7,693 matches
-
mai dureros decât să fii îndrăgostită nebunește de cineva care nu te mai iubește la fel de nebunește. Oare cum am ajuns de la ce nostim e că nu știi să gătești la asta, mă întrebam în timp ce zăceam în patul din camera de oaspeți a lui Julie. Mă simțeam ca într-un film deprimant de-al lui Meryl Streep, în care toată lumea locuiește în suburbii, poartă haine demodate și nu pricepe ce s-a întâmplat cu relația lor de cuplu. — Acum n-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și frumoasă ca tine“. Asta m-a deprimat până peste poate. Este exact genul de frază de consolare pe care o spun eu fetelor deloc minunate sau frumoase, atunci când prietenii lor le dau papucii. Nu am ieșit din camera de oaspeți a lui Julie trei zile încheiate. Zach nici gând să mă sune. M-am îmbolnăvit grav de despărțireo-depresie, adică de boala pe care o contractează toate fetele din NY și LA după o despărțire, când ajungi până peste poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în piele de culoarea caramelei. Nu mai plângeam în hohote. Am fost în stare chiar să leg o conversație în timp ce traversam Fifth Avenue. —Vrei să vii la mare în weekendul ăsta? Aș putea să-ți pun la dispoziție casa de oaspeți. Tata o să se bucure să te revadă, spuse Julie. Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la hotelul Ritz din Paris poate vindeca toate bolile mintale, chiar și pe cele periculoase, ca schizofrenia. Dar eu la Paris? Cu o inimă sfâșiată? Mi-ar putea fi fatal. Nu-mi doresc decât să stau în camera ta de oaspeți în următorii șase ani, i-am răspuns. — De vreme ce ești bolnavă mintal, îmi replică Julie, și n-ai nici cea mai mică idee ce e bine pentru tine, te iau în custodie și te duc la Paris. Dacă tot o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în a avea doi prieteni. Psihiatrul meu zice că-i mai bine așa, fiindcă nu ajung să fiu obsedată de nici unul din ei. Starea mi se înrăutățea cu fiecare zi. Îmi făcea rău fiecare colț aurit al acestui palat pentru oaspeți plătitori. Oriunde întorceam ochii vedeam moartea. Femeile care luau micul dejun în L’Espadon, în salonul plin de oglinzi și decorațiuni florale, se injectaseră cu atâta Botox încât arătau ca îmbălsămate. Cada din baia mea era atât de mare încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
arătat foarte bine într-o reclamă pentru creațiile lui Tommy Hilfinger. Era atât de prietenos că deja mă simțeam mai bine. Aș dori o cameră liniștită, vă rog, i-am cerut. Vreau să mă odihnesc. —Desigur. Câte nopți veți fi oaspetele nostru? — Doar noaptea aceasta, am oftat. Nu putea să fie decât o chestiune de-o noapte. Douăzeci și patru de ore la hotelul Mercer este o metodă foarte costisitoare de a-ți recăpăta calmul. Recepționerul tastă ceva la calculator, apoi îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spuse Charlie. Ai nevoie de-o îmbrățișare. M-am întors spre el. M-a luat în brațe. Nu cred că vreunul din noi a mai apucat să vadă ceva din Moulin Rouge. Ν Foarte drăguț din partea hotelului Mercer că oferă oaspeților săi acea minunată Trusă de Noapte. Singura problemă e că favorizează acel fel de noapte. (Cei de la paza hotelului sunt de vină - n-au mai venit.) M-am trezit devreme în ziua aceea de luni la lumina liliachie a hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plec luni. Trebuie să scriu un articol săptămâna următoare. —Doar trei zile! Dacă continui să te istovești în ritmul ăsta, o să te transformi în Barry Diller! Știi, cariera nu-i totul. În fine, am pus pentru tine, în camera de oaspeți, o lenjerie de vis. Lenjeria de pat irlandeză l-ar face de râs pe Pratesi. Americanii nu se pricep la lenjerie ca noi... —Mamă, tu ești americancă, i-am reamintit. Sunt o lady englezoaică prinsă-n capcana unui trup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de care mă ciocnisem în fața castelului, a fost drăguț și mi-a remorcat mașina închiriată până acasă. M-am dus cu valiza spre ușa din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut la castel? Dintr-odată, am regretat lucrurile pe care le-am spus mult mai mult decât aș fi crezut. Eram iritată și necăjită, dar nu-mi dădeam seama de ce. Poate din cauza diferenței de fus orar. Eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
acestei după-amiezi încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat cu ochii de ele, am crezut că o să mor de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu toții că nu știm nimic. Ν Mi-a fost imposibil să mă odihnesc în noaptea aceea. Poate Julie chiar ar arăta mai super în Valentino decât în Zac Posen, mă gândeam în timp ce stăteam trează în patul meu din camera de oaspeți. Orice, numai să nu mă gândesc la întâmplările zilei. Vreau să zic, da, Zac P. este, fără îndoială, cel mai la modă designer din lume în momentul acesta, însă chiar își dorește o fată să arate ca Chloë Sevigny în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
geanta-plic. Hai să coborâm. Altfel, mama o s-o ia razna. Ν —Iubitelor! Heee-eeei! Hai aici! Mama ne făcea semne dintr-un colț umbros al cortului din fundul grădinii. Petrecerea tatei era în plină desfășurare, imaginea perfectă a vieții provinciale engleze. Oaspeții forfoteau de colo-colo sorbind din paharele cu Pimm’s1 pe gazonul din spatele casei. Trebuie să recunosc, mama făcuse o treabă minunată. A decorat totul à la Thomas Hardy (una din temele ei favorite). Invitații stăteau pe bănci micuțe din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s de pe o tavă și ne-am îndreptat spre mama. Purta compleul bej de care pomenise și pălărie. (Mama nu rata nici o ocazie să poarte pălărie. Vă dați seama.) Era îmbrăcată oarecum prea elegant, ca și mine și Julie. Majoritatea oaspeților purtau pălării de paie tocite și rochii de ceai învechite, după moda elitei britanice la petrecerile date în aer liber. —Dumnezeule, oamenii ăștia n-au auzit că moda-i trecătoare? mă întrebă Julie în timp ce traversam peluza. —Julie, englezii cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Să fi fost vreo... două sute. — Două sute de oameni? M-am Întors lîngă fațada dinspre sud a casei, cu balconul care domina piscina și terasa. Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau să nu le intre musafirii În casă, așa că toate ușile care dau spre terasă erau Încuiate. De fapt, oaspeții erau complet separați de gazdele lor - vreo tradiție britanică, presupun. Acum să-l urmăm pe incendiator cînd pleacă din bucătărie... Cabrera ne conduse În cămară, o cameră spațioasă care ocupa o bună parte din anexă. Un frigider, o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată cu atenție de criminaliști. Urmărindu-mă Îndeaproape, Cabrera continuă: — Totul e pregătit. Oaspeții sînt ocupați cu petrecerea lor de afară, nerăbdători să bea ultima șampanie. Soții Hollinger, nepoata lor, Anne, camerista suedeză și secretarul, domnul Sansom, s-au retras În camerele lor, unde e mai liniște. Incendiatorul Își ia sticla cu restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-s prea convins. De fapt, cred că schimbă totul. GÎndește-te, Paula. Azi-dimineață ne uitam la un instantaneu luat de ziua reginei, la cîteva minute după ora șapte. E o imagine interesantă. Unde-i familia Hollinger? Își ia la revedere de la oaspeții săi și se uită la televizor la transmisiunea prin satelit de pe The Mall(##notă: The Mall - stradă din Londra care pornește de la Palatul Buckingham și care În zilele de sărbători naționale este Închisă traficului.##)? Nu, le-a pierit interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
săi și se uită la televizor la transmisiunea prin satelit de pe The Mall(##notă: The Mall - stradă din Londra care pornește de la Palatul Buckingham și care În zilele de sărbători naționale este Închisă traficului.##)? Nu, le-a pierit interesul pentru oaspeții lor și-i așteaptă să plece acasă. Domnul Hollinger e În jacuzzi, se „relaxează“ cu iubita suedeză a lui Andersson, care e gravidă cu nu se știe cine. Cu Hollinger? Cine știe, poate era fertil. Doamna Hollinger Împarte patul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca lumea. În urma noastră, Helmut și Wolfgang se Întorseseră la piscină. Săriseră În apă de la trambulina dublă și se Întreceau către celălalt capăt. Doamna Shand Îi privi zîmbind aprobator. — Arătoși băieții, am comentat. Prieteni de-ai dumneavoastră? — Gastarbeiteri (##notă: Gastarbeiter - „oaspete lucrător“ (În limba germană); cetățeni veniți la muncă În Germania prin programul de atragere a forței de muncă (Gastarbeiterprogramm) desfășurat de statul german În anii ’60-’70 ai secolului trecut.##). Locuiesc În anexă pînă le găsesc ceva de lucru. — Chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îi jucau licăriri de lumină reflectate de apa Întunecată care clipocea În jurul iahturilor.) Părea să-i meargă foarte bine. După toast s-a dus În camera ei. De ce n-a venit jos să se vadă cu tine și cu ceilalți oaspeți? — Soții Hollinger... lor nu le plăcea s-o vadă amestecîndu-se cu prea multă lume. — Prea mulți inși nepotriviți? În special genul de oameni care ar fi putut să-i dea LSD sau cocaină? Anderson mă privi obosit. — Bibi lua substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
braț. În piața centrală a Residenciei Costasol se Închega o echipă veritabilă. Crawford, Elizabeth Shand, Hennessy și surorile Keswick se adunau să discute despre planurile lor legate de complex și de locuitorii săi. Directorul restaurantului thailandez le făcea cu mîna oaspeților săi care plecau, fără să aibă habar că meniurile sale aveau să se schimbe În scurtă vreme. — Betty Shand și surorile Keswick..., am spus. Fructele de mare vor fi delicioase. — Charles? Da, fetele Keswick preiau restaurantul thailandez. Ele știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
roman francez, Alain Robbe-Grillet.##) pentru anii ’90, un studiu asupra trezirii unei comunități de către un intrus misterios, cu o fină aluzie la Teorema lui Pasolini(##notă - Titlul original: Teorema, film de autor al lui Pier Paolo Pasolini, În care un oaspete bizar al unei familii bogate Îi seduce pe rînd pe toți ai casei, schimbîndu-le radical viețile.## Nerăbdător să mă instalez În vilă, să Încerc apa din piscină și să Întorc mingile servite de mașina de tenis, am accelerat În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de fum colorat ieșindu-le pe urechi, poate și ceva stricăciuni la casă. Șemineul era uriaș - Frank a zis că dacă e să se-ntindă de-adevăratelea focul, o să-i ia jumătate de oră pînă să cuprindă scara. PÎnă atunci, oaspeții ar fi intrat cu forța În casă și-ar fi alcătuit un cordon uman dinspre piscină pe scări pînă sus. Nu trebuia să moară nimeni. — Nimeni? Chiar ai crezut asta? Deci tot aranjamentul a mers prost. Ce s-a-ntîmplat cu Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului muncitor. A doua zi, se răspândi vestea că au venit oaspeți din rândul muncitorilor petroliști, care-i vor ajuta pe goldăneșteni să-și croiască o viață nouă. Găzarii, având creier îngust sub șepcile tuflite strâmb și pasiunea evidentă pentru sacrilegiu, porniră, în cohorte, pe ulițele colbăite, chicotind ca hienele și dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pasiunea evidentă pentru sacrilegiu, porniră, în cohorte, pe ulițele colbăite, chicotind ca hienele și dând buzna prin curțile celor mai refractari din Goldana (numiții înapoiați și reacționari), fiindcă nu se încumetau să procedeze, precum vestitul moș Mardare din baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât, dimineața, o strașnică înghițitură de vinars, mureau de dorința de a nu-i lăsa pe goldăneșteni să se căznească în înapoiere. La început, îi priveau doar, de sub șepci, numai cu ochi furioși, de pe fețele sumbre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]