KorAP: Find »[drukola/base=mânie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...186 187 188 ...231 >

5,756 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

convins În sinea lui că Loïc știa unde i se ascunsese fiul și trăgea nădejde că un arest preventiv Îl va stimula să colaboreze. - Dacă ar ști, crezi cu adevărat că ar fi atît de neliniștit? Ochii Mariei scînteiau de mînie și de disperare. - Lasă-mă să-i vorbesc, Îmi cunosc bine fratele, n-ai să scoți nimic de la el luîndu-l tare. Nici măcar nu se osteni să-i răspundă. În stadiul În care se aflau, habar n-avea dacă Nicolas putuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tine și preferă să te știe la adăpost, departe de aici. Poți să pricepi atîta lucru sau nu? Nu, nu pricepea. Și simplul fapt că el, Christian, nici măcar nu-i ceruse părerea cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o iubesc? Cea pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ar mai fi Încă acolo - nu aveau cum să ajungă prea curînd. Încercînd să afle cam cînd se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu Loïc un minut, cu condiția să rămînă la vedere. Se duse cîțiva metri mai departe și, neștiind de mînia cui - a lui Gwen sau a lui Fersen - să se teamă mai tare, se plasă În așa fel Încît să aibă În cîmpul lui vizual atît cuplul, cît și ușa spălătoriei. - Am să-ți găsesc eu un avocat care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai era valabil. Christian Își pusese amenințarea În practică, tăiase toate punțile. Simți că nu-i vine să creadă, niciodată nu-și imaginase viitorul fără el, povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce plasele pentru crabi În mare, iar Loïc, așezat În fața maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la sentimente mai normale. - Nimeni altcineva decît noi doi nu poate fi la curent În legătură cu Marie... - Ea e răspunzătoare de toate ororile astea! Diavolul care Își face acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o parte. - Nu mă atinge! - Ce-ți Închipui? zise el cu un aer cu atît mai scandalizat cu cît era de rea-credință. În ziua În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost mișcate din loc niște pietre! MÎnia ei scăzu brusc. Fără să știe de ce, un val irezistibil de spaimă o cuprinse, tot corpul Îi Încremeni, iar respirația i se blocă văzîndu-l că dă la o parte pietrele de pe tumulus. - Nu face asta! Din cîțiva pași mari venise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se Întoarse, mirat de țipătul pe care Îl scosese și de paloarea bruscă a chipului ei. - Acesta este... Este un monument funerar, murmură ea cu o voce lipsită de orice expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze tumulusul. Fersen nu izbutea să se Îndepărteze de Marie, doar mînia că nu vedea sosind mai iute elicopterul Protecției civile Îl făcea să se desprindă o clipă de neliniștea pe care starea ei i-o provoca. - Domnule comandant! Domnule comandant, veniți să vedeți! Jandarmii care făceau cerc În jurul tumulusului se dădură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva ceasuri. Chiar dacă, Într-un anume fel, și În ironia ei, soarta nu făcuse decît să anticipeze ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra terenurilor de vînzare, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe care o simțea față de cel care Îl Împingea să spună astfel de lucruri. Făcea parte dintre faimoșii călugări fără cap care te-au agresat la vechea abație. Ea se Întoarse pe călcîie. Lucas primi direct În față privirea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți fac destăinuiri! ripostă ea rece. El schiță o expresie pocăită. Ei Îi păru imediat rău că-și vărsase pe el mînia pe care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi scurt, ridurile din jurul ochilor se Încrețiră și mai mult, conferindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Gildas au fost cît pe ce să se Înece În grotă, aveau vreo zece ani, o mamă nu uită genul ăsta de lucruri! - Nu știu despre ce Îmi vorbești... - Nu te cred! Jeanne se Întoarse spre fiica ei cu o mînie abia stăpînită. - N-ar fi trebuit niciodată să te Întorci! Lovitura era dură, dar Marie continuă s-o braveze. - CÎnd ai venit să mă vezi la spital, ai luat scrisoarea pe care mi-o lăsase Loïc? Răspunde-mi, da sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din cauza ei? Dacă, din cauza atitudinii ei și a rupturii lor, Încetase să mai lupte și se lăsase dus de mare? O dată mai mult, se simți blestemată. Mobilul Începu să sune. Era Lucas. Nu răspunse. El Închise, Împărțit Între Îngrijorare și mînie că nu putea să dea de ea, așa cum o rugase. Apoi Înțelese că și ea auzise desigur comunicatul de la radio. Simțea fără Îndoială nevoia de a fi singură. Simți decepția de a nu-i putea Împărtăși tristețea, dar și gelozia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-sa Îi inculcase ura pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea parte dintre ei? La fel ca Într-un joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar acum mînia se făcea simțită. Jigodia de PM era fratele ei vitreg! Yvonne avea dreptate, copilul acela nu trebuia să se nască, și mai trebuia ca Ronan să tacă. TÎnărul ar fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan, mai Înainte de orice trebuie să salvăm cuplul vostru... MÎnia familiei Kersaint va fi cumplită... - Nu-ți face griji, nu vor putea face nimic, am luat hotărîrea să plecăm amîndoi, Juliette mă așteaptă... - Nu, să nu faceți una ca asta! Între lacrimi și tandrețe, Îl făcu să priceapă că fuga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Juliette, fericită și Încrezătoare, i se aruncă În brațe. Trecu printr-un adevărat calvar să se desprindă din Îmbrățișarea ei, trecu prin toate chinurile mințind-o, văzînd-o cum i se umpleau ochii de lacrimi de neînțelegere, de durere și de mînie, În vreme ce el Încerca să-i explice că nu mai voia să păstreze copilul, că trebuiau să fie rezonabili... - Rezonabili? Dar ce tot spui? Nu e adevărat, nu poți gîndi ceea ce Îmi spui! El Îngăimă vagi justificări, afirmîndu-i iarăși că trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ca să vă pot auzi conversația. Efectul scontat se vădi pe loc: Gwen Îl Împroșcă pe polițist cu tot disprețul ei. El se mulțumi să dea din umeri și să-i spună că nu avea de ales. O simți tremurînd de mînie cînd În cele din urmă acceptă. Yvonne rămase de gheață cînd fiica ei Îi aduse la cunoștință că Pierric fusese cît pe ce să moară. - E singurul lucru bun care i s-ar fi putut Întîmpla. Nu te uita așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]