5,280 matches
-
atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică și necunoscută. Acum, oastea cobora spre drumul mare al Cetății de Scaun. O parte din arme erau gata și fuseseră trimise. Catapultele se mai construiau Încă, iar ordinul voievodului era ca ele să fie duse mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri care Începuse În sânge și nu se știa cum va sfârși. Îndată după ivirea soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord, măria ta! Iscoadele noastre spun că sultanul se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fragmentele de informații pe care le avea, tabloul acelui Început de zi. Rătăciseră zile Întregi spre Bradu Strâmb, apoi, după spusele sătenilor de la munte, pe urmele voievodului. Iar acum ajunseseră aproape, dar, totuși, departe. Între ei și Ștefan se afla oastea lui Mahomed. - Dacă Înțeleg eu bine, spuse Oană, atunci Ștefan Încearcă să atragă avangarda lui Mahomed spre pădurile Humorului. Și lansează un atac fals la Ilișești. Dar, În același timp, sultanul a Înțeles strategia voievodului și Îl Încercuiește fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În locurile În care sângele țâșnește În jerbe, iar victima mai are de trăit cel mult treizeci de secunde. Arterele principale. Jugulara. Încheieturile. Pământul se Îmbibase de sânge. Nu se auzise zgomot de cai sau de ciocniri Între corpuri de oaste. Ceea ce ducea spre un nonsens. Un singur om făcuse totul, atâta timp cât durase ceața. Și dispăruse imediat ce aceasta se ridicase. Nu. Raționament fals. Nu când se ridicase, ci Înainte. Acel om, dacă exista, știuse exact când se va ridica ceața. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care se strecurau ușor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măria sa. - Ar mai fi ceva... - Spune. - Am nevoie ca Apărătorii să fie vârful de lance al atacului, atunci când va sosi momentul. - Asta este imposibil. Misiunea Apărătorilor este În primul rând de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă, dar Ștefan a scăpat. Aici se află frații sau feciorii lor. Și nu vor lăsa pe nimeni să-l atingă. - Apărătorii n-au ieșit niciodată În deschiderea unui atac. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană nu numai că revenise, dar nu mai respecta nimic din ceea ce el Însuși crease. Mașinăria de luptă inventată chiar de el funcționa cu totul altfel acum. Într-un fel, era firesc. Aceasta era ultima bătălie a Moldovei. Nici o altă oaste nu se mai putea ridica pentru eliberarea țării de otomani. Prin urmare, tot ceea ce știau deja turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își aminti de al doilea mesaj, venit dinspre Apus. Armata Transilvaniei a intrat sub comanda lui Vlad Dracula. E În marș forțat peste crestele Carpaților. Vlad a ordonat avansarea cavaleriei zi și noapte, fără nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au traversat-o aiurelile scrise de sași Împotriva lui Vlad Dracula. Dar să reiau totul Într-o formă mai inteligibilă. Diario redactat de preasupusul Serenissimei, Gianluca Fontanelli, autor de scrieri adevărate Cu voia măritului doge Andrea Vendramin mă aflu În oastea condusă de principele Vlad, din neamul Basarabilor, fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân. Am părăsit Veneția cu două săptămâni mai devreme, aflând de mobilizarea oștii Transilvaniei În sprijinul voievodului Ștefan al Moldovei. Am ajuns la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scrieri adevărate Cu voia măritului doge Andrea Vendramin mă aflu În oastea condusă de principele Vlad, din neamul Basarabilor, fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân. Am părăsit Veneția cu două săptămâni mai devreme, aflând de mobilizarea oștii Transilvaniei În sprijinul voievodului Ștefan al Moldovei. Am ajuns la timp, căci plecarea s-a făcut În cea mai mare grabă. Inițial, comandantul numit de Matei Corvinul a fost Ștefan Bathory, voievodul Ardealului. Mai precis, el a rămas și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Început a treia zi la miezul nopții. Au fost trimis iscoade spre munții Carpați. Mi s-a părut că văd, În Învălmășeala plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se Închine lui Vlad, singurul care a reușit să-l Învingă pe Mahomed, după bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
După victorie, Întreabă-mă cum am câștigat-o. Am să-ți spun. Acum stai În preajma mea și privește.” Asta am și făcut. Am privit cum trupele Ardealului au trecut munții, eliminând orice rezistență a lui Laiotă Basarab. Am privit cum oastea coboară În Moldova, fără popas, gonind spre Suceava. Am privit un loc numit Luminișul Ursului, mai sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și am ajuns Într-un moment pe care doar un corrrespondente di guerra l-ar putea savura: oastea otomană se retrăsese din jurul cetății, iar porțile tocmai se deschideau. Vlad și-a alăturat calul de cel al lui Ștefan. Cei doi s-au privit, fără să-și spună nimic. Simpla lor alăturare spunea totul: doi domnitori, de aceeași limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și vești Îngrijorătoare. Corăbiile chemate de Mahomed au la bord Încă o armată. Iar dispozitivul otoman din jurul Cetății Albe e impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
folosi așa cum cred ei de cuviință, nu așa cum au stabilit alții. Mai pe scurt: ce iese dacă Îi pui alături pe Ștefan din neamul Mușatinilor și pe Vlad din neamul Basarabilor? Și dacă le mai dai pe mână și o oaste, fie ea cât de mică? Mi se pare evident: iese război. Iese un război extraordinar, necruțător, condus cu inteligență și cu nebunie. Un război care repune În ordinea firii linia Dunării. Și reface, astfel, liniile Europei. Peste o Dunăre apărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi cunoștea, fiindcă povestea lor rămânea fabuloasă. Erau frații Alexandru și Ștefan Oană. 10 septembrie. Am avut dreptate. Am avut din nou dreptate. Alianța dintre Ștefan și Vlad este cu totul altceva decât o alianță obișnuită Între doi comandanți de oști. Armatele ajunse la Dunăre au eliberat Moldova. Dar războiul nu s-a sfârșit. Ne deplasăm, acum, spre sud-vest. Am părăsit cursul Dunării și am urcat pe malul Buzăului și de acolo... de acolo am privit dealurile leneșe ale Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
istovitoare duse În ultima lună de zile Împotriva lui Mahomed, ciocnirea cu armata Munteniei a fost o glumă. Oștenii celor doi voievozi aveau, Însă, În sânge, ritmul și forța marilor confruntări. Au atacat așa cum ar fi atacat cea mai puternică oaste a oricărui continent. Cu avântul marilor campanii și cu sentimentul marilor victorii. Eliberaseră Moldova de turci. Acum eliberau Țara Românească. Valul lor se rostogolea cu o forță pe care nimeni n-ar fi putut-o stăvili. Avangarda munteană a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care nimeni n-ar fi putut-o stăvili. Avangarda munteană a fost răsturnată În câteva minute. Laiotă și suita lor au fugit. Atacul, Însă, nu mai putea fi oprit. Cu Vlad În prima linie, transilvănenii au dat peste cap Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transilvănenii au dat peste cap Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu optsprezece ani În urmă. A doua minune fusese eliberarea Moldovei după ocuparea ei de către Mahomed. Odată cu prima victorie și cu respingerea asediului asupra Sucevei, parcă totul se răsturnase. Steaua neagră sub care stătuse țara și voievodul fusese alungată. Iar oștile lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești. A treia minune fusese scufundarea flotei care sosea pe Marea Neagră, cu misiunea de a relua luptele. O catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de către Mahomed. Odată cu prima victorie și cu respingerea asediului asupra Sucevei, parcă totul se răsturnase. Steaua neagră sub care stătuse țara și voievodul fusese alungată. Iar oștile lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești. A treia minune fusese scufundarea flotei care sosea pe Marea Neagră, cu misiunea de a relua luptele. O catastrofă neînțeleasă și explicată de Ștefănel scurt, În stilul lui asiatic de a vorbi: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei mări Întunecate, cădere a luminii În haosul Începuturilor”. Era ca un haiku, o poezie scurtă japoneză. A patra minune fusese Înscăunarea lui Vlad Dracula, pentru a doua oară, ca domnitor al Țării Românești. Ștefan Îl adusese până la Târgoviște, iar oastea munteană jurase credință, alături de boieri. Era victoria totală. Linia Dunării era, din nou, stabilă. Granițele Europei erau din nou clare și bine apărate. - Erina mea e gânditoare... se auzi vocea căpitanului Oană, care tocmai intra În bucătărie. Hmmmm. Miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
refugiindu-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și se transforma cât ai clipi în legende. Prințesa pomeraniană Mestwina, prințul Swantopolk, mai înapoi în trecut goții, migrând de la vărsarea Vistulei spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în mine frica de partizani. În afara de asta, fortificarea taberei făcea parte din serviciu. Au fost săpate gropi, au fost create baraje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
petrecându-se în Egiptul antic, normal că pentru a reflecta culoarea locală se folosesc costume de epocă. Aida, fiica regelui Etiopiei, care în timpul războiului dintre etiopeni și egipteni este luată ca sclavă de către faraonul Egiptului, îl iubea pe Radames, comandantul oștilor egiptene. Tot pe Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat pentru trădare i se dă sentința să fie îngropat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel viscol vreo trei-patru zâli, de-au murit oaste mai bine de giumătati, înghețată și leșinată, că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]