14,805 matches
-
ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și al unui spațiu exotic/ utopic. În erotica din
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
mi-a elucidat legătura ei funcțională cu înțelepciunea și compasiunea; lui Chou Tung Reid, partenera mea de qi gong și de viață, pentru ajutorul inspirat pe care mi l-a acordat în interpretarea materialelor ezoterice chinezești și pentru compania ei luminoasă în practică. Lui Ingrid Cornell și tuturor celorlalți excelenți redactori de la editura Simon & Schuster din Londra, pentru încrederea continuă în munca mea și pentru atenția deosebită acordată fiecărui aspect al manuscrisului meu. Prefață Timp de mai bine de 5 000
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
solar și poate fi controlată și echilibrată direct prin metodele de respirație regulată folosite în qi gong. Spiritul prenatal este „Mintea Tao” primordială care invadează universul și înzestrează fiecare ființă sensibilă cu lumina originală a conștienței. Fiind nemuritor, imaterial și luminos, spiritul primordial este oceanul infinit al conștiinței din care izvorăște spiritul etern al fiecărui individ. Dacă spațiul infinit al universului ar fi comparat cu întinderea vastă a oceanului, conștiința omniprezentă a spiritului primordial ar putea fi comparată cu umezeala apei
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
acumulat suficiente rezerve de energie în câmpul elixirului inferior, este momentul să ridice această energie spre câmpul elixirului superior și să o transforme într-o energie mai rafinată, asociată conștiinței și altor facultăți spirituale. Acesta este un tip de energie luminoasă, care ia parte la natura undelor de energie ale luminii mai mult decât la curenții electromagnetici asociați funcțiilor fiziologice ale corpului. Puterile spirituale ezoterice cum sunt telepatia, percepția extrasenzorială, clarviziunea, telekinezia și așa mai departe utilizează această formă de enegie
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
îndelungate și tenace, într-o strălucire orbitoare de inspirație universală care transportă mintea dincolo de cuvinte și concepte, într-un loc mai înalt de conștiență în care se găsesc răspunsuri la toate întrebările și se rezolvă toate îndoielile, într-o viziune luminoasă unică. În urma acestei experiențe, adeptul este transformat pentru totdeauna, aflându-se încă în lume, dar nemaiaparținându-i, și nu îi mai rămâne nimic de făcut în viață decât să îi ajute și pe alții să atingă aceeași stare sublimă; întoarcerea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
este conservată și amplificată prin practică, energia primordială are o calitate radiantă intensă, care se distribuie în întregul sistem, inundând fiecare organ, țesut și celulă cu aura protectoare a câmpului său de forță și învăluind tot corpul într-un scut luminos de energie ce îl protejează împotriva invaziilor energiilor aberante din mediu și a câmpurilor electromagnetice nocive și anihilează influențele negative ale spiritelor răuvoitoare, ale intențiilor rele și ale forțelor demonice. Ultimul beneficiu menționat, cunoscut în limba chineză sub numele de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
lumină puternică. Sau poate preferați să vizualizați energia ca și cum ar forma o acumulare de lumină lichidă chiar sub ombilic. În timpul expirației, lăsați energia acumulată să se condenseze și să devină și mai strălucitoare. Inspirați și atrageți și mai multă energie luminoasă în jos prin creștetul capului, percepând senzația de pulsație de la nivelul porții energetice pe măsură ce energia intră în sistem și urmând-o de-a lungul canalului central până în câmpul elixirului inferior. Încercați să nu pierdeți din vedere această lumină la nivelul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul s-a întors spre Președinte și i-a întins mâna. Bunica a stins lampa și am petrecut câteva clipe în întuneric. Cât să lase să zboare toate musculițele care-și căutau o moarte luminoasă sub abajur. Puțin câte puțin, ochii noștri au reînceput să vadă. Stelele și-au alcătuit din nou constelațiile. Calea Lactee s-a îmbibat cu fosfor. Iar dintr-un colț al balconului nostru, printre tulpinile încâlcite de măzăriche, bacanta detronată ne trimitea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
armament, cu bulevardele largi cu clădiri mari în stil stalinist, întruchipa puterea imperiului. O gigantică hidrocentrală în aval, un metrou în construcție, un enorm port fluvial acreditau în ochii tuturor imaginea compatriotului nostru - învingând forțele naturii, trăind în numele unui viitor luminos, fără să-i pese deloc, în efortul lui dinamic, de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se simțea foarte puternic pulsul imperiului. Ritmul lui, de îndată ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
miros de ceață sărată, de pietricele ude și cu țipete răsunătoare de pescăruși din nemărginirea oceanului. Am rămas o clipă orbit. Coada înainta și mă împingea ușor spre ușă. Mă lăsam în voia ei fără să mă desprind de clipa luminoasă care se dilata în mine. Potârnichi și ortolani... Am zâmbit, făcându-i surorii mele discret cu ochiul. Nu, nu ne simțeam superiori oamenilor care se împingeau la coadă. Eram ca și ei, poate trăiam chiar mai modest decât mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liceul din Neuilly, transformat în spital. Primul trup de bărbat cunoscut a fost o masă de carne sfârtecată și sângerândă... Iar cerul nocturn al acelor ani s-a umplut pentru totdeauna cu monstruozitatea spălăcită a două zeppeline nemțești printre stalagmitele luminoase ale proiectoarelor. În sfârșit, a existat o zi, acel 14 iulie 1919, în care nenumărate șiruri de soldați au traversat Neuilly-ul îndreptându-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și cu încălțările bine lustruite - războiul își relua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra cu o voce hodorogită. Cămilele cu cocoașele acoperite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile întregi... - Dar unde zboară toate așa? a suspinat fata, deschizându-și larg ochii grei de somn. Charlotte i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris un brusc zigzag, s-a simțit împinsă în vagon. Și, într-o străfulgerare luminoasă, a întrezărit șapca unui lucrător la căile ferate, silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
plimbarea prin orașul matinal... Charlotte s-a trezit din somn păstrând încă în mișcarea buzelor ultimele cuvinte rostite acolo. Și când a înțeles cât de neverosimil era visul ei - ea și cu Fiodor în orașul acela franțuzesc, într-o dimineață luminoasă de toamnă -, când a simțit irealitatea absolută a acelei plimbări atât de simple, totuși, a scos din buzunar un petec de hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încurcasem adineauri: „Dar în viața lor exista dimineața aceea de toamnă răcoroasă și limpede, aleea cu pământul acoperit cu frunze moarte, unde se opriseră o clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cochete se deschidea înaintea mea, mă învăluia puțin câte puțin, mă lăsa să ajung sub cerul ei. Crengile cu frunze late, galbene, atârnau deasupra mea... Reflecțiile mele de mai înainte (uitarea deplină, moartea...) nu mai însemnau nimic. Totul era prea luminos, fără cuvinte. Nici măcar nu mai aveam nevoie să mă uit la fotografie. Închideam ochii, clipa aceea era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marcat de o plăcută oboseală spre femeia-promisiune. Viața aceea, o viață foarte sovietică, în fond, în care trăisem dintotdeauna ca marginal, m-a exaltat. Să mă dizolv în rutina ei blajină și colectivistă mi s-a părut brusc o soluție luminoasă. Să trăiesc ca toți ceilalți! Să conduc un tanc, apoi, demobilizat, să fac să curgă oțelul în mijlocul mașinăriilor dintr-o mare uzină de pe malul Volgăi, să merg în fiecare sâmbătă la stadion ca să văd un meci de fotbal. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiecare gest, lupta împotriva beției. Chipul ei avea o expresie împietrită. Toată ființa i se mobiliza în acel unic efort - de a nu cădea, de a nu da nimic de bănuit, de a continua să se învârtească în cercul acela luminos până când copacii negri vor înceta să se legene, să tresară la apropierea ei, agitându-și crengile foșnitoare. M-am dus la ea. Am intrat în cercul albastru al felinarului. Trupul ei (fusta ei neagră, bluza ei de culoare deschisă) a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu, nu se băteau pentru banii aceia furați, nu! Toată lumea înțelegea. Se băteau... ca să se răzbune pe viață. Pe cruzimea ei, pe stupiditatea ei. Și pe cerul acela de mai de deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mi-era foarte teamă că, după povestea asta, sculându-mă de jos, am să văd o altă Charlotte, un alt chip, purtând expresia de neșters a unei femei violate. Dar mai întâi mi s-a înfipt în creier o fulgerare luminoasă. Un bărbat cu turban, îmbrăcat cu un fel de manta lungă, foarte groasă și foarte caldă, mai ales în mijlocul nisipurilor din deșertul care îl înconjura. Ochii oblici, ca două lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată, care strălucea în nisip. O stea căzută din cer... Charlotte s-a aplecat spre punctul luminos. Era ochiul larg deschis al saigak-ului - și o constelație superbă și fragilă care se oglindea în globul acela plin de lacrimi... Nu a remarcat clipa în care s-au oprit bătăile inimii ființei care îi dăruia viața ei... Dimineața, deșertul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]