7,150 matches
-
opoziție cu Soarele. b) Tranzitele lui Saturn la Lună Conjuncție Dispoziție: Depinde de vârstă. La o persoană tânără, despărțirea de copilărie poate fi resimțită În mod dureros, În timp ce la un adult se va traduce mai simplu printr-o perioadă de nostalgie sau de regrete, punctată de tandrețe sau amărăciune, după caz. Bine suportat, acest tranzit generează o sensibilitate mai lucidă și o mai bună gestionare a laturii emoționale. Individul se simte pregătit să-și asume responsabilități pe plan familial, vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
e cât pe-aci să-l ucidă ilustrând zicala: „Să nu te bați cu unul care nu știe jocul, că e periculos”. Tatăl lui Gelu Ruscanu era cea mai bună spadă din București. Un personaj îi arată lui Gelu, cu nostalgie inexplicabilă, o cicatrice rămasă după un duel cu răposatul lui părinte. Fred Vasilescu și Ladima, aflați la Techirghiol, se duelează în pistoale pentru un motiv neserios. Din fericire trag deliberat în aer. Ștefan Gheorghidiu pregătește pistolul pentru soția infidelă și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
simte răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nu numai de trecutul Bârladului, ci și de un anumit mod de gândire a unei întregi generații dispărute în negura timpului. Constantin Hușanu 13 MOTIVAȚIILE AUTORULUI Clepsidra timpului lucrează. Nesupravegheată, poate acoperi cu praful acumulat oamenii și faptele lor.... Din nostalgie dar și din îndatorare și prețuire pentru timpul trecut, cât și pentru împrospătarea amintirilor - ale mele și ale celor de aceeași generație dar și ca moștenire copiilor și nepoților noștri - să le fie îndemn de a reveni în arhive, am
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu alte arme... cu o solidă cultură umanistă, nu numai în limba țării lui dar și în limba italiană și franceză. Iată de ce anii ref ugiului în Moldova, în 1917 și 1918, Vlahuță acum gârbovit, bolnav, se lăsa purtat de nostalgia copilăriei, pe dealul Țuguietei și Cotu Negru, însoțit 159 de Voiculescu, Tutoveanu, Valerian. În primăvara tragică a anului 1917, Vlahuță îi șoptea lui Tutoveanu: „Privesc jocul de dealuri și acum mă dumiresc de ce‐ai rămas aicea, de taină și de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
frământat (după Revoluție !) în care curajul și mai ales munca a prilejuit formarea și avântul localismului creator cu rezultate de excepție. Ne bucurăm că am fost în centrul evenimentelor ! ~ncercăm deci, un crâmpei de monografie a timpului care poate trezi nostalgii la cei de aici și... poate menține din spiritul național la miile și miile de conjudețeni din toate colțurile lumii ... Pentru că: Granițele limbii române nu se mai suprapun cu cele de stat. ~n context mondial vasluienii nu contăm, în cel
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
am trecut ușor dinspre muzică spre infotainment, până în momentul în care a trebuit să plec 125 la București, la facultate și am fost nevoit să mă despart de o echipă cum nu am mai întâlnit nicăieri în presă. Rămân cu nostalgia vremurilor de atunci și de fiecare dată când ajung ACAS| urmăresc cu mare plăcere programele TV.V. și Unison Radio. Constat că între timp multe lucruri s-au schimbat, calitatea graficii, a semnalului TV a crescut spectaculos, iar radioul a trecut
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
locale și referendumul consultativ privind forma prezidențială de guvernământ, inițiat de șeful statului au dezvăluit încă o dată, pentru cine mai avea oarecare dubii, că „țărișoara” orbecăiește, colectiv și solidar, tocmai în cercul al noulea al întunericului preletal. Comuniștii și partidele nostalgiei sovietice, care au format un singur bloc electoral, în contrast cu „democrații” care au înțeles să fie umiliți separat, au câștigat din nou majoritatea, de data aceasta în structurile puterii locale, ceea ce înseamnă că, de acum încolo, Basarabia - sat și oraș - intră
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
alegorică a Înțelepciunii meditând, Într-o postură de metafizică reculegere, asupra unui craniu 5. Urmând sugestiile lui Jankélévitch, se constată că, În realitate, legătura dintre Înțelepciune (adică rațiunea gânditoare) și Moarte este o relație caducă. În viziunea autorului Ireversibilului și nostalgiei, nu există nici un motiv de a gândi pe marginea morții, pentru simplul și implacabilul fapt că nu e nimic de descoperit În ea! Orice meditație care-și propune să adâncească misterele, legendarele mistere ale morții, nu poate fi decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a dreptul isteric, supunerea În fața Legii și, pe de altă parte, În directă opoziție activă, „iconoclaștii”. De la Camus, cel care, În Mitul lui Sisif, consideră sinuciderea drept singura problemă veritabilă a filozofiei, până la Jankélévitch și ale sale marginalii În care nostalgia, ireversibilul, imprecizia „nu-știu-ce”-ului se amalgamează insesizabil, s-a deschis un evantai policrom. Pozițiile acestea, deși contrare, reușesc să evite extremismele: În procesul analizei, nuanțările alterează inevitabil rigiditatea ipotezelor. Însuși faptul că această chestiune e discutată, interpretată, supusă - măcar din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dorința exaltată de contopire cu fratele mort, dialogul patetic În care ambiția literară dublează tragedia intimă dau nota unei confesiuni mereu ezitante Între derizoriul clipei și absolutul amintirii. Imaginile cotropitoare ale copilăriei și ale Noii Zeelande natale subîntind coarda unei nostalgii pe care prezentul o ridică la cote insuportabile. Viața nu mai este, În acest caz, decât o promisiune pe care scriitorul trebuie să o țină În numele propriului său jurnal. Reflectată În amintirea despre sine și În amintirea fratelui, Katherine Mansfield
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
farmaceutice. Ele intră În logica acestui tip de discurs, care propune fără să conchidă, care se mulțumește cu sugestiile parțiale: contabilizarea unei singure zile. Logică este și evoluția de la fragment la jurnal. „Alunecarea” spre jurnal Își găsește alibiul În distrugerea nostalgiei comunicării totale. De altfel, indiferent de scopul său imediat, jurnalul intim rămâne un text cu autodestinație 70. Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal ori, pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cultura istorică la care se raportează. Urmând regula "o țară, un manual", respectăm o schemă epică tradițională care, de mai bine de două secole. modelează narațiunea istorică după tiparul statului-națiune conferindu-i, chiar cu ajutorul școlii, rațiuni identitare inalterabile. De altfel, nostalgia istoriilor glorioase a sedus toate țările proaspăt eliberate de restricțiile propagandei socialiste și de falsele sale constructe internaționaliste, voit insensibile la vechile dispute între vecini. După dispariția fragilei pax Sovietica, sentimentul demnității naționale a erupt, modelând retroactiv și reprezentările publice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-i de fapt să se recunoască în ele și să evite reacțiile simpliste, stereotipizante 117. În același spirit, au fost incluse opinii ale tinerilor despre subiecte controversate, cum ar fi șomajul, relaționarea cetățenilor din estul țării cu cei din vest, nostalgia față de unele realități din Germania democrată 118. Nici manualele occidentale, cu toată deschiderea lor conceptuală și ilustrativă, nu au reușit să surprindă o latură cu totul specială a vieții din timpul regimului comunist, umorul. În ciuda dogmatismului și a cenzurii, ironia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și de vocabularul pe alocuri greoi, arhaizant. Poezia face parte, de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada interbelică, s-a oprit cu încântare asupra ei. Purtată de nostalgie, a început "să recite fără efort [...], repede, dar cu intonație, ca la o serbare școlară" prima strofă din poemul lui Bolintineanu (pe care l-a confundat, însă, cu George Coșbuc): "Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel / Unde plânge
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de un lirism prea stăruitor, rostul lor formativ ar deveni și mai evident" (Ibidem, p. 109). 203 Aprecierea noastră se bazează nu doar pe unele observații directe asupra circulației volumelor din anii '80 care se poate datora inerției, hazardului, penuriei, nostalgiei ș.a. -, ci și pe faptul că aceste povestiri au fost retipărite de două ori după 1990, că au fost incluse în lista lucrărilor de bibliografie școlară obligatorie (cum specifică editorii în 1996) și că sunt încă foarte prezente în librării
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cravată este reluată mot à mot în peste 200 de lucrări" (Ibidem, p. 10). 131 Juriul a identificat lucrări "scrise în totalitate de unii membri ai familiei, părinți sau bunici". Pare astfel explicabil că "sentimentul predominat" în aceste compoziții este "nostalgia", dar faptul că elevii respectivi s-au mulțumit doar cu "memoria celor din jur" nu a fost chiar bine văzut de organizatori, îngrijorați că ea "a suferit tot mai multe distorsiuni în perioada tulbure care a urmat evenimentelor din 1989
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai târziu. Acest ultim deceniu din viața lui Yourcenar a semănat cu perioada anilor 1920 și 1930, când era hotărâtă să descopere dacă locurile despre care citise corespundeau felului în care și le imaginase. Acum, cu Jerry, călătoriile îi provocau nostalgii la recunoașterea unor locuri familare revizitate după un lung interval, în timpul căruia devenise celebră în toată lumea. Yourcenar a călătorit cu Jerry dincolo de Atlantic și înapoi, până când s-a simțit ea însăși prea obosită pentru a continua. Legătura lor a fost
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise, devenind deprimată și ipohondră (o stare care o va urmări cu intermitențe tot restul zilelor, sugerând că nostalgia care o cuprinsese era mult mai acută decât ar fi putut recunoaște). Avea să mai treacă câtva timp până în toamna lui 1942 ca să fie suficient de încrezătoare că ar putea să aibă proiecte literare și să înceapă să traducă unele
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
morții lui. Hadrian se retrage în preocupări oculte după pierderea iubitului său (anii lui de Disciplina Augusta învățătură augustă). Yourcenar cataloghează reînnoita credință a lui Hadrian, mai curând în toate lucrurile grecești decât în cele romane, ca o formă de nostalgie cât și ca o diferență între cele două; vorbește de insomnia lui acută și de disperarea sa în fața insomniei, apoi de hotărârea lui de a se întoarce la Roma, de a-și construi o vilă (Villa Adriana), de a se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede că ar fi fost
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a devenit principiu de construcție la toate nivelurile textului: parodia. Opera lui nu este explicit acuzatoare, deși nu evită nici satira ori cinismul, când necesitățile stilistice o cer. Ci polemică, incluzând, tematic, recontextualizarea operelor din trecut, cu toate trăsăturile unei nostalgii, ușor ironice ce-i drept, care ne îndreptățește să facem chemin retour către lecturile mai vechi, pentru a le expune, sub lumina prezentului, unor interpretări noi. În interiorul prozelor sale nu ne putem mișca alene, comoditatea îi este exclusă neinițiatului, lectorul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune întotdeauna, de cealaltă parte a baricadei lui Moebius, solidaritate și nostalgie. Postmodernismul în această manieră slabă este deci o reacție la izgonirea din poezie, de către moderniști, a plăcerii lecturii, a fabulației, a digresiunii, într-un cuvânt, a farmecului vechilor maeștri"303. "Postmodernismul generează atâtea teorii despre postmodernism, încât conceptul a intrat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]