5,648 matches
-
că-i prins pe o șăpcuță, C-un șiret; și-un șoricel, Ce pândește-o pisicuță, Are ,,ș’’. E șmecher el? Găinușa-l are-n gușă; Șoimu-l știe; e-n păpușă Ori în șură, după ușă, Și la pește sau mănușă. Ești copil isteț și-ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Ș’’ apare în cuvinte. Câți de ,,ș’’ pe-aici se joacă? Sună toba, telefonul, Și scântei trompeta scoate; Cântă și casetofonul. Titi-arată tot ce poate! LITERA ,,T’’ E format
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
poată hotărî că e Îndrăgostită. Asta o știe pentru că privise ceasul primit În dar anul acela de ziua ei, pe care nu putea să l sufere. (Era un ceas caraghios, cu Mickey Mouse care arăta orele cu mâinile vârâte În mănuși galbene. De ce oare aleseseră părinții ei așa ceva, n-o cunoșteau deloc?) și-a dat totodată seama că nu era vreun coup de foudre teatral, așa cum probabil că avea să i se Întâmple mai târziu, nici vreo izbucnire aprigă de dorință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mașină mare, mare și foarte rapidă. Doar că acum a cam scăpat pedalele. Bill Schneider Îi aștepta În biroul lui. Pe birou era fotografia unui băiat și a unei fetițe, de opt și respectiv de șase ani. Băiatul purta o mănușă de baseball. Pe peluza din spatele copiilor, o bucată de furtun alb de stropit șerpuia spre pantofii fetiței. În fundal părea să fie o casă acoperită cu șindrilă. — Copiii mei, a zis el când a observat că Margaret Își oprise privirea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea tot timpul căldură. Când ceilalți copii Își puneau căciulile și mănușile și mergeau să pati neze, știam că nu sunt dintr-ai lor, că sunt din altă parte. La școală, la lecțiile de istorie, ori de câte ori zicea profesorul noi am cucerit sau noi i-am civilizat, mie-mi trebuia un moment până
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înrămată care Îl reprezenta alături de Kennedy. Erau pe bancheta din spate a unei mașini decapotabile, amândoi afișând zâmbete largi. În fundalul neclar, dincolo de ceea ce părea un teren de paradă, era un rând de cadeți În poziție de drepți, ale căror mănuși și curele albe erau vizibile pe fondul Închis al uniformelor. — Asta, a Început el cu glas scăzut, Încă privind diapozitivul, asta nu cred să mai fi văzut vreodată. și-a dres din nou glasul. Nu-mi aduc aminte. A clipit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mi-ar fi plăcut să am părul inelat ca al lui sau ca al lui Albrecht Dürer. Autoportetului său, care se afla la Madrid, la Prado, i-aș fi putut adresa următoarele întrebări: oare de ce s-a pictat maestrul cu mănuși? Cum se face că acea căciulă ciudată și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mortuare din ghips. Cu asta am putut să câștig ceva bani care mi-au ajuns ca să-mi găsesesc la Kaufhaus des Westens sacoul negru pe măsură, în plus o pereche de pantaloni Stresemann cu dungulițe fine, o cravată gri-argintie și mănuși negre pe care mai târziu nu le-am mai purtat niciodată. Fără un ban în buzunar, voiam să fac o figură frumoasă ca mine. Ceea ce s-a petrecut înainte și după nuntă, în timp ce alte întâmplări începeau, își urmau cursul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă, cu mâini deodată calde în mănușile subțiri, căutând, fără s-o găsească, hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ferestrei o trăsură scârțâi, apoi se opri. Mini crezu că e a ei, aceeași trăsură-fantomă, pe care nici acum nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile recente ale pieptănăturei arătau o eleganță de rangul al doilea, cel mult. Cu trei-patru solitari pe degete - o avere - cercei lungi din perle
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spre baraj. Nu l-am cunoscut pe moș Dumitrache. A fost pentru mine doar un personaj despre care știam că a lucrat la moșia boierului cu bunicul meu. Bunicul meu a fost vizitiul boierului, umbla în uniformă scrobită și purta mănuși albe, era elevat și vânjos, vorbea frumos cu toată lumea și era iubit sau poate doar temut de mulți. Moș Dumitrache era paznic al recoltelor boierului, cred că se numea vătaf ...Era dur cu oamenii satului, purta un bici din piele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu vârful nasului aproape de-a binelea vârât în gâtul proaspăt cumpăratei sticluțe cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe de cașmir, de mătase, de bumbac și, din nou, de bumbac, ridică o batistă pierdută de pe trotuar (o fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă și el nu vedea de ce ar fi obligat să se poarte cu mănuși. Avea nevoie de informații despre propria lui persoană și de tot ce îi era necesar să știe despre Venus. Și le va avea. În timp ce se apropia de vilă, Gosseyn auzi vocea de contralto a unei femei. Se opri în spatele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Prea frate și prea porc pentru a mă lăsa altfel decît ceilalți, plenari sau plictisiți de viață, căutînd excitați biciuirea rațiunii prin altceva. Datori și fideli trupului nostru ca față de închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-a trecut nici o patrulă să ne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
căutînd excitați biciuirea rațiunii prin altceva. Datori și fideli trupului nostru ca față de închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-a trecut nici o patrulă să ne oprească: „Stați! Actele! Voi nu vedeți că fortul se surpă din năuceala voastră?“ Sfînta năucelă a zilei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și puternice de bărbat tânăr. Mâinile lui, pe care femeile abia așteaptă să le simtă pe trupul lor. Dege tele lui, pe care femeile adoră să le simtă trecând peste buzele lor. Degetele astea ar putea fi apărate de niște mănuși speciale. Din alea cum poartă mun ci torii care lucrează cu cabluri de înaltă tensiune. Ei, vezi. Mănușile astea ar trebui să existe în trusa lui de supraviețuire. Și ia să vedem, ce mai punem acolo. Acolo, în trusă. Poate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Dege tele lui, pe care femeile adoră să le simtă trecând peste buzele lor. Degetele astea ar putea fi apărate de niște mănuși speciale. Din alea cum poartă mun ci torii care lucrează cu cabluri de înaltă tensiune. Ei, vezi. Mănușile astea ar trebui să existe în trusa lui de supraviețuire. Și ia să vedem, ce mai punem acolo. Acolo, în trusă. Poate niște vitamine. Ceva, un extract de ginseng, ca să-l ajutăm să facă față oboselii. Evi dent că, dacă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile cu cerneală tipografica și să-și murdărească apoi hainele. — Cică în America face furori un film britanic, spuse ea, citind secțiunea de cultură din Sunday Gazette. E vorba despre niște stripperi din Sheffield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de groaza fantomelor care bântuie locul, nici din venerație pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
literară" nr. 24-25/1995 la cartea Cutia cu bătrâni de Andrei Oișteanu. N-aș dori să se înțeleagă de aici că opțiunea mea pentru recenzarea acestui volum mi-a fost dictată de rațiuni strict polemice (a fost mai curând o "mănușă" ce a venit tocmai bine unei preferințe personale, disponibilități receptive a subsemnatului pentru un asemenea tip de proză), dar un reducționism metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]