4,924 matches
-
acest termen, înlocuindu-l cu expresii eufemistice cum ar fi "prelucrări ale adevărului", "inexactități terminologice" în viziunea lui Churchill și "reprezentări greșite în scop strategic" în viziunea teoreticienilor jocului (Raiffa 1982:142). În vremea copilăriei mele se încerca evitarea conotațiilor neplăcute ale cuvîntului "mincinos" prin înlocuirea acestuia cu termenul argotic "51 AR"*. În mod normal, în conversații, cuvîntului "minciună" i se atribuie numeroase înțelesuri (Coleman și Kay 1981; Sweetser 1987) așa cum procedează și copiii de diferite vîrste (Peterson et al. 1983
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1955:289) comentează: Terminologia șahului este folosită într-un cadru prin excelență artificial, unde orice exprimare a sentimentelor este exclusă; a descrie o bătălie ca și cum ar fi un joc de șah înseamnă să excluzi, prin natura limbajului, toate aspectele emoționale neplăcute legate de război. Un cititor, ascultător sau privitor isteț, nu este neapărat păcălit de prezența metaforei și nici aceia care folosesc termeni eufemistici nu au neapărat intenția de a înșela. Cu toate acestea, cînd o mare parte a publicului poate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simți vinovați pentru propria suspiciune și lipsă de încredere; e posibil chiar să afle ceva cu privire la sentimentele altei persoane față de ei, ceva ce ar fi preferat să nu știe. DePaulo și Jordan par să considere încrederea necondiționată preferabilă unor adevăruri neplăcute, un punct de vedere pe care eu îl găsesc surprinzător, însă care probabil reflectă o trăsătură a societății americane. Ei recunosc totuși faptul că intuiția în a sesiza adevăratele sentimente ale cuiva poate avea anumite avantaje pentru "unele profesii ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știe adevărul și nu și-ar pierde neapărat încrederea în medic dacă ar ști că acesta a încercat să-i păcălească. În capitolul 8 am amintit preferința lui DePaulo și Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest lucru se confruntă singuri cu suferința. De aceea, un păcălit slab de înger și singuratic poate fi mai fericit, dar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și-ar pierde neapărat încrederea în medic dacă ar ști că acesta a încercat să-i păcălească. În capitolul 8 am amintit preferința lui DePaulo și Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest lucru se confruntă singuri cu suferința. De aceea, un păcălit slab de înger și singuratic poate fi mai fericit, dar nu și mai înțelept
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai înțelept, dacă nu reușește să descopere minciuna spusă de cineva în care are încredere. Mărturia oferită de femeile consultate de Werth și Flaherty, citată în capitolul 7, ilustrează neputința păcăliților slabi de înger de a face față unor adevăruri neplăcute și suferința pe care acestea le-o provoacă. Astfel, deși ne-ar surîde să ne imaginăm o lume în care toți cetățenii ar putea detecta și demasca minciunile, trebuie să admitem că în lumea reală această abilitate, la fel ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minute încercați să inversați rolurile cu copilul dumneavoastră! Ce critici vă asumați Îreferitor la o problemă pe care nu ați rezolvat-o optim la momentul respectiv) sau aprecieri pozitive ? împreună cu copilul dumneavoastră scrieți fiecare pe două coloane lucrurile preferate sau neplăcute acestuia. La final inițiați confruntarea celor scrise de amândoi ! Astfel aflați cât mai multe despre celălalt. Pentru o zi, “lăsați-l” pe copilul dumneavoastră să ia decizii în locul dumneavoastră. Ulterior discutați despre această experiență. Inițiați un joc de imaginație: alternativ
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
nu mișcă, și ființă pentru că mișcă! [...] Profesorul (foarte nemulțumit și repetând definiția): Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut... (pântre dinți, aparte, școlarului:) Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut! Se aude clopotul de ieșire.) Inspectorul (se ridică; copiii fac și ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulțumit. Metoda dumitale e admirabilă..." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă) (k) "Și merg ei, și merg, cale lungă să le-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sau nu pericolul unui risc de monopol. Există însă un alt tip de risc, și anume acela al imprudenței decizionale cauzate de nesiguranța sau incertitudinea apariției monopolului, iar urmările unui astfel de risc pot să fie destul de periculoase sau de neplăcute, fie că este vorba despre sisteme economice, fie că este vorba despre ecosisteme. Demonstrație. Expresia (5.29) se obține imediat din expresia (5.21) prin calcul direct. Observație. Din propoziția 5.17 remarcăm că în cazul distribuției uniforme sau perfect
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
alergeni precum polenul, praful etc., cu o neobișnuit de viguroasă producție de IgE, iar expunerea în continuare la acele antigene declanșează eliberarea histaminelor. În cazul febrei fânului, această eliberare are loc în zona căilor respiratorii și a ochilor, generând simptomele neplăcute ale unei asemenea alergii. Unii alergeni evocă un răspuns neobișnuit de puternic, care poate amenința viața individului, prin colapsul sistemului circulator și respirator. Tendința de a produce cantități mari de IgE este ereditară, alergiile având cel mai adesea caracter familial
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un gust amar. Foarte amar. Despre Hermeneutica lui Mircea Eliade, am, sincer spus, cele mai proaste amintiri. Mai proaste chiar decât despre Viața lui Alexandru Macedonski, scrisă în 1945-1946 și apărută abia după două decenii (1965). Povestea acestei cărți, la fel de neplăcută, poate cu altă ocazie. Aproape că regret că am scris această carte despre Mircea Eliade, căzută în total contratimp și care mi-a produs mari neplăceri, conflicte morale interioare și iritări. Reacția pare, la prima vedere, greu de înțeles. Totuși
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să înțelegem o realitate crudă și dură. Atât și nimic mai mult. Dar nu numai atât. Acestei cauze externe i se adaugă o serie întreagă de situații interne de privit, la fel, cu oarecare atenție. Străbatem o zonă cel puțin neplăcută, pentru care avem nevoie de multă luciditate și de mult calm. De foarte mult calm. De spirit critic și analitic în același timp. 1. Iată o primă evidență: regimul stalinist ceaușist a fost cel mai dur dintre toate țările din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un articol scris în 1982, este văzut și privit azi, în 1993, în mod inevitabil cu totul altfel. Perspectiva s-a schimbat. Disperarea sa exacerbată, ușor emfatică, poate fi corectată și chiar serios amendată. Surprind, mai întâi, în mod destul de neplăcut, intelectual vorbind, trei aspecte. Textul pe care-l discutăm traduce mai întâi foarte bine complexul marelui om de cultură român ce trăiește în străinătate. El suferă sincer că aparține sau încă mai aparține unei culturi minore, puțin cunoscute, puțin apreciate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei prese literare libere și nedirijate? Toate eșecurile propagandei literare externe de aici provin. Studii și texte recente, între altele, despre rateurile literaturii române în Italia, ale unor observatori străini (Gheorghe Caragiani și Adrian Niculescu, 1995) demonstrează, încă o dată, această neplăcută, dar inevitabilă situație. De același succes s-au bucurat și așa-zisele Zilele României de la Roma (19-23 sept. 1994) 13. Foarte caracteristică este, în același timp, și mentalitatea organelor investite cu astfel de activități. Nu mai luăm acum în discuție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nouălea, intenționa să distrugă această corespondență. S-a răzgândit până la urmă și a donat-o Bibliotecii Române. 2 Șerban Madgearu, Interviu cu dl. Adrian Marino... in: Cotidianul, 19 martie 1992. Reproducem un pasaj: A.M.: îmi amintesc în modul cel mai neplăcut de Hermeneutica lui Micea Eliade. O carte pe care aproape regret că am scris-o. Am scris-o cu intențiile cele mai bune din lume: să sparg o blocadă. Cartea a fost scrisă în '79 și editată în '80, într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Care sunt simptomele? Cât de severe sunt ele? Cât de cronice sau de acute sunt? Când au apărut? Cât de mult interferează cu activitatea zilnică? Sunt specifice anumitor situații sau sunt globale? Evenimente recente Au avut loc evenimente plăcute sau neplăcute în ultimul timp? Sunt elemente de stres continuu în viața clientului? Condiția fizică Sunt anumite stări medicale care să interfereze cu aceste simptome? Consumul de medicamente și alcool Consumă pacientul medicamente care pot cauza simptomele? Consumă pacientul medicamente care pot
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și acuzelor, psihologul nu face altceva decât să ajute pacientul să-și descrie problemele cât mai detaliat posibil utilizând următoarele tehnici: formularea de întrebări deschise, tehnici de clarificare, aprofundare și urmărire; * scot în evidență anumite probleme, dar ascund unele aspecte neplăcute, jenante. Astfel, interviul este mai dificil cu pacienții rezistenți. Cele mai utilizate tehnici cu pacienții rezistenți sunt acceptarea, confruntarea, abordarea indirectă. Psihologul clinician trebuie să comunice, în astfel de situații, cu mult tact pacientului deschiderea și înțelegerea sa față de rezistențele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
recunoaște ca aparținând unor membrii ai familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul uzual, obișnuit, din vocabularul curent, dar pot exista și voci care folosesc cuvinte necunoscute, străine, sau pot forma cuvinte care se pot încadra în neologisme (cuvinte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să le alunge etc. Mai sunt și halucinații în care "perceperea" obiectului se face în afara câmpului optic (de exemplu, vede în spate, numite halucinații extracampine). Halucinații olfactive și gustative constă în perceperea de către bolnav a unor mirosuri, cel mai frecvent neplăcute, dezagreabile (de carne în putrefacție, ouă clocite etc.) și mai rar agreabile (de fân proaspăt cosit, de flori, parfum etc.). Senzațiile oferite de simțul gustativ sunt de asemenea și în cele mai multe cazuri tot dezagreabile și uneori greu de definit (gust
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aparținătorii de regulă familia, să nu-i otrăvească. Halucinațiile tactile, fiind adesea confundate cu cele cenestezice și uneori cu cele motorii, în psihiatria clasică au fost denumite halucinații ale sensibilității generale. De cele mai multe ori , ele apar sub forma unor senzații neplăcute, chiar dureroase, pe tegumentele corpului, pe diferite zone și teritorii. Este vorba de senzația de, arsură, înțepătură, pișcătură etc. sau de cald, fierbinte, rece etc. În convingerea bolnavului ele sunt produse prin acțiunea unor animale (insecte, țânțari, păianjeni etc.) sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
3) Reveria sau visul cu ochii deschiși. 4) Imaginația reproductivă, creatoare. Visul este parte componentă în economia somnului, având un rol important în menținerea echilibrului psihofiziologic. În unele boli psihice sau uneori în situații stresante, visul poate avea un conținut neplăcut, terifiant, care poartă denumirea de coșmar. Reveria sau visul cu ochii deschiși poate avea și valențe negative când separă individul de realitate, ancorându-l în aspirații nerealizabile, dar poate avea și valențe pozitive. Este vorba de trăirea în teritoriul imaginarului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
denumită și hipertimie, este o creștere exagerată a afectivității, care depășește parametrii normalității. Astfel, se produce o dezechilibrare importantă a vieții psiho-afective trăită cu o tonalitate excesivă fie în sens pozitiv, fie în sens negativ, fiind percepută ca o trăire neplăcută, penibilă și dezagreabilă. Trăiri pozitive (plăcute): 1) Euforia care este caracterizată prin bună dispoziție, veselie, ambianța plăcută, totul este posibil, iar autoaprecierea este ridicată. Este întâlnită în primul rând în stările de excitație maniacală endogenă sau exogenă, în intoxicațiile de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tratament de primă linie deoarece solicită o dietă specială pentru a se evita interacțiunile rare, dar cu potențial periculos, cu unele alimente comune, fiind încă medicamente de ultimă alegere. ATC inhibă recaptarea neurotransmițătorilor norepinefrină și serotonină. ATC au efecte adverse neplăcute care includ leșinul, gura uscată și vederea încețoșată; aproximativ 30% din pacienți sistează administrarea medicamentelor din cauza acestor probleme. ATC sunt de asemenea potențial letale în caz de supradozaj. Cu toate acestea pot fi medicația aleasă (ca primă opțiune) pentru cei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Asociația foștilor elevi ai Liceului "Laurian" din Botoșani, Amintiri din viața de școlari, Botoșani, Tip. B. Saidman, 1923, p. 8. Pentru Iorga, experiențele de pe băncile Laurianului, de unde a fost eliminat în urma unui incident cu un profesor, au lăsat urme destul de neplăcute, redate și în autobiografia sa, unde, după evocări ale profesorilor și colegilor, conchide: "Și iată catastrofa vieții mele școlare la Botoșani", în Nicolae Iorga, O viață de om așa cum a fost, Editura Minerva, București, 1984, p. 64. 97 Ion I.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prin manevre variate. Unii zboară în zig-zag, alții își strâng brusc aripile și se lasă să cadă pe sol sau, dacă se află pe frunze, rămân nemișcați până când atacatorul se îndepărtează. Fluturii din familia Arctiidae se apără prin gustul lor neplăcut. Există specii de fluturi, în special Noctuidae, capabile să emită la rândul lor ultrasunete care, interferând cu cele ale liliecilor, îl dezorientează complet (Fullard, 1984). Molia-tigru (Cycnia tenera), de exemplu, produce ultrasunete foarte asemănătoare ca frecvență și volum cu cele
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]