5,147 matches
-
de vacanță. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2.000 de turiști. Localitatea dispune de un litoral cu lățimea de aproximativ 400 de metri, pe care în fiecare vară se montează corturi. Prin această stațiune au trecut regii României, mareșalul Józef Piłsudski (1867-1935) al Poloniei, nobili și prinți din Rusia. De asemenea, în stațiune au venit și oameni simpli pentru a-și recăpăta sănătatea. Aerul sărat al mării combinat cu aerul de pădure de conifere și cu aerul fierbinte de
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi. Îi plăcea să călărească în pădurea domeniului și să se plimbe cu copiii. În 1917, în Palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale Pacea de la Buftea, semnată la 5/18 martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților. Clădirea a fost mărită treptat de-a lungul timpului, ultima
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
o serie de reforme, cunoscute sub numele de "Legile din Aprilie", care au creat un sistem politic democratic în Ungaria. În vara anului 1848, conștienți de pericolul unui război civil, miniștrii guvernului maghiar au încercat să obțină susținere hasburgică împotriva mareșalului austriac de etnie croată Josip Jelačić, promițând să trimită trupe în nordul Italiei. La sfârșitul lunii august, guvernul imperial din Viena a ordonat guvernului maghiar să organizeze armata. Jelačić a folosit armata habsburgică împotriva Dietei maghiare . Cu război pe trei
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, el nu a mai recunoscut guvernul maghiar. Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei. Câteva zile mai târziu Lamberg a fost atacat și ucis la sosirea în Pesta de către o mulțime revoluționară, la care, drept răspuns, Curtea Imperială a ordonat dizolvarea guvernului maghiar, ca
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
Bătălia de la Toulouse a opus la 10 aprilie 1814 „Armata franceză a Pirineilor”, sub comanda Mareșalului Soult unei armate anglo-hispano-portugheze superioare numeric conduse de Arthur Wellesley, Duce de Wellington. Bătălia s-a încheiat cu victoria tactică a francezilor, care au reușit să cauzeze pierderi grele armatei inamice; cu toate acestea, francezii au părăsit orașul Toulouse 2
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
avut loc la 6 aprilie 1814 la castelul de la Fontainebleau, pe 11 aprilie semnându-se Tratatul de la Fontainebleau, care reglementa exilul lui Napoleon în insula Elba. Pe 4 aprilie, în prezența unor generali și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
de Agricultură și președinte al Sindicatului Agricol Ialomița. În perioada 27 ianuarie 1941- 18 martie 1942 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, iar de la 19 martie 1942 - 2 iulie 1943 a fost Ministru al Agriculturii în guvernul Mareșalului Ion Antonescu. Pentru activitatea sa la Ministerul Agriculturii , de unde a plecat prin demisie, nu a primit nici măcar un salariu, sumele care i s-ar fi cuvenit fiind donate ca ajutoare pentru funcționarii ministerului. Încă din anul 1934, Aurelian Pană face
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
principiului luptei de clasă în exterminarea a mii de oameni, vinovați doar pentru faptul că existau, acuzația de complot împotriva regimului de „democrație populară” era prezentă în toate condamnările. După judecarea primului „lot de criminali de război”, în frunte cu Mareșalul Antonescu, Tribunalul Poporului a mai dispus în mai 1946 , arestarea și judecarea tuturor celorlalți membri ai guvernului antonescian , printre care și Aurelian P. Pană. Arestat și judecat, Aurelian Pană a fost condamnat , așa cum relatează manuscrisul ing. Aurel Pană, fiul acestuia
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
către Franța a Carintiei, Carniolei, Croației maritime cu Fiume și a Istriei cu Trieste. Salzburg a fost preluat de Regatul Bavariei. Alte teritorii au fost cedate Ducatului Varșoviei și Imperiului Rus. A doua zi după bătălie, Marmont a fost numit Mareșal al Franței.
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
Conacul din Schinetea este un conac care se află în partea de nord-vest a satului Schinetea din județul Vaslui și care a fost construit de către familia mareșalului Constantin Prezan (1861-1943) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Conacul mareșalului Constantin Prezan de la Schinetea se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Vaslui 2004" la nr. 390, având codul . El este compus din șapte monumente cu
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
Conacul din Schinetea este un conac care se află în partea de nord-vest a satului Schinetea din județul Vaslui și care a fost construit de către familia mareșalului Constantin Prezan (1861-1943) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Conacul mareșalului Constantin Prezan de la Schinetea se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Vaslui 2004" la nr. 390, având codul . El este compus din șapte monumente cu același regim: În anul 1896, colonelul Constantin Prezan, adjutant regal pe lângă Prințul moștenitor Ferdinand
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
de onorurile și avantajele materiale și de gradul avut în timpul războiului. Deși statul român i-a oferit o casă în București, iar Academia Română l-a ales ca membru de onoare, Prezan rămâne la Schinetea. A fost înaintat la gradul de mareșal al Armatei Române în 1930, odată cu generalul Alexandru Averescu. Prezan a fost senator de drept în mai multe legislaturi și membru al Consiliului de Coroană. În anul 1939, Prezan a construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
Române în 1930, odată cu generalul Alexandru Averescu. Prezan a fost senator de drept în mai multe legislaturi și membru al Consiliului de Coroană. În anul 1939, Prezan a construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea 25 camere. Mareșalul Constantin Prezan a murit la data de 27 august 1943 și a fost înmormântat în grădina conacului. Tot acolo a fost înmormântată și soția sa, Olga. Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
conacului. Tot acolo a fost înmormântată și soția sa, Olga. Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluția din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător. La 6 ianuarie 1999, Judecătoria Vaslui a recunoscut Olgăi Macarie dreptul de proprietate asupra clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever . În august 2001
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever . În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital de la Schinetea au fost mutați la spitalul de la Mălăești (Vutcani). Olga Macarie a vrut să doneze conacul mareșalului Constantin Prezan către Ministerul Apărării Naționale, împreună cu un parc de stejari (3 ha) și o livadă (25 ha) , pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foștii angajați ai instituției. Olga Macarie s-a răzgândit însă și a donat
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
s-a răzgândit însă și a donat, la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean "Ștefan cel Mare" din Vaslui . În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Prezan. În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de degradare avansată, necesitând urgent lucrări de consolidare, restaurare și punere în valoare .
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
numeroase adversități, mai ales din partea ziarelor social-democrate sau socialiste, de tipul ziarului "Adevărul". A criticat guvernările din epocă, a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea al României, iar la începutul anilor ‘40 l-a susținut necondiționat pe mareșalul Ion Antonescu. Din inițiativa sa, între 1926 și 1930 a fost construit Palatul Universul, sediul redacției și tipografiei ziarului Universul. În 1933, în România a fost înființată „Liga antirevizionistă”, condusă de Stelian Popescu, naționalist cu audiență în România, care combătea
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
foarte pronunțat pentru studii literare și științifice. În timpul Războiului Torstenson din 1643-45, Frederic a pierdut controlul posesiunilor sale în cadrul imperiului. Tatăl său l-a numit comandant al ducatului Schleswig-Holstein. Comanda sa nu a avut succes în special din cauza cerurilor cu mareșalul Anders Bille, care comanda forțele daneze. Aceasta a fost prima coliziune cu nobilimea daneză, care ulterior l-a privit cu mare neîncredere. Moartea fratelui său mai mare în iunie 1647 i-a deschis perspectiva de a deveni moștenitor al tronului
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
retragă, dar panica a izbucnit în Istanbul. Comandantul britanic, baronul George Milne, a cerut să primească întăriri. Comandanții aliați au început să studieze serios situația și au încercat să determine ce mijloace erau necesare pentru ca să îi înfrângă pe naționaliști. Raportul mareșalului Ferdinand Foch sublinia că sunt necesare nu mai mult de 27 de divizii, dar britanicii nu își permiteau să mobilizeze asemenea efective în Turcia. O implicare militară de o asemenea amploare ar fi avut consecințe dezastroase din punct de vedere
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea. Doar cinci prototipuri au fost construite, fiindcă proiectul vânătorului de tancuri Mareșal avea prioritate. După 23 august 1944, proiectul a fost anulat. Tractorul T-1 a fost primul tractor fabricat în România.
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
IV-lea, Francisc I și al Ioanei d'Arc. În mai 1873, președintele Republicii, Adolphe Thiers, declară că "monarhia este imposibilă" și că republica este preferată. Majoritatea regalistă din Adunare provoacă demisia sa la 24 mai 1873. Este înlocuit cu mareșalul Patrice de Mac-Mahon, favorabil restaurării monarhiei. Moartea lui Napoleon al III-lea în ianuarie, plecarea republicanului Thiers în mai, evacuarea trupelor germane în septembrie, creează un climat propice pentru restaurare. La 5 august 1873, contele de Paris, nepotul fostului rege
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
a făcut o mișcare să-și recupereze șansele: a mers incognito în Franța la 9 noiembrie 1873 și s-a instalat la unul dintre susținătorii săi, contele de Vanssay. S-a încercat organizarea unei întâlniri între conte și președintele Republicii, mareșalul Mac Mahon, însă președintele refuză întâlnirea, considerând că funcția sa de șef al executivului îi interzice acest lucru.. În noaptea de 20 noiembrie, Adunarea, care a ignorat prezența contelui în Franța, a votat durata mandatul prezidențial la șapte ani, prelungind
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
din urmă l-a costa viața. Legenda spune că mai mulți nobili au făcut un jurământ că îl vor asasina pe Eric, în răzbunare pentru politicile regale cu care nu erau de acord. Cel mai important dintre conspiratori a fost mareșalul (daneză: marsk) Stig Andersen Hvide și Jacob Nielsen, Conte de Halland. Conspiratorii l-au plătit pe Rane Jonsen, unul dintre însoțitorii regelui, pentru a le da informați cu privire la activitățile regelui, în vederea îndeplinirii jurământului lor. În noiembrie 1286, regele se afla
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
mai rămăseseră doar câteva grupuri de rezistență, în cartierele sărace din estul Parisului, Belleville și Ménilmontant. Luptele au luat sfârșit în după-amiaza și seara zilei de 28 mai. Conform unor legende, ultima baricadă a fost în rue Ramponeau din Belleville. Mareșalul MacMahon a emis o proclamație: „Locuitorilor Parisului. Armata franceză a venit să vă salveze. Parisul a fost eliberat! La ora 4 soldații noștri au cucerit ultima poziție insurgentă. Astăzi, luptele au luat sfârșit. Ordinea, munca și siguranța vor renaște.” Represaliile
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
organizată de către mulți proprietari străini (cehi, belgieni, austrieci), si a fost exploatat extensiv. Orașul a fost industrializat la mijlocul secolului al XX-lea prin programul industrial sprijinit de guvernul Iugoslaviei din acea vreme, și influența personală a lui Iosip Broz Tito (mareșal și prim-ministru pe viață de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial până în 1980). Până la sfârșitul secolului al XX-lea orașul a fost într-o perioadă de progres industrial și una dintre zonele cele mai dezvoltate în mineritul cuprului
Maidan, Serbia () [Corola-website/Science/321183_a_322512]