5,491 matches
-
mașinuței, dar merită și ea puțină recunoștință pentru clipele minunate pe care ni le-a facilitat în repetate ocazii... De fapt, pe la Vaslui a început să se observe jocul și așa ne-am dat seama de ce am ales cea mai nefericită rută: nu ascultasem de vibrații, iar singurul martor detașat a fost și cel care a avut de suferit cel mai mult: aduc, din nou, prinosul de recunoștință admirabilei Dacia 1300. Kundalini al Daciei era sus! Toată nervozitatea a intrat repede
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alegi pre‑ ședintele direct : există iluzia că președintele poate să rezolve o mulțime de lucruri. Situația la care se ajunsese în anul 2000 nu era vina lui. Responsabili, în primul rând, erau șefii de partide, pre‑ cum și circumstanța istorică nefericită că am ajuns la putere cu Partidul Democrat. SĂ fie clar că în privința anumitor reforme fundamentale - de exemplu, cea cu IAS-urile, care a blocat întreaga reformă agrară - Partidul Democrat ne-a ținut în loc. Cu domnii aceia, Triță FĂniță și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru cât timp lipsește, i.e. până pe la 15 ianuarie șsubl. S.W.ț. Așa se face că ne-am mutat fără să stăm pe gânduri (ca păsările!...) - și, în sfârșit, am o cameră de lucru și sper să pot relua nefericita mea carte despre șamanism. Dar nu înainte de a fi încheiat o serie de lucruri mărunte care îmi otrăvesc viața și îmi dispersează forțele (vai! destul de limitate în ultima vreme!). Într-adevăr, a trebuit să scriu textul comunicării pentru Congresul de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
interveni până la toamnă!... Vă implor, nu faceți șsubl. S.W.ț eforturi pentru a mă invita în altă parte. Aș fi foarte fericit să vă văd la Lund și să rămân tot timpul cu dvs.! Sper să termin până atunci nefericita mea carte despre nefericiții șamani!... Soția mea vă transmite cele mai bune gânduri. Omagiile mele dnei Wikander și foarte prietenește al dvs.ș,ț Mircea Eliade VItc "VI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 26 mai 1951 Dragul meu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
implor, nu faceți șsubl. S.W.ț eforturi pentru a mă invita în altă parte. Aș fi foarte fericit să vă văd la Lund și să rămân tot timpul cu dvs.! Sper să termin până atunci nefericita mea carte despre nefericiții șamani!... Soția mea vă transmite cele mai bune gânduri. Omagiile mele dnei Wikander și foarte prietenește al dvs.ș,ț Mircea Eliade VItc "VI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 26 mai 1951 Dragul meu prieten, Tocmai am primit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pe când? Al dvs. devotat, Stig Wikander XIItc "XII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 13 decembrie 1951 Bunul meu prieten, Dacă ați ști ce mare bucurie mi-ați făcut cu scrisoarea dvs.! Nu mai aveam vești de la Lund de la nefericitul meu accident. Îmi spuneam că sunteți cu toții furioși pe mine - de altfel, și eu sunt: dar împotriva neșansei, întrucât ardeam de nerăbdare să cunosc Suedia. Nu îndrăznesc să mai sper: mă tem că domnul decan a avut deja destul de mult
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aspectele creațiilor sale) trans-istorice. Și aici regăsim mereu Imagini și Simboluri... Dar, dragul meu prieten, nu știu ce să spun. Sunt din nou asaltat de îndoieli. Cred că ar trebui să studiem mai ales Timpul, pentru a ajunge la ceva solid în nefericitele noastre studii... V-am plictisit însă destul cu preocupările mele. Aș vrea să vă spun cât de mult m-a interesat articolul dvs. din Cahiers du Sud1. Este admirabil de clar și foarte, foarte sugestiv. Când vă citesc, mă apucă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este indicată pentru publicul francez - sau întrebați-l mai degrabă pe Dumézil. Știți bine că sunt certat cu Wșidengrenț de ceva vreme... iar judecățile mele nu sunt dintre cele mai imparțiale. Mă citează, e adevărat, dar în maniera cea mai nefericită, acolo unde ar fi trebuit să-i citeze în locul meu pe Éșmileț Senart sau Darmesteter. Lucrez destul de bine în pofida căldurii - ieri 42 de grade Celsius la umbră! - și mă cufund cu delicii în filologie după toate decepțiile pe care le-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre „Sacred Space & Mythical Time”.) În principiu, ne vom afla la Paris la sfârșiul lui iunie, la Abano-Roma în august,din nou la Paris la începutul lui septembrie. Dar trebuie să plecăm din nou în jur de 8-9 septembrie: acel nefericit Congres de la Claremont! Există șanse să ne întâlnim undeva? Poate la Claremont? Închipuiți-vă, am petrecut vacanța de vară 1964 la Chicago (unde avem, în sfârșit, un apartament!). Am avansat viguros cu Memoriile (până în 1935) și am scris chiar și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la inamicii dogmatici ai religiei, cât și la credincioșii ortodocși. În acest fel, religia este redusă la un fel de filosofie ieftină și inutilă, foarte ușor de combătut.A lucra în mod științific cu așa ceva devine o îndeletnicire ridicolă și nefericită. De aceea nu este o întâmplare, ci, dimpotrivă, un fenomen important și specific epocii faptul că istoria religiilor (religionshistoria) este tot mai mult discreditată și înlăturată din universități, atât în Europa, cât și în America, și că această excludere este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai ales pentru monumentala Dogmatică ortodoxă. Lucrare care, ne atenționează Virgil Ierunca, îndeamnă și invită la o meditație filosofică. Scriind despre Cristian Moraru, Virgil Ierunca se va pronunța pentru necesitatea "revizuirilor" în cultura și literatura noastră ieșită din "epoca" de nefericită amintire. Nu la revizuirea de tip lovinescian, care avea drept important criteriu cel estetic, ci la revizuiri ce "se completează cu alte dimensiuni, în primul rînd cea etică, deoarece, după o perioadă totalitară atît de îndelungată, noua așezare a valorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea ei carte, Drumul Damascului, narează un caz rarisim, spovedania unui fost torționar. Franț Țandără, viitorul torționar (părinții fiind despărțiți), a avut o copilărie nefericită, de la 12 ani intră copil de trupă, unde servește pînă la invazia sovietică, apoi intră în mișcarea bolșevicilor, participă la măsluirea alegerilor din '46. Tatăl încearcă să-l recupereze de sub influența comunistă, să-l aducă acasă, unde să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
statutul, tensiunea și capacitatea tipologică ale unei nuvele, mulți tineri sau mai puțin tineri prozatori, de la noi sau de aiurea, ruinează de fapt prestigiul adevăratului roman și Îndepărtează publicul de acest gen. Slaba, diletanta, improvizata lor capacitate epică se conjugă nefericit cu ignorarea „științei romanești” și, În primul rând, cu ignorarea artei tipologiei, arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din anii ’90 și ’91, s-a situat, extrem de nedibace - și de grav pentru noua imagine de președinte ales În mod liber! - În mijlocul lor, dând apă la moară nu numai opoziției interne, dar și presei internaționale. De atunci, de la acele nefericite și nenorocite „veniri ale minerilor”, datează schimbarea cu 180 de grade a imaginii revoluției și a României Înseși, neîncrederea unor cercuri de influență ale statelor europene și ale mass-mediei În capacitatea noastră - spre deosebire de vecinii noștri de la Nord care purtau aceeași
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși, stângaci și penibil, și care se lega Încă o dată, profund nefericit, de venirea și crimele minerilor din ’90 și ’91 - grațierea, contramandată, a „șefului charismatic al lor”, Miron Cozma. Am insistat asupra „destinului politic” și pentru faptul, invocat mai sus, că el a reprezentat, decenii la rând, după revoluție, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor tragică”, când Nietzsche crede că acest popor miraculos se afla pe culmea creației și originalității sale gânditoare, că „Ceaușescu a fost un om nefericit”! Dar Iliescu, care... se pare, e la sfârșitul carierei sale politice?! Ce a făcut el din norocul vieții sale, deoarece, indubitabil, „un Înger protector” i-a stat alături și, În varii situații În care un altul ar fi „capotat” cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În câteva limbi. (Când m-am Împrietenit cu poetul Nichita, ne-am „Întâlnit”, dincolo de idei și de obsesii comune, și În coincidențe livrești și, pe raftul cel mai de sus, la ambii, stătea domnul Swift cu al său aventurier și nefericit Gulliver!...Ă La modul absolut amuzant, la eroul nostru englez, care prin două catastrofe acvatice descinde În două regnuri umane disproporționate față de unica sa siluetă, este faptul că Autoritatea ia când o macro-formă, când o micro-formă! Semnificativ este Însă pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca țel major nu creația unei conștiințe civice și o susținută veghe asupra revenirii la democrație, ci „lupta contra comuniștilor sau foștilor comuniști”! Prima mare gafă a lui Ion Rațiu, de altfel, la revenirea sa În țară a fost acea nefericită afirmație În care declara că În România s-ar afla „circa patru milioane de comuniști”. Nimeni nu a știut să-i explice milionarului ardelean că, probabil cu excepția lui Ceaușescu Însuși, bolnav de paranoia puterii, În anii și lunile care au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci pe „spinarea altora”, trăgându-i pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar vina de a fi sau de a se fi născut altfel, pentru propriile eșecuri, pentru propria, invincibila, mediocritate. Un astfel de exemplu nefericit și extrem de dăunător a fost filosoful și maître à penser, „magistrul” unei Întregi și extrem de dotate, de „nerăbdătoare” generații intelectuale a anilor treizeci - Nae Ionescu. „Fascistul” Nae Ionescu, deoarece „boala sa”, fascismul, de care a Încercat să-i contamineze și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
boală a omului modern”, resentimentul, o ideologie, răscolind straturi umane de zeci și zeci de milioane de oameni. Nae Ionescu a făcut, printre altele, două erori majore: una, Încercarea de a departaja valorile umane după rasă, și a doua, Încercarea - nefericită și ea, care are consecințe până În România zilelor noastre! - de a radicaliza ortodoxismul românesc, un fel de „fundamentalism” avant la lettre, de fapt o Încercare de a fractura nu numai luptele și istoria Întregirii naționale, dar și ale cetățenilor, ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alfabetului și ale tuturor idiomurilor lingvistice - uitare! O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică produce și versuri, deci visare. Și, fără a ne opri la poeții latini, Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și lingvistic - pe care m-am născut ca o favoare, un noroc. Norocul - un cuvânt foarte românesc, pe care generații mereu mișcătoare de scriitori români l-au interpretat În fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată, norocul, crezându-se nefericit sau era mai degrabă o poză neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau autorități Încruntate, care, conștient sau nu, se „răzbunau” astfel, cu „ajutorul” lui, culmea, pe cel care fusese excesiv dăruit de soartă și de naștere. De parcă aș fi „Înțeles” atunci, În anul auto-exluderii mele din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele noi și barbare ale comunității naționale, În plină pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decăderii, injustiții, crimei! E greu, Însă, de a aplica această „formulă” lumii noastre, secolului pe care tocmai l-am traversat. E greu, este imposibil să-i convingi pe Nemți - această mare nație creatoare de valori inestimabile! - că cele două războaie nefericite pe care le-au declanșat ei sau nazismul, această lepră a ideologiei moderne, a fost o... formă a norocului! Sau pe noi, Românii, care ne-am confruntat vreo jumătate de secol cu o ocupație și un „mod de a privi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mari, și au dispărut pentru un timp de pe scena istoriei. Este, desigur, o consolare, dar care nu poate șterge cu totul amintirea frustrantă a unui rol secundar interpretat prea multă vreme. S-a adăugat, ca un handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era nici ereditar, nici pur și simplu electiv, ci amestecat, „ereditar-electiv“. Ereditar, În principiu, În cele două dinastii (Basarabii În țara Românească, Mușatinii În Moldova), dar ignorând criteriul apusean
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]