15,061 matches
-
la fotbal. Într-o zi, ca să nu uit, am cunoscut-o pe sosia Veronicăi de la Iași, mătușa mea sau, mai simplu, verișoara mamei mele, Ana. Sosia mi-a amintit de original. Ce femeie extraordinară, plină de energie. Așa era și maică-sa, care m-a crescut pe mine. Dar o să continui mai încolo povestea asta. Poate nu ar trebui să-mi amintesc în acest fel, dezlînat, despre toate neamurile mele, dar există o logică lipsită de logică a narațiunii. Cînd totul
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
învățământul superior. Își clădise un anumit vis, pe o anumită direcție în viață, un vis în care îndrăznea să creadă că va fi fericit. Nu relatase nimănui despre gândurile ce-l munceau tot mai vizibil. Nu-i spusese nici chiar maică-sii, care, ca orice mamă, simțise că se petrece ceva. Și oricât de mult încercase ea să stea de vorbă cu băiatul, să-l provoace la o discuție apropiată, ca de obicei, să-l facă să spună ce are pe
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
veți vedea cum nu se mai poate trup fără suflet și nici suflet fără trup. Veți vedea materia primordială a creației ce se perpetuează prin codul nostru genetic și sufletul liber în căutarea altui suflet liber. (8 septembrie 1999 - Nașterea Maicii Domnului)" Referință Bibliografica: Crucea de lumină - Proiect de Monument pentru Omenire / Constantin Milea Sandu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PROIECT DE MONUMENT PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359630_a_360959]
-
întâmplat. Va fi lume multă acolo și nu vreau, mamă! - Te înțeleg și te cred, scumpa mamii, dar ce putem face noi? Este obligatoriu. O să‑ți pună întrebări judecătoru’, ori procuroru’, și eu știu cum o fi și pe acolo, maică? Că până acum ne‑a ferit Dumnezeu de toate astea. - O să am avocat din oficiu și va vorbi el în locul meu. - Să vedem. Umblă taică‑tu să angajeze un avocat, că așa zice legea. - Nu mamă, nu e nevoie. Nu
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
de fotbal, tramvaie și câte și mai câte ori, pur și simplu, ca să‑i țină de urât și să‑i spună povești. Rar venea mezinul cu vreo carte în mână să‑i ceară fratelui ajutor. Pentru asta o aștepta pe maică‑sa să vină de la câmp și puțin îi păsa că uneori ea era vlăguită de muncă și nu avea forță, răbdare și timp să‑i arate. Nu se omora mezinul cu cartea! Nu‑i plăcea să meargă la școală. Prima
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
cu lăcomia lor nevinovată și cu-rioa-să verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le‑a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără să‑i pese că le poate lovi și răni. - Da’ ce‑ai, maică? Lasă‑le naiba de păsări că le omori! Stai locului, n‑auzi? Adună surcelele și du‑le în bucătărie că am nevoie de ele! i‑a poruncit Ioana care tocmai se întorcea de la fântână cu două găleți pline cu apă
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
să poată anula complet ciuda ce i se simțea în voce. - Da, da... Au fost ploile alea, apă multă, căldură... Crește și ea că trebuie. În loc să rupi turtele de floarea soarelui, mai bine scoteai iarba mai mare, din aia prășită, maică. Aduceai acasă cât puteai să pui în sac. E bună la păsări, că ai văzut și tu ce repede se termină boabele. - Da, ce? Tot eu să fac și asta? a întrerupt‑o Gavrilă supărat ca din senin. În vacanță
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
sub ocrotirea Episcopului catolic Vladimir Ghika, iar actualmente este la Paris. Consfătuirea de la mănăstirea Văratec s-a terminat printr-o conferință a Episcopului catolic Vladimir Ghika ținută în sala atelierelor Sf. mănăstiri Văratec, în fața tuturor celor 700 de surori și maici din mănăstire și în fața vizitatorilor, sub președinția Mitropolitului Irineu. Conferință a fost o apologie a misionarismului catolic în țările pagine, terminind cu asigurarea că Biserică Catolică, amenințată de Uniunea Sovietică și de comuniști va ieși biruitoare în lupta contra acestor
NOI DOCUMENTE DESPRE GRUPUL SINODAL ROMÂN DE REZISTENŢĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359105_a_360434]
-
tânăr ca tine. Dacă stai și-l asculți îți face capul calendar. Ce vrei, ce naște din pisică tot șoareci mănâncă! (Lia și Ruth au fost atente la discuțiile dintre cei doi bătrâni) BĂTRÂNA (către cele două femei): Ziua bună, maică. LIA ȘI RUTH: Bună ziua, oameni buni. BĂTRÂNUL: Bună să vă fie inima. LIA: Dar tare mai sunteți oțărâți! RUTH: Cine v-a supărat așa de rău? BĂTRÂNUL: Apoi, taică, baba mea mă înnebunește cu nălucirile ei. BĂTRÂNA: Să știți, fetelor
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
copt scăfârlia asta bătrână după ce i-a încins basmaua înflorată! BĂTRÂNA: Frumos din partea ta, nu am ce zice! Nu știi decât să mă faci de râs la toată lumea. Dar ce s-a întâmplat aici? Văd un urcior spart! RUTH: Eh, maică, mi-a scăpat urciorul din mână. BĂTRÂNA: Semn rău, maică, semn rău! Să știi că cioburile nu aduc bine. Dar știi că mi se bate și mie un ochi? Poți să-mi spui care? BĂTRÂNUL: Maica Ana este de toat
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
BĂTRÂNA: Frumos din partea ta, nu am ce zice! Nu știi decât să mă faci de râs la toată lumea. Dar ce s-a întâmplat aici? Văd un urcior spart! RUTH: Eh, maică, mi-a scăpat urciorul din mână. BĂTRÂNA: Semn rău, maică, semn rău! Să știi că cioburile nu aduc bine. Dar știi că mi se bate și mie un ochi? Poți să-mi spui care? BĂTRÂNUL: Maica Ana este de toat râsul. Parcă ar fi soția lui Vasilache de la târg! Nu
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
urcior spart! RUTH: Eh, maică, mi-a scăpat urciorul din mână. BĂTRÂNA: Semn rău, maică, semn rău! Să știi că cioburile nu aduc bine. Dar știi că mi se bate și mie un ochi? Poți să-mi spui care? BĂTRÂNUL: Maica Ana este de toat râsul. Parcă ar fi soția lui Vasilache de la târg! Nu știu un alt păpușar care se maimuțărește la fel de bine! BĂTRÂNA: Măi, Niculaie, până îmi trag oleacă sufletul, mai stau de vorbă cu bietele creștine care după cum
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
mâna la frunte): Ia stai puțin! Îmi aduc aminte că pe vremuri când pășteam oile, se afla un izvor pe aici, prin apropiere. RUTH: Se află, taică, unul drept înainte, nu departe de pomul acela. BĂTRÂNUL(depărtându-se): Trage-ți, maică Ană, sufletul lângă aceste creștine că mă întorc cât ai clipi din ochi. (Către sine) Eu plec la drum cu o babă pe care o caută moartea pe acasă, iar ea hălăduiește prin străini. Dispare în partea dreaptă) BĂTRÂNA ( așezându
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
prin străini. Dispare în partea dreaptă) BĂTRÂNA ( așezându-se lângă Lia și Ruth): Ce să-i faci, Doamne! E cam slobod de gură omul asta al meu, în schimb să știți că nu este rău la suflet. RUTH: Se vede, maică, se vede ... LIA: Ce spuneai că ai văzut? BĂTRÂNA: Păi, cum spuneam, m-am sculat cam cu un ceas până să răsară soarele și am plecat să adun ierburi și plante. Din acestea pregătesc ceaiuri și fierturi pentru tot felul
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
cunosc vă vor îndrepta spre casa noastră. Astfel, dacă burta, capul, picioarele sau orice mădular vă supără, pe voi sau pe cei apropiați, să dați o fugă până la baba Ana care vă va vindeca de toate durerile. Aș veni eu, maică la voi, când mă chemați, dar cei peste optzeci de ani ai își spun cuvântul. Șalele s-au îndoit, vederea nu mai este ca înainte, iar pasul mi s-a micșorat. Ca mâine și eu, ninsă de ani, voi pleca
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
lăsa loc la alții. Îmi pare bine că fata mea Maria a învățat tot ce trebuie de la mine. Iar când eu mă voi coborî sub glie, ea îmi va duce mai departe obiceiurile. Însă mai este ceva ... RUTH: Ce anume, maică Ană? BĂTRÂNA: Fata mea s-a măritat și șade la două sate mai departe de mine. LIA: Apoi, cine va avea nevoie de ea o va găsi, dar să ne bucurăm că acum te avem încă pe dumneata printre noi
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
optzeci de ani am văzut mulți oșteni și de nu știu câte ori am fugit când au năvălit oștile și au făcut prădăciuni fără seamăn. RUTH: Ești sigură că nu a fost vreo nălucire care dispare odată cu primele raze de soare? BĂTRÂNA: Maică, și fratele meu a văzut ceva asemănător când se întorcea de la pescuit acum câțiva ani. Mai mult, chiar un nepot a văzut ceva asemănător acum câteva zile atunci când pleca la vânat în zori. RUTH: Și ce zici că ți-a
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
acceptarea (când ajungi să crezi că tu ești nebuna și că are dreptate el să nu te mai suporte). Îți recomandăm „Până când moartea ne va despărți”. De ce se întoarce o femeie lângă bărbatul care o lovește În satul de unde e maică-mea sunt femei de vârsta ei care au trăit astfel toată viața, bătute aproape zilnic. Am ajuns să le înțeleg. De la un punct de desensibilizezi, știi că o vei încasa și îți este indiferent. Asta e viața ta. Ce e
„La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ () [Corola-blog/BlogPost/338683_a_340012]
-
gândul acesta obsesiv, mă ținea în loc? Acum îmi tot vin în minte gânduri de-ale mele și mi se pare că sunt ridicole. Cred că un psiholog s-ar mira de ce aude de la mine. Sunt o femeie mai educată decât maică-mea și cele din satul ei și degeaba. Tot acolo am nimerit. Oare când suntem în situația respectivă gândim la fel cu toatele? Ne imaginăm aceleași lucruri, că vom fi arătate cu degetul dacă divorțăm? Și ce dacă vom fi? Dar
„La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ () [Corola-blog/BlogPost/338683_a_340012]
-
de om. “Îmi doream să plec cu el să-mi fac o familie și să fac copii și să-i cresc așa cum aș fi vrut eu să mă înțeleg cu mama. Era și frumușel și provenea dintr-o familie dezbinată. Maică-sa îl lăsase și plecase cu altcineva. A fost crescut cu tată. Și m-am gândit așa: Dacă am crescut eu fără tată, el fără mamă, probabil ne vom înțelege bine și vom face o familie, iar copiii noștri vor
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
sub numele de ”lacul cu plămână”, după numele popular al unei plante cu proprietăți terapeutice. Lacul are o suprafață de cca. 1 ha și o adâncime maximă de 7,5 m. Agrement Mănăstirea Valea Neagră Este o mânăstire cu obște de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric național, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spinești, în anul 1755. Mânăstirea are în componența sa biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, și turnul clopotniță, ambele fiind incluse pe lista
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te aștept la masă, și masa-i pregătită, dar maica nu mai vine. Referință Bibliografică: măicuța mea nu mai vine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
de patru ani, dar mai apoi? - Vine cu el, în România. - Te-ai jucat cu surioara? întrebă Petruț, până aici parcă absent la ciorovăiala femeilor. Rămăsese un singur bărbat în casă... - Da, dar e încă mică de tot... E leit maică-sa...Mi-a spus să mai vin și la vară. Seara, Oltea a văzut-o pe Ancuța, îngândurată: - Te mai doare? - Din ce în ce mai puțin. - Așa te vreau. Ajunge cât ați suferit, și tu și Alexa. Viața merge înainte. - Mamă, vreau să
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de prieteni, speriați de întorsătura luată de sănătatea ei. După plecarea oaspeților a vizitat-o
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]