KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...186 187 188 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

portbagaj! Phil o rupse la fugă și ieși din magazin; se Întoarse În mai puțin de un minut. Asistenta aproape că-i smulse aparatul din mână și a Început să citească rapid instrucțiunile. Cum adică te simți Înșelat? Îi zbiera mătușa Sylvia lui Nigel. —La o parte vă rog! strigă asistenta. Puse cele două dispozitive pe pieptul lui Ivan și apăsă pe butonul de șoc. Partea de sus a corpului lui se ridică În aer. — Tot n-are puls! Repetă procedura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
corpului lui se ridică În aer. — Tot n-are puls! Repetă procedura. Când nu a obținut nici un rezultat Încercă a doua oară mai Încearcă o dată. — Da, avem puls! Se auziră urale puternice, aplauze și strigăte de „Slavă Domnului!“. —OK, strigă mătușa Sylvia, tu cum crezi că m-am simțit eu când am aflat că prietenul meu este un bărbat căruia Îi place să poarte haine de femeie? Pentru câteva secunde se lăsă o liniște mormântală urmată de câteva hohote. Tăcerea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
un costum Armani, ca oală de fiert sub presiune pe cale să-i zboare capacul. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Chiar dacă Stela părea pe cale să explodeze de furie, nu a făcut asta. Nu era stilul ei să-și piardă controlul. Ronnie și mătușa Sylvia o luară la o parte, suficient de departe de locul unde medicii de la ambulanță aveau grijă de Ivan, care-și venise În simțiri, și săriră În apărarea lui Ruby. Mătușa Sylvia nu era nici pe departe intimidată de verișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
era stilul ei să-și piardă controlul. Ronnie și mătușa Sylvia o luară la o parte, suficient de departe de locul unde medicii de la ambulanță aveau grijă de Ivan, care-și venise În simțiri, și săriră În apărarea lui Ruby. Mătușa Sylvia nu era nici pe departe intimidată de verișoara Stella și nu-și precupeți cuvintele. —Stella, nu e vina lui Ruby pentru nimic din ce s-a Întâmplat aici. Evenimentul ăsta este pentru ca a fi donați niște bani unei organizații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
fi donați niște bani unei organizații de caritate. Recunosc că a luat-o razna complet și e jumate vina mea. Dar n-am să te las s-o pui la colț și s-o acuzi. Clar? Stella o măsură pe mătușa Sylvia din cap până-n picioare. —Sylvia - ce mult a trecut de când nu ne-am mai văzut. Văd că n-ai mai mers la Weight Watchers 1. Se Întoarse către Ronnie și făcu la fel. —Ruby mi-a zis că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
la Weight Watchers 1. Se Întoarse către Ronnie și făcu la fel. —Ruby mi-a zis că ești gravidă. Ce curajoasă trebuie să fii la vârsta ta... —Ce bine-mi pare că nu ți-ai pierdut farmecul irezistibil, se stropși Mătușa Sylvia. În momentul acela, Ruby interveni și Îi sugeră mătușii Sylvia că poate nu ameliora situația În felul ăsta și că poate ar fi mai bine ca ea și cu Ronnie să se ducă acasă. După ce plecă din magazin toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
la fel. —Ruby mi-a zis că ești gravidă. Ce curajoasă trebuie să fii la vârsta ta... —Ce bine-mi pare că nu ți-ai pierdut farmecul irezistibil, se stropși Mătușa Sylvia. În momentul acela, Ruby interveni și Îi sugeră mătușii Sylvia că poate nu ameliora situația În felul ăsta și că poate ar fi mai bine ca ea și cu Ronnie să se ducă acasă. După ce plecă din magazin toată lumea, Stella se Întoarse la Ruby și Îi aruncă o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
vedere ușurința cu care plecase, nu i se părea surprinzător. Și-a petrecut ziua de Crăciun la părinții ei. Ronnie, care era umflată ca un balon, n-avea voie să ridice nici măcar un deget. În dimineața de Crăciun, Ruby și mătușa Sylvia veniră devreme ca să pregătească masa de sărbătoare. Phil făcuse toate cumpărăturile de mâncare cu câteva zile Înainte. Cumpărase de toate mai puțin curcanul. Acesta, Împreună cu destule sticle de votcă, fuseseră primite cadou de la Ivan. Cadourile erau pentru a-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
de la Ivan. Cadourile erau pentru a-i mulțumi lui Phil că-i salvase viața. Se pare că Ivan reușise să dea și de asistenta i-a făcut inima să bată din nou și-i trimisese și ei votcă și curcan. Mătușa Sylvia preluă frâiele bucătăriei. Ruby, care ura să gătească fripturi la cuptor - chiar și când nu era Crăciunul - pentru că nu reușea niciodată să-l coacă suficient sau Îl cocea prea mult, era ajutorul ei de bucătar. Știi, spuse mătușa Sylvia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
curcan. Mătușa Sylvia preluă frâiele bucătăriei. Ruby, care ura să gătească fripturi la cuptor - chiar și când nu era Crăciunul - pentru că nu reușea niciodată să-l coacă suficient sau Îl cocea prea mult, era ajutorul ei de bucătar. Știi, spuse mătușa Sylvia ștergându-se la nas cu dosul mâinii, n-am apucat niciodată să-mi cer scuze pentru scandalul Îngrozitor pe care l-am făcut Nigel și cu mine la magazin. Ne-am cam lăsați duși de val. Îmi pare tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ta, apreciez oferta, dar nu ai suficient cât să-ți permiți să riști. Dacă dintr-un motiv sau altul afacerea nu merge, n-aș mai putea să-ți plătesc Împrumutul și n-aș putea să trăiesc cu un asemenea gând. Mătușa Sylvia luă Încă un pumn de umplutură și-l Îndesă În fundul curcanului. Există și varianta Nigel, spuse ea. El e destul de bogat. —Nigel? Nu prea cred că m-aș simți bine să-i cer bani cu Împrumut fostului tău prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
tatăl lui. Se pare că a fost foarte dominator. Drept urmare, Nigel a crescut cu o nevoie acută de a-și reprima partea masculină și de a-și dezvolta latura feminină. Măcar nu mai poartă haine de femeie. A, nu, zise mătușa Sylvia dând din mână a nepăsare astfel Încât o bucată de umplutură ajunse drept pe podea. Probabil că o să vrea mereu să facă asta. Dar pot să trăiesc cu asta. —Poți? Da, așa-i mătușica ta - e fericită când are de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
dușumea, dar aterizase șui. Cumva piciorul Îi ajunsese sub ea. Când Încercă să-l Întindă se schimonosi de durere. Observă și că era acoperit cu umplutură de salvie și ceapă. — De fapt, nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa Sylvia care era „doctorul“ casei, puse diagnosticul „entorsă gravă“ și Îi Înfășură glezna cu gheață. Restul zilei de Crăciun, Ruby și-o petrecu pe canapea lângă Ronnie cu piciorul pus pe măsuță. La un moment dat, Ruby și Ronnie au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
lui Manchester United de săptămâna trecută. —Ce adunătură de fătălăi! După părerea mea au fost de cacao. Înainte să apuce cineva să-l țină În frâu, a Început să-i „admire“ puloverul de culoarea ocru pe care i-l cumpărase mătușa Sylvia. —Deci, ce culoare e aia Nigel? Un pic cam bărbătesc, nu ți se pare? Ca de-obicei, Ruby nu plănuia să deschidă magazinul decât după prima săptămână din luna ianuarie. Oamenii care cumpărau de la Les Sprogs plecau În vacanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
hotărî că dacă se mai uită la Încă o reluare din Will and Grace sau la Încă un film bazat pe o poveste adevărată făcut pentru micul ecran va Înnebuni. Luă noul David Baldacci 1, pe care i-l dăduse mătușa Sylvia de Crăciun, dar nu s-a putut hotărî să-l Înceapă. A Început să răsfoiască revista Hello!, apoi o puse jos. Îl sună pe Ivan ca să-i ureze un An Nou Fericit. Acesta părea foarte plin de energie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
era un sugar grăsun de șase luni, mereu surâzătoare care deja stătea În fund și Învăța să se „auto-liniștească“ noaptea. Ronnie și Phil erau mereu epuizați de oboseală, dar iubeau cu pasiune fiecare minut petrecut În noua lor viață, și mătușa Sylvia făcea pariuri cu restul familiei că primele cuvinte ale piticului vor fi „transferență“, „evitare“ sau „negare“. Chanel era convinsă că aceste „schimbări pozitive“ din viețile oamenilor erau toate legate de faptul că Saturn Își schimbase cursul. Vezi tu, Saturn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine dimineață trebuie să mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

se-alege de acord? Nu-l cunosc, domnule. — Și ia zi... ia zi ... - fără să-și scoată degetele din buzunar -, cum de iese singură? E nemăritată sau căsătorită? Are părinți? — E nemăritată și orfană. Locuiește cu un unchi și-o mătușă... — Din partea tatălui sau a mamei? — Nu știu decât că-i sunt unchi și mătușă. Destul, ba chiar prea mult. — Dă lecții de pian. — Și cântă bine? Asta nu mai știu. — Bine, bine, destul; ține pentru osteneală. — Mulțumesc, domnule, mulțumesc. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
să-și scoată degetele din buzunar -, cum de iese singură? E nemăritată sau căsătorită? Are părinți? — E nemăritată și orfană. Locuiește cu un unchi și-o mătușă... — Din partea tatălui sau a mamei? — Nu știu decât că-i sunt unchi și mătușă. Destul, ba chiar prea mult. — Dă lecții de pian. — Și cântă bine? Asta nu mai știu. — Bine, bine, destul; ține pentru osteneală. — Mulțumesc, domnule, mulțumesc. Mai poftiți ceva? Doriți să-i duc ceva? Poate... Poate... Da’ nu acum... Rămâi sănătoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu, de ce se mai mărită? — Eugenia mea... - începu Augusto. — Ah! Deci o cheamă Eugenia și e profesoară de pian? - întrebă bucătăreasa. — Da, și ce? — Cea care locuiește cu unchiul și mătușa ei pe bulevardul Alameda, deasupra magazinului domnului Tiburcio? — Ea e. Ce, o cunoști? — Da... din vedere. — Nu; știi mai mult, Liduvina, știi mai mult. Hai, spune; vezi doar că e vorba de viitorul și fericirea stăpânului tău... — E o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
dragostea pentru Eugenia îl reținu. Celălalt continuă să vorbească, tot în esperanto. În sfârșit, Augusto se hotărî. — Nu-nțeleg nici o vorbă din ce spuneți, domnule. — Cu siguranță vă vorbea în jargonul ăla blestemat pe care ei îl numesc esperanto - zise mătușa care tocmai intra. Și adăugă, adresându-i-se soțului ei -: Fermín, dânsul e domnul cu canarul. — Stai, nu te-nțeleg mai mult decât tu pe mine când îți vorbesc în esperanto - îi răspunse soțul. — Domnul de față l-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
domnule - zise don Fermín, adăugând -: Oamenii și toate ale lor sunt conduși de legi enigmatice, pe care omul le poate totuși întrezări. Eu, dragă domnule, am ideile mele despre mai toate lucrurile... — Taci din gură, omule, cu refrenul tău - exclamă mătușa -. Și cum de-ați putut sări atât de iute în ajutorul lui Pichín al meu? Voi fi sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
te teme prietene - și zicând acestea, îi puse amabil mâna pe genunchi - nu arunc bombe. Anarhismul meu e pur spiritual. Pentru că eu, prietene dragă, am ideile mele despre aproape orice... — Și dumneavoastră nu sunteți tot anarhistă? - o întrebă Augusto pe mătușă, ca să zică ceva. — Eu? E o absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mătușă, ca să zică ceva. — Eu? E o absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de azi înainte dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
îndârjește să economisească din munca ei ca să strângă bani pentru răscumpărarea ipotecii. Imaginează-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto... - începu don Fermín. — Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]