5,136 matches
-
spre surprinderea mea, Davey se dovedește foarte prompt. Care sunt alea? Davey nu gândește prea mult la ora asta. Gelozie. Răzbunare. Un iubit fals să-l fac pe Patrick să sufere. De-abia apuc să trec strada când ies de la metrou că îmi răspunde imediat. Sentimentele sunt una, faptele înseamnă altceva. Bla, bla. E ușor să vorbim. Practica ne omoară. Mă pregătesc să-i trimit o replică, dar iată că mai sosește unul: Ai vrea să fiu iubitul tău de conveniență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încet astăzi. E un sentiment de odihnă totală. Uau! Cât ai dormit azi-noapte? Cinci minute! Și le-am savurat pe fiecare în parte. Destul de mult... Mda. Încă o gură. Ce-ai găsit în subsol? O... un fel de stație de metrou... trei linii de cale ferată și o platformă imensă. Par încă funcționabile. Helur e convins că tunelul merge mulți kilometri pe sub pământ și iese pe undeva. Mhm... făcui eu luând o altă gură din lichidul fierbinte. Cum ai ajuns așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pierd impactul. Imaginea se schimbă, apărând Times Square noaptea, apoi Shinjuku, în Tokio, și Piccadilly, în Londra. — Saturația există astăzi la nivel global. Mesaje uriașe, inclusiv filme pe ecrane mari, apar în piețele publice, în lungul autostrăzilor, în stațiile de metrou, în gări. Punem ecrane video în punctele de vânzare din magazine. La toalete. În sălile de așteptare, în cârciumi și restaurante. În sălile de așteptare din aeroporturi și la bordul avioanelor. Mai mult, am cucerit spațiul personal. Logo-uri, mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o las mai moale cu cumpărăturile. Vreau să zic că o bluză de la French Connection e În jur de cincizeci de lire, În vreme ce pe asta am dat doar 7 și jumate. Și e aproape nouă ! Urc cu elan treptele de la metrou, soarele strălucește și sunt plină de optimism. De-abia aștept să fiu promovată. Și să le spun tuturor. Mama o să zică „Și... cum a fost săptămâna asta?“, la care eu am să-i zic „Păi, adevărul e...“ Nu, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mă obosesc măcar să arunc vreo privire, dar drumul de la Connor de acasă până la mine la serviciu e destul de lung și nu am nici o revistă la mine. Așa că iau cu mine articolul și Încep să-l citesc ușor Înciudată În metrou și, da, se poate spune că e o poveste destul de interesantă. Cum Harper și Pete Laidler erau prieteni și s-au gândit să pună amândoi de-o afacere, și cum Jack era cel cu idei, iar Pete extrovertitul și playboyul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca disperata spre ușă și să suport toate privirile alea din jurul meu care spun: Idioato ce ești, nu știai că vine stația ta ? După care, În momentul În care se Închid ușile, Îmi dau seama că am uitat articolul În metrou. Ei, asta e. Apucasem să mă uit peste el, așa, În mare. E o dimineață frumoasă și Însorită și mă Îndrept țintă spre barul cu sucuri răcoritoare la care mă opresc Înainte de serviciu. Mi-am făcut așa un obicei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făcut nici o greșeală. Azi Începe noua mea viață. Am să uit toate balivernele despre dragoste și pasiune și am să mă concentrez asupra carierei. Poate am să-mi caut chiar și o nouă slujbă. În momentul În care ies de la metrou, ideea Începe să-mi placă din ce În ce mai mult. Am să aplic pentru un post de marketing executive la Coca-Cola sau undeva de genul ăsta. Și am să obțin jobul. Iar Paul Își va da seama ce greșeală Îngrozitoare a făcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecând ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecându-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație de metrou, sau unde... Ia stai așa. Uite o stație de autobuz. Mă uit să văd ce numere circulă În zonă și văd că unul dintre ele merge În Islington. Perfect. Am să mă duc acasă cu autobuzul. Și, când ajung, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lesbiene cu ea, de care nu i-am spus. Tanti cu ananas mă fixează câteva clipe În tăcere. Bea un ceai, rostește Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
hotărâtă. E una din diminețile acelea ireal de luminoase, cu aer proaspăt și Înțepător, care te fac să crezi că Londra e cu adevărat cel mai plăcut loc din lume În care te poți afla. În drumul de la stația de metrou la serviciu, simt că Îmi revine ușor buna dispoziție. Poate că Lissy are dreptate. Poate că toți cei de la birou au uitat deja tot. Vreau să spun că e cazul să nu exagerăm. N-a fost chiar așa o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unei profesii onorabile, bine retribuită și neapărat de succes. Astea erau atributele unui viitor, construit și gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe partea mătii, nenorocitule,, , Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să reziste. E drept că nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat de lângă metrou, de la o mică papetărie, o gumă, cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu sârmă, și și-a făcut o mică provizie de lapte, brânză, decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape cu forța și i-a răcorit fruntea cu puțină apă rece. A simțit nevoia să iasă În aerul jucăuș al primăverii, după o săptămână de stat oră de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trădează și ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi face bine să-și amintească fie și o singură dată pe an, de o scenă de Sărbătoare Pascală din Îndepărtata lui copilărie. Marea de oameni care intră și iese din metrou Îl amețește astăzi și, are senzația că trupul lui levitează deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale și anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl ocupă imediat. Călătorii s-au mai rărit. Antoniu se simte Însfârșit bine și se gândește că va face cale Întoarsă cu același metrou, deci va trece dus-Întors prin aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar responsabilitatea față de propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]