Ujiie ieși în față, din proprie inițiativă, și spuse: — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsat o ariergardă în zona Hachigamine, raportă o iscoadă. Atunci, Hideyoshi îi dădu ordin lui Nagahide să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înseamnă să aștepți până seara pentru a spune despre zi că a fost sau n-a fost bună5. Mult mai bine e de copiii lor, care au învățat românește la perfecție în numai câteva luni6 și se joacă împreună cu copiii localnicilor fără să li se scoată pe nas (de prea multe ori) că sunt venetici și că și ei, și mamele lor, și tații lor mai bine ar fi făcut să rămână acasă și să vină sovieticii și să pună biciul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încercat să nu vomit în timp ce înghițeam și i-am dat-o înapoi. — Deosebit, nu-i așa? Se numește kava, apropo. Se face în Fiji, din niște rădăcini, nu știu exact din care. Are un efect mai degrabă psihotrop decât sedativ. Localnicii au descoperit că îi ajută să facă lucruri dificile, cum ar fi să meargă pe cărbuni încinși sau să-și treacă niște cârlige prin penis. Asemenea activități nouă ni s-ar putea părea stupide; și mai stupid ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca stanca. Zadarnic își stoarseră puterile sarasinii în nenumarate atacuri , nu reușiră să-i înspăimaâte pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea pentru o nouă și uriasă ofensivă , care trebuia să spargă frontul localnicilor , o mare larmă s-a auzit în rândurile sarazinilor . Era regele Eude , care cu aquitanii săi , le atacase tabara și , astfel , o bună parte din sarazini părăsiseră câmpul de luptă spre a-și apăra prăzile .In acea clipă de învălmășeală
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
marea ce scălda coasta Irlandei se află o insulă numită Ebud, ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
al vremii și pornografiei (toate atât de incontrolabile) nu sunt la înălțime când e vorba de Martina. Mă gândesc la ea și în mine se produce o transformare mută - așa mă simt când sunt în Zurich, Frankfurt sau Paris și localnicii nu pot să vorbească în jargon. Limba mea e în căutarea expresiilor și modelelor lingvistice care nu există. După care încep să urlu... Îi consider pe oamenii care au fost de o viață în jurul meu drept stiliști, modele, actori, producători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a ales de toate, a oftat adânc Ioana. Localnicii au furat cât au putut. Doar câteva picturi de sfinți au mai fost salvate de niște prieteni care aveau și ei o casă la Lipari. Când am cerut poliției locale să su pra vegheze domeniul nostru, ni s-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Drept care părintele, fără a sta prea mult pe gânduri, i-a zis Talpa Iadului, punându-l la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și de ploaie. Să trăiești, Ceasornicarule! A mai bătut orologiul, într-o noapte, la vreo două săptămâni. Când s-a luminat, oamenii au aflat că fusese jefuită Banca! Filiala unei case de credit din T.; un birou, de fapt, căruia localnicii îi spuneau Bancă. Mulți dintre ei aveau depuși aici bani și cambii; valori mici, mai toți erau săraci. Uneori obțineau împrumuturi. Dovedeau pentru acest așezământ un respect aparte, pornit dintr-o nevinovată manie a grandorii. Erau în relații cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-o dimineață, privindu-se în oglinda mare cât un stat de om, fixată în capătul holului, G. și-a dat seama, cu stupefacție, că imaginea reflectată, ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
creștinilor români. Mulțumim din suflet celor ce se străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii și viața, zgârcenia și moartea, eșecuri matrimoniale, hrăpărețul, pușcăria și pușcăriașii, viața infantilă, vânătoarea, hoția la români, Fata Morgana, răzbunarea, alunecările de teren, moartea năprasnică a: unui localnic, alegerea mireselor,îmbogățiții, al doilea război mondial, taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât o țară, banul care îi guvernează pe toți, excesul de muncă ( Fericirea a plecat în cer), lăcomia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
neluate în seamă. Domul Emil Bocîi dădea înainte: dacă e o lege pe care noi înșine am adoptat-o, apoi, tot noi, avem obligația de a o și respecta. Asta - până-n-tr-o zi. Când, primăria a fost luată cu asalt, de către localnici. Strigau, mai mulți, prin portavoce: ridicați taxa de closet! Să ne...aia...și aia... liberi! Că am făcut revoluție, ca să ne putem manifesta din toate punctele de vedere,în deplină libertate.Dar, prin abuzul domnului Emil, iată unde am ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
FAȚĂ A PĂMÂNTULUI Pământul, pe la Prisaca, era bun, roditor. Acoperit cu livezi de pomi fructiferi, mai pe la poalele versantului, și cu tei și salcâmi, către creastă, formând și o bogată bază meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sănătate. Avea ore precise când lipsea de acasă pe care le respecta cu sfințenie. În această vacanță Cehoslovacia este invadată de ruși. Parcă mai ieri prin anii ‘60 sovieticii erau masați în parcul din centru de lângă liceu, unde nu puteau localnicii pătrunde. Aveau magazine, alimentare, bomboane umplute cu ciocolată în hârtie roșie cu un puiuț galben, erau stăpânii noștri! În această vacanță reușește soră-sa la Galați, la Facultatea de Chimie alimentară și atunci soarta i se schimbă radical. Renunță la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se aude prelung și ascuțit, semnalând călătorilor sfârșitul drumului. - Da, peronul patru ca de obicei.Trebuie s-o iau prin pasaj! își spune tânărul. În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-au zărit coborând din acceleratul de București - Nu doriți o cameră? - Nu, mulțumesc, sunt constănțean. Repetă până la plictis acest dialog scurt. Canicula îl izbește la ieșirea din tunel, simte cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai fericiți altă dată? Ce îi mână, ce-i îndeamnă să continue să spere că se vor întâlni din nou? O patrulă de miliție, surprinsă de apariția lor printre trepte, se uită cu invidie își evaluează șansele și presupun: - Sunt localnici! au renunțat la o eventuală abordare, ar fi fost inutilă. Laur îi privește atent și cu teamă, n-au niciun act la ei, crede mai degrabă că le-a fost milă, de nu i-au oprit. De obicei așa fac
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]