7,995 matches
-
v-am arătat că învățătoriul Ștefan Băncescu din Muntenii de Sus (jud. Vaslui), care ceruse permutarea sa la Borăști, renunțase la această permutare și a funcționat mai departe în Muntenii de Sus, pentru că primăria com. Borăștii s-au declarat în neputință de a susține școala din această din urmă cotună. Dar, pe când am trimis acest raport (privitor la permutările școalelor rurale fără știrea autorităților scolastice), trimisesem deja statele de prezență pe cele din urmă patru luni ale anului espirat, și în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-voastre N-o 2417, din 15 iunie a. c., prin care subsemnatul e chemat a justifica motivele nedepunerei comptului de gestiune ca bibliotecar central din Iași pe anul 1875, am onoarea a răspunde că un asemenea compt general era cu neputință, de vreme ce de la 1 iulie 875 începînd încetasem de-a fi bibliotecar și eram înlocuit prin d. Dimitrie Petrino. Alăturîndu-vă, pe lângă aceasta, copie de pe procesul-verbal dresat cu ocazia predărei bibliotecei 177 {EminescuOpXVI 178} și mobiliarului ei în sama d-lui Petrino
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
minune, ci un lucru care se esplică prin sine însuși. Cărțile de introdus sunt: [PROCES-VERBAL DE INSPECȚIE. ȘCOALA ȘIPOTELE] Șipotele, 29 noiemvrie 875 Inspectând astăzi școala din cotuna Șipotele, am constatat că primarul își dă toate silințele ca să facă cu neputință funcționarea școalei acesteia. Din lipsa de lemne școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
motivul pentru care s-a depus la Curte comptul său de gestiune ca bibliotecar central din Iași pe anul 1875 este ca d-sa a încetat de a mai fi bibliotecar încă de la 1 iulie 1875 și că este cu neputință a depune un compt gl. Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 16 și 17 din Legea Curți[i] Ascultând pe d-l procurore în concluziunele sale și în unire Curtea decide: Acordă d-lui M. Eminescu un termen de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
voie, mai cu seamă dacă eram singur, mult deasupra celorlalți oameni, ce-mi apăreau atunci ca niște furnici. Înțelegeam ușor de ce predicile cu urmări hotărâtoare și marile minuni au avut întotdeauna loc pe înălțimi. După părerea mea, meditația era cu neputință într-un beci sau într-o celulă de închisoare (în afară de cazul când se afla într-un turn cu perspectivă largă); în asemenea locuri nu făceai decât să mucegăiești. Și îl înțelegeam pe acel om care n-a mai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spre a-mi potoli, o dată pentru totdeauna, neliniștea în această privință. Dar era o neliniște la care nici inima și nici imaginația nu erau părtașe. Într-adevăr, în mine era atât de înrădăcinată o anume pretenție, încât îmi era cu neputință să-mi închipui, chiar în ciuda evidenței, că o femeie care-mi aparținuse va mai putea vreodată aparține și altuia. Dar jurământul prin care se legau mă elibera, în schimb, pe mine. Din acea clipă, mă simțeam în stare să rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o femeie care-mi aparținuse va mai putea vreodată aparține și altuia. Dar jurământul prin care se legau mă elibera, în schimb, pe mine. Din acea clipă, mă simțeam în stare să rup, ceea ce, altminteri, îmi era aproape întotdeauna cu neputință. Prin jurământul lor primisem o dată pentru totdeauna în ceea ce le privea acea confirmare de care aveam nevoie, iar puterea mea era astfel asigurată pentru multă vreme. Ciudat, nu? Si totuși, așa stau lucrurile, scumpul meu compatriot. Unii strigă: "Iubește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să nu poată fi puse la îndoială, iar greșelile lor, iscate dintr-o nenorocire trecătoare, să fie veșnic provizorii. V-am mai spus, totul e să scapi de judecată. Și cum e greu să scapi de ea și aproape cu neputință să-ți faci în același timp și admirată și iertată firea, toți caută să fie bogați. De ce? V-ați întrebat vreodată? Pentru putere, bineînțeles. Dar mai cu seamă pentru că bogăția te sustrage judecății imediate, te scoate din mulțimea din metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e cu neputință s-o invoc. Totuși, iat-o: n-am putut niciodată să iau cu adevărat în serios treburile omenești. N-aș fi putut spune în ruptul capului în ce constă seriozitatea lor; știam doar că ea nu putea fi găsită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
continui, iată lucrul cel mai greu. Știți, de pildă, de ce l-au răstignit pe cel la care vă gândiți, poate, în clipa asta? Bun, aveau nenumărate motive s-o facă. Întotdeauna există motive să ucizi un om. Dimpotrivă, e cu neputință să aduci dovada că e îndreptățit să trăiască. Iată de ce crima își găsește întotdeauna avocați, iar nevinovăția doar uneori. Dar acea înspăimântătoare agonie, în afară de pricinile ce ne-au fost atât de explicate timp de două mii de ani, mai avea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
grijă. Adevărata pricină este că El știa că nu-i cu totul nevinovat. Nu purta povara greșelii de care era învinuit, dar făptuise altele, chiar dacă nu știa care sunt acelea. Sau poate știa? Căci de la El porniseră toate. E cu neputință să nu fi auzit vorbindu-se despre uciderea pruncilor. Din pricina Lui muriseră pruncii din Iudeea, uciși în timp ce părinții săi îl duceau la adăpost. Nu voise asta, bineînțeles. Soldații sângeroși, pruncii sfârtecați îl umpleau de groază și de silă. Dar, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu e ideală. Dar când nu-ți place viața pe care o duci, când știi că trebuie s-o schimbi cu orice preț, n-ai de ales, nu-i așa? Ce să faci pentru a fi altul? Lucrul e cu neputință. Ar trebui să fii nimeni, să-ți uiți cu totul de tine pentru celălalt, măcar o singura dată. Dar cum? Nu mă învinuiți prea mult. Sunt ca acel cerșetor bătrân pe care l-am întâlnit pe terasa unei cafenele; îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
așa că permanent cuvintele îi păreau coagule scăpate de pe buze. 169 . . . Ada, în adevăr, așa cum bine socotise, întîlnise pe Lică Trubadurul. Fusese destul să se coboare din automobil și să se amestece la anumite ore în viața uliței. Era aproape cu neputință să treci câteva zile în șir pe faimoasa Calea Victoriei fără să întîl-nești pe oricine ai fi vrut sau n-ai fi vrut. Bucureștiul rezolvă problema de a fi oraș mare și mic deodată, proTincie și capitală. Atribute duble, combinate în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atunci Elena, pe care numele lui Marcian o ipnotizase, văzu că-i rămâne de rezolvat chestii destul de grele: Ce era de făcut cu prințul și prințesa Maxențiu? In primul moment, socotise problema anevoioasă. Ada însă îi ușurase situația. Era cu neputință să nu-i răspundă și era cu neputință să n-o invite, când grație ei dobândise pe Marcian pentru concert. Consultase ca de obicei pe Drăgănescu și bărbatul ei aprobase cu atât mai mult zel, cu cit avea ocazie să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ipnotizase, văzu că-i rămâne de rezolvat chestii destul de grele: Ce era de făcut cu prințul și prințesa Maxențiu? In primul moment, socotise problema anevoioasă. Ada însă îi ușurase situația. Era cu neputință să nu-i răspundă și era cu neputință să n-o invite, când grație ei dobândise pe Marcian pentru concert. Consultase ca de obicei pe Drăgănescu și bărbatul ei aprobase cu atât mai mult zel, cu cit avea ocazie să repare unele rezerve pe care le arătase cândva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui... Iată, eu sunt împlinirea visului lui. Mulțumesc, bunicule!” Apoi privi spre Ionuț și le spuse tuturor: „Am jucat de două ori mai bine, pentru că am jucat și pentru Ionuț. El este adevăratul campion! El și-a învins tristețea și neputința. Voi dărui jumătate din banii mei pentru ca Ionuț să aibă un cărucior performant. Toată mulțimea aplauda, iar colegii de echipă l-au ridicat pe Ionuț sus de tot cu tot cu cărucior, apoi au procedat la fel și cu Dorinel. Ce frumoasă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
lui... Iată, eu sunt împlinirea visului lui. Mulțumesc, bunicule!” Apoi privi spre Ionuț și le spuse tuturor: - Am jucat de două ori mai bine, pentru că am jucat și pentru Ionuț. El este adevăratul campion! El și-a învins tristețea și neputința. Voi dărui jumătate din banii mei pentru ca Ionuț să aibă un cărucior performant. Toată mulțimea aplauda, iar colegii de echipă l-au ridicat pe Ionuț sus de tot, cu tot cu cărucior, apoi și pe Dorinel. Ici-colo, mame, tați, bunici și bunicuțe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ce-au coborât./ Unii bat la poarta vieții/Alții au îmbătrânit/ Dar cei mai mulți sunt în proiecte/ Ce vor aștepta la rând.” Trecerea este surprinsă simplu, plastic, ca o rostogolire fără sfârșit: „Și tot rotindu-se pământul” - timpul ne duce la neputință, iar în morminte, oasele de soț, soție sunt «Înfrățite cu pământul... Unde nu-și mai au cuvântul/ Nici soarele și nici vântul.” Altă dată este ilustrată interogativ: „Ramură, ramură/Cu frunză galbenă/Și atât de fragedă/ În vârf de copac
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
au fost compromise. În ,,Ce blestem ne-ai trimis, Doamne” ...de mor copiii în fașă, de intră în noi corabia morții, de mor cântecele venite din moși strămoși, cere Divinității... „revarsă vechea dragoste a fratelui de frate, scoate-ne din neputință, izbăvește-ne de tragerea sufletului pe roată.” În ,,Când și când” afirmă pregnant: ,,se ivește când și când câte un nebun care vrea să stingă stelele că prea luminează în ciuda lui, că vrea să zidească palate monstruoase și să poarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
îndată, dar, mai întâi, lasă-mă sămi trag sufletul, de emoție, ca să mă pot exprima limpede și concis. Am găsit o cale, prin care, să nu mai înnebunească nici unul dintre noi doi. Care? Să ne unim durerile, și necazurile, și neputințele, de unii singuri, și, poate că astfel vom putea ieși la un liman. Și-apoi, vom vedea, ce-o mai fi de făcut. Sunt de acord cu tine. De când facem unirea? De azi. Vii la mine, ori merg la tine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc, de la o vreme, că am supraviețuit propriei mele morți și că lumea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
necesar pentru asta. Sau, poate, tocmai de aceea. Cei care posedă harul farmecului în societate nu știu cât de penibile sunt eforturile de a-l suplini. Eu am reușit să fac din ele chiar o dramă. Mi-am zis mereu că explicația neputinței de a deveni "om de lume" se află în faptul că nu m-am cizelat la timp, nu mi-am dat osteneala să-mi însușesc unele deprinderi care țin de civilizație, deci se pot învăța. În realitate, cauza e mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speriat-o pe mama, trebuia să mor și eu. De când n-am mai fost în Lisa? Uneori, am impresia că mi-am visat și copilăria. 10. Experiența trăită de mine, până la unsprezece ani, a unei vieți în afara istoriei, este cu neputință azi, inclusiv pentru copiii de la țară. Istoria a dat buzna până și în mânăstiri, cu ajutorul telefonului, al ziarelor, al televizorului. Omul se naște, deja, prăbușit în istorie, pregătit să depindă de ea, nu mai trece, nici copil, printr-o perioadă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere pentru a mima disperarea ori neputința de a mai trăi. Probabil, și sinuciderile impulsive au deliberări chinuitoare în urma lor. În clipa în care cineva începe să nu mai fie sigur că viața are un sens, el a făcut, deja, un pas periculos. Problema e după a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]