5,767 matches
-
pe la intrarea profilor, a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era cu totul altfel. Bătea la ușă corect, aștepta o secundă, apoi intra timid, clipind des. Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Dna Strickland avea un adevărat dar al înțelegerii și compătimirii. Este o calitate de-a dreptul fermecătoare, dar adeseori cei care sunt conștienți că o au abuzează de ea. Căci există ceva diabolic în aviditatea cu care se năpustesc asupra nenorocirii prietenilor lor pentru a-și exersa dexteritatea. E o facultate care țâșnește din pământ ca petrolul dintr-un puț și cei plini de compătimire îi copleșește pe ceilalți cu o generozitate care adeseori le face pe victime să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
problemele personale cu oricine e dispus să le asculte. Dna Strickland părea să facă un efort să-și vină în fire. — Lumea vorbește, nu? mă întrebă ea. Am fost luat prin surprindere de presupunerea doamnei Strickland că știu totul despre nenorocirea ei domestică. — Eu abia m-am întors. Singura persoană pe care am văzut-o a fost Rose Waterford. Doamna Strickland își împreună mâinile. — Spune-mi, te rog, exact ce ți-a zis. Și, văzându-mă că ezit, insistă: Țin neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși poate că nu era un lucru mai ciudat decât felul în care duhul lui Dumnezeu i-a cuprins pe atâția oameni puternici și bogați urmărindu-i cu o vigilență încăpățânată până când în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă rețină. XVI Ceea ce a urmat a dovedit că dna Strickland avea un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte necazurile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e atât de nevricoasă. Apoi am auzit din nou glasul lui Stroeve. Parcă a sfâșiat într-un mod ciudat tăcerea. — N-ai fost odată într-o nenorocire amarnică și ți s-a întins o mână de ajutor? Doar știi ce mult înseamnă. N-ai vrea să faci și tu cuiva un serviciu când ai o șansă? Cuvintele erau destul de banale și după mine ele erau un îndemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am impresia că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că Dirk, un om dispus mai degrabă la reacții afective puternice decât la sentimente profunde, avea să uite curând. Iar viața lui Blanche, începută cu cine știe ce speranțe luminoase și visuri, parcă nici n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
doar în câteva rânduri. Nu știu de ce căpitanul Nichols plecase din Anglia. Era o chestiune în privința căreia se dovedea reticent, și cu persoane de teapa lui o întrebare directă nu se dovedește niciodată prea înțeleaptă. A făcut aluzie la o nenorocire nemeritată și nu încape îndoială că se socotea victima unei nedreptăți. În imaginația mea prindeau contur tot soiul de forme de înșelăciune și de violență și am fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte curând. Nu cumva au să te ia de aici? strigă ea. Pe vremea aceea nu erau pe insulă dispoziții stricte cu privire la carantină și, deci, dacă aveau chef, leproșii puteau să umble slobozi. Am să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului a aruncat cu o savantă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Când a fost citat, a preferat să moară decât să urce scările parchetului militar. După aceea nevinovăția lui a ieșit la iveală, dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. Glasul îi tremura, înecat de emoție. ― Mama n-a supraviețuit acestei nenorociri. S-a stins după câteva luni, iar eu cu Alexa am rămas orfane, silite să ne câștigăm singure existența. A fost un noroc neașteptat că ea a găsit un serviciu bun la Poșta Centrală. Dar ceea ce câștigă nu ne-ajunge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scăpată de sarcina care îi cășunase atâtea neajunsuri, Mihaela arăta tristă, abătută, dusă pe gânduri. N-o mai interesa nimic și trăia o viață vegetativă, asemenea unei plante. Uitasem de când n-am mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să ținem pasul cu ea. ― Ce vrei să fac dacă simt așa...? Nici o femeie nu seamănă cu alta. Țineam cu orice preț să am copilul... Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci... ― Înțeleg. Însă din nenorocire n-am avut parte de el. Dacă am concepe un altul? ― Nu, n-aș mai putea. Nu-i totuna... Era cu neputință s-o aduc pe linia de plutire. Am trecut în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ne păstrăm capul acum când avem atâta nevoie de el. Să chibzuim pe îndelete ce-i de făcut. Cred că o judecăm prea aspru. Chiar dacă ar fi făcut ceva reprobabil, n-o să rămână pe drumuri... În timp ce îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trăi cât vom trăi și noi. La auzul acestor cuvinte Mihaela, mutilată, izbucni în plâns. O furtună violentă se dezlănțuise în ea rupând zăgazul lacrimilor. Se căina cu respirația întretăiată și îngăima printre suspine: ― Ce nenorocită sînt! Cât mă doare nenorocirea mea! ― Nu spune asta... ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai curajul de a privi înainte. Vorbele n-o potoleau, era nevoie de o forță mai mare decât a lor. Plângea tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în suflet o suferință dizolvantă. Nu, Dor, n-ai să înțelegi niciodată ceea ce am trăit. Eram silită să stau alături de un bărbat pe care nu numai că nu-l iubeam, nu-l iubisem niciodată, dar ajunsesem să-l consider cauza nenorocirii mele, prin faptul că apăruse în viața mea. Bietul! În realitate n-avea nici o vină. Făcea tot ce-i stătea în putință să fiu mulțumită, era îndatoritor cu mine, mă copleșea de atenții care ar fi măgulit pe orice altă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea prietenă! Dacă nu cunoști sufletul femeiesc, n-o să înțelegi niciodată năpraznica mea durere. Aș fi suportat să te însori cu toate femeile din țară, de pe glob, din întreg sistemul solar, afară de una singură: de Cici! Aș fi îndurat orice nenorocire ce s-ar fi abătut pe capul meu, oricât de cruntă, afară de căsătoria ta cu Cici. Asta m-a doborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Pentru că m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabilă a sensibilității
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul șerpilor sporovăiau întrebându-se ce nenorocire a avut loc de s-a supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i s-a adresat lui Stup: -Câine, mai nenorocit, ca tine nu am văzut, dar nu-i nimic, îți vin eu de hac, și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de fum înecăcios, apoi pale roșii de foc se urcau iute la cer. Cei doi s-au uitat unul la altul ca și cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
arată nici pe departe ca mine și-mi sunt, prin urmare, inferiori. Asta-i clar! Numai și dacă s-ar întâmpla ca unul singur dintre ei să se uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]