4,739 matches
-
112-115; Ulici, Lit. rom., I, 419-420; Constantin Dumitrache, Plăcerea vorbei, LCF, 1999, 34; Tudor Nedelcea, De la Poiana lui Iocan la Valea Desmățuiului, „Terca Grifonis”, 1999, 4-5; Geo Vasile, Romanul satului informatizat: oral, coral, individual, CNT, 2000, 36; Marian Barbu, Zona melancoliei, LCF, 2001, 45-46; Popa, Ist. lit., II, 832-833. M.Vs.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
265-269; Alboiu, Un poet, 141-142; Negoițescu, Alte însemnări, 146-150; Cristea, Faptul, 132-135; Sângeorzan, Conversații, 79-82; Felea, Prezența, 109-112; Grigurcu, Între critici, 271-275; Tuchilă, Cetățile, 223-239; Simion, Scriitori, III, 353-365; Grigurcu, Existența, 293-302; Cistelecan, Poezie, 87-90; Eugen Simion, Un studiu al melancoliei, RL, 1991, 7; Ioan Holban, Pentru femei și pentru filosofi, CRC, 1991, 21; Ovidiu Verdeș, Satanismul poetului, VR, 1992, 6-7; Vasile Spiridon, Călător fără prihană, F, 1992, 7-8; Ierunca, Subiect, 131-136; Valeriu Cristea, Între îngeri și demoni, CC, 1993, 5-6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip modern a imagisticii și printr-o peisagistică citadină inspirând melancolie. În colaborare cu Neculai Pavel a tipărit în 1934 un Breviar de poezie bucovineană contemporană. SCRIERI: Învolburări, Cernăuți, 1933; Mia, Cernăuți, 1933; Luminișuri, Cernăuți, 1936; Diamante albe și negre, București, 1938; Pe urme cosânzene, Cernăuți, f.a. Antologii: Breviar de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În percepția populară, ca predispoziție la depresie, alcoolism și sinucidere. În anii ’60 (dar și mai târziu), criticii conservatori ai sistemului scandinav se grăbeau să explice aceste probleme printr-o paralizie morală indusă de prea multă siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul lor „ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
în " cetate " prin funcționalizare și izgoniți din paradisul cunoașterii nemijlocite, poeții suferă în carne și în spirit durerea lumii : " toată durerea/ce-o simt, n-o simt în mine,/în inimă,/în piept,/ci-n picurii de ploaie care curg. " (Melancolie)854 Îl est intéressant d'observer que Blaga ne parle pas du poète comme figure générique, idéalisée, mais d'une communauté de créateurs prêts à propager le mystère dans le monde. Voilà des vers emblématiques qui témoignent de la vision de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'Arno Holz.1348 Leș vers étaient placés au centre de la page, ce qui, du point de vue visuel, mettait davantage l'accent sur leș vers brefs et sur leș espaces blancs qu'ils créent. Voilà l'exemple du poème Melancolie (Mélancolie) du recueil Leș poèmes de la lumière, dans la traduction de Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoita pe ființă mea imensă lume cu toamnă și cu seară ei mă doare că o rană. Spre munți trec nori cu urgerele pline. Și ploua. (Melancolie) (Blaga, 2010 : 55) Un vent solitaire sèche șes larmes froides aux carreaux. Îl pleut. Me viennent tristesses vagues, mais toute la douleur que je sens, ne la sens point en moi, dans mon cœur, en mă poitrine, mais dans leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des graphèmes/des vers à son texte-traduction. Nous avons identifié aussi quelques suppressions de vers qui engendrent des omissions sémantiques : [...] durerea,/ ce-o simt, n-o simt în mine,/ în inimă, în piept,/ ci-n picurii de ploaie care curg. (Melancolie) (Blaga, 2010 : 35) Mais toute la douleur que j'éprouve/ N'est pas en moi,/ Elle est toute là,/ Dans leș gouttes de pluie qui murmurent. (Mélancolie) (Romanescu, 1998 : 16) [...] la douleur,/ que je sens, je ne la sens pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parés de confèrve. Une démétaphorisation évidente provoquée par un mauvais choix de termes peut être observée dans la version de Veturia Drăgănescu-Vericeanu citée ci-dessous : " Spre munți trec nori cu ugerele pline. Vers leș montagnes passent leș nuages aux pis pleins. " (Melancolie/ Mélancolie) (Miclău, 1978 : 191) ; " Vers leș montagnes passent des nuages aux mamelles pleines " (Mélancolie) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 83) ; " Du côté des montagnes courent leș nuages aux pis gonflés. " (Mélancolie) (Poncet, 1996 : 54) ; " Vers leș montagnes passent des nuages, avec leurs outres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le message global. 5. 2. 5. Contresens Quelques versions de notre corpus contiennent beaucoup de contresens, c'est-à-dire des sens contraires au message du texte source. Nous présentons ci-dessous une liste non-exhaustive : " tristeți nedeslușite " (" des tristesses incompréhensibles ") " des tristesses indécises " (Melancolie/ Mélancolie) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 83) ; " ierburi înalte și goale " " leș herbes hautes et vides " (Biblică/Biblique) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 187). La version de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est fondée sur un manque de logique : leș herbes ne peuvent pas être " vides ", mais " nues " (" goale
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
180. 722 Edmond Cary, La traduction dans le monde moderne, op. cît., p. 88. C'est nous qui soulignons. 723 Jacques Bouveresse, " De la traduction radicale ", în Critique, no. 263, p. 339. C'est nous qui soulignons. 724 V. Lucian Blaga, Melancolie (Mélancolie), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, Éditions Minerva, Bucarest, 1974, p. 83. 725 Fernand Verhesen, À la lisière des mots : sur la traduction poétique, op. cît., p. 20-21. 726 Antoine Berman, La traduction de la lettre ou l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et leur esprit la douleur du monde (notre traduction) : " toute la douleur/que je sens, ne la sens point en moi,/dans mon cœur,/en mă poitrine,/mais dans leș gouttes de pluie qui glissent sur leș vitres. " (Lucian Blaga, Melancolie (Mélancolie), traduction de Jean Poncet în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant ..., op. cît., p. 54). 855 Michel Camus parle d'une " poétique du silence " de Lucian Blaga et donne comme exemple le poème Autoportret (Autoportrait). V. Michel
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Romeo și Julieta un tip ? Și, dacă da, tipul cui ? Este Hamlet un tip ? Pentru publicul elizabetan, a fost, pare-se, un melancolic, ceva în genul tipului descris de doctorul Timothy Bright. Dar el mai reprezintă multe alte lucruri, iar melancolia lui are o geneză și un context anume, într-un sens, personajul care este în același timp și individ și tip ajunge să fie văzut în această lumină datorită faptului că autorul 1-a făcut să reprezinte mai multe tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amploarea pe care o ia o altă temă romantică, ceea ce ar completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o prelungire a romantismului în datele unei exces al dimensiunii erotice pe linia de evoluție sadiană a acestuia. Melancolia, una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme mai mult sau mai puțin poetizate-estetizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme mai mult sau mai puțin poetizate-estetizate decurge într-o primă instanță decadentismul. Melancolia devine mai puțin acea caracteristică fin-de-siècle ca proiecție a unei contemplatio morosa a imperiilor de la marginea decadenței sau a declinului Occidenului, cât o formă de reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caracteristică fin-de-siècle ca proiecție a unei contemplatio morosa a imperiilor de la marginea decadenței sau a declinului Occidenului, cât o formă de reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența față de simbolismul occidental unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]