60,569 matches
-
imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
just, hotărârea judecătorească fiind în măsură să ofere părților în litigiu asigurarea respectării legislației în vigoare. Imparțialitatea justiției trebuia să poarte însemnele adevărului și dreptății, dar cum bine se știe, unii avocați au marele merit de a face din alb negru și din negru alb, așa că ajungerea la final se vădi a fi tergiversată în mod voit. Intra și acest proces sub imperiului obișnuitelor practici. Acul, despre care se făcuse atâta tevatură, presupus a fi într-un car cu fân, era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clapele pianului care sub degetele lui Vișinel scoaseră câteva sunete nemelodioase, dar se distrară în felul lor. Pe Vișinel îl pasionă până într-atât jocul de șah, încât aproape că uită de șatră. Luat de val, se trezi că pasărea neagră a nopții bătea cu aripile ei de întuneric în ferestre. Atunci se pregăti să plece. Intuindu i intenția, Alex îi spuse: - Cum să pleci? Se apropie miezul nopții! Șatra e departe. Dormi la noi, apoi dimineață, te duc eu cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ia puțin aer proaspăt înainte de a intra în dormitor. Privi cerul. În seara aceea luna nu-și fericea pământenii cu lumina ei blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau bolta cerească. I se păru că noaptea, care abia începuse, este mai neagră ca de obicei. Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
timide de copil, iar mai târziu m-au ținut departe de ierarhiile cu origini sănătoase, lucru pe care nu-l regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de noapte și băgat în duba neagră a securității, însoțită de strigătele disperate de ajutor ale mamei, m-a chinuit și mi-a rămas întipărită pe retina minții, ce nu putea înțelege de ce sau născut pe pământ, o dată cu cei buni, și destui răi cu un genotip bestial
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
s-a declarat succesoare a fostei U.R.S.S., cu concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și bune maniere. Înflăcărată că i-a venit iar acasă fiul cel mic, dezmierdat Mișu, de data asta din Geneva de la Conferințele O.N.U. pentru dezarmare, bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în timp ce adulterina se întreținea cu șeful de gară din Vama. * Fratele mijlociu al mamei, Vasile, a trecut prin mai multe „peripeții” în tinerețe: l-a lovit trenul în timp ce se uita la un meci de fotbal de pe linia ferată de lângă Podul Negru, s-a îmbolnăvit grav de plămâni în armată, pe graniță la TurnuSeverin, unde s-a salvat datorită unei plângeri adresate lui Emil Bodnăraș, ministrul Forțelor Armate venit în control, spunându-i că este din Bucovina și stă la 15 km
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-mi dese coșmaruri până adormeam. Aceste închipuiri de teamă m-au urmărit multă vreme, până la reunirea membrilor familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu o limuzină neagră, tata s-a întors după patru ani, dar nu și atunci când traumele fizice și psihice i-au provocat și cel de-al treilea infarct de miocard, trăgând-o după sine la un an, pe mama, care nu a putut suporta
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care-l ținea cu o mână de o frânghie groasă, ce avea rolul de a asigura cât de cât siguranța celor din jur, iar în cealaltă ținea un băț cu care bătea în ritmul strigăturii într-o tingire de tablă neagră așezată direct pe trotuar, tingire în care unii trecători mai aruncau câte un bănuț: Joacă bine pui de urs Din pădure te-am adus, Te-am luat în pielea goală Și ți-am dat carne din oală, hopa! Pun-te
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care se-mbulzeau în fața ușii de la intrare pentru a prinde un loc pe scaune. Așa am vizionat multe filme de război, de capă și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare și doi grădinari etc. Actorii mei preferați, adevărați monștri sacri ai ecranului, au fost și sunt: Jean Marais, Jean Gabin, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Bette Davis, Sophia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide roșii în pârgă, toate dăruind gurii rafinate gusturi dulciacrișoare la maturitate, dezvoltare pe care nu o mai apucau, căci le devoram crude, chiar dacă ne făceau gura pungă. Norul de lăcuste
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Gică, pe care l-am recunoscut în finalul ceremoniei, datorită lipsei degetului mare al mâinii drepte, urmat în ceilalți ani de o rudă mai îndepărtată, Vasile Badale, poreclit Târliboacă. La zece ani, „Moșul” a venit mai devreme, cu o dubă neagră, însoțit de securiștii care l-au „ridicat” pe tata din pat, într-o noapte pe care nu o voi uita niciodată, și nu l-am mai văzut patru ani, până la amnistia generală din iulie 1964. De la Crăciun la Bobotează, se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am devenit, într-un fel, cap de familie, căci, alături de bunica Ilinca și de tanti Jeni, mă implicam înainte de toate în treburile gospodărești mai ușoare: scosul și adusul apei de la fântână cu căldarea, statul la coadă în fața magazinului cu pâine neagră, care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor, căratul lemnelor de foc din șură la sobe. Mai greu îmi era iarna la curmatul lobdelor de fag cu ferăstrăul de mână, împreună cu tanti Jeni, după care butulanii rezultați îi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de stive ridicate din bonturi îlegături) de nuiele și araci, de nu mai puteau fi controlate la număr, intram în alertă să „ajutăm” oamenii depășiți de situație și treceam, noaptea, că-i un sfetnic bun și atunci toate pisicile sunt negre, la o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de rezolvat era ecuația de predare a prăzii, neapărat de un necunoscut, căci primitorul era însuși unchiul, iar eu nu mă arătam, să nu mă dau de gol, având antecedente din furtul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Oradea, pe care am absolvit-o primind gradul de Sergent Comandant de Pluton, cu care m-am întors la Arad. Într-un cadru festiv mi s-a încredințat comanda plutonului doi, Compania întâi, Batalionul unu, de către un locotenent, supranumit „Laleaua Neagră”, pe care îl cunoșteam din confruntările sportive școlare anterioare cu elevii Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc. Multitudinea întâmplărilor din armată și avalanșa de nume proprii, reținute încă, ar putea deveni plictisitoare, așa că o să mă rezum doar la câteva. Din componența
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care o reprezintă și alte sisteme învecinate sau dependente, prin pro-movarea de culoare directe și indirecte de comunicare. 2.2. Atribuții ale consilierului PR în cadrul comunicării intrasistemice 1. Dezvoltă infoservice-urile: a. elaborează fluturașii de informare; b. informează prin panouri, tabla neagră, coloane de in-formare etc.; c. informează membrii sistemului prin intranet; d. elaborează programe de informare prin intermediul posturilor cu circuit închis de radio și televiziune. 2. Elaborează ziarul sistemului: a. informează prin intermediul ziarului sistemului; b. arhivează informațiile referitoare la interiorul siste-mului
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva clipe privind afară. Coroanele copacilor, poleite de soare, se mișcau adiate blând de vântul dimineții. Va trebui să vă Înregistrăm În acest dosar. Să-mi spuneți cum vă numiți, să-mi dați vârsta, ca să ... Bătrânul se ridică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a adunat toată suflarea școlii pe platou (Îi plăcea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără zăpadă, simplă și rece ca o grafică japoneză realizată În tuș negru. Cu toate că am Încercat să nu mă mai gândesc, că mi-am impus să uit, strania Întâmplare pe care am trăit-o cu ceva timp În urmă, prin vară, Îmi revine obsesiv În minte, provocându-mi uneori adevărate coșmaruri. Mă visez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]