13,698 matches
-
a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o elegant să-și recapete echilibrul, apoi i-am sărutat mâna și obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... La fiecare ramă trasă, distanța dintre noi și mal creștea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
odor De-mbrățișare caldă dornic Când vă topiți de drag și dor. Nimic nu e mai drag și tandru Decât un zâmbet inocent De înger și de copilandru Care îți este descendent! Nimic nu e mai drag și carmic Decât obrazul pe obraz Al unui sacru prunc și psalmic Ce-ți suflă viață și extaz. Nimic nu e mai drag și pudic Decât un gest de dor și drag De la copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
-mbrățișare caldă dornic Când vă topiți de drag și dor. Nimic nu e mai drag și tandru Decât un zâmbet inocent De înger și de copilandru Care îți este descendent! Nimic nu e mai drag și carmic Decât obrazul pe obraz Al unui sacru prunc și psalmic Ce-ți suflă viață și extaz. Nimic nu e mai drag și pudic Decât un gest de dor și drag De la copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic nu e
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
viață și extaz. Nimic nu e mai drag și pudic Decât un gest de dor și drag De la copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic nu e mai drag și veget Decât alintul pupăcios Și pe obraz și buze-un deget Al unui înger drăgăstos... Nimic nu e mai drag și mistic Decât un scâncet blând, molcom În ieslea sufletului cristic Al unui pui divin de om... Referință Bibliografică: Nimic nu e mai drag / Romeo Tarhon : Confluențe
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
care celălalt răspundea cu: „Adevărat a înviat!“. În ziua de Paște, ne spălam pe față cu apă proaspătă de la puțul din curte, în care bunicuțu punea aghiasmă, un ou roșu și un ban de argint... pentru a fi roșii în obraji ca roșul oului ce simbolizeză viața, pentru a fi tari (sănătoși) ca banul, și pentru a avea belșug și spor în toate cele întreprinse. Când ne așezam la masă, mâncam bucatele cu deosebită plăcere pentru că aveau un gust special după
PURANI DE VIDELE-CIOCNITUL OUĂLOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344703_a_346032]
-
omule, se îngrijoră trecătorul, care îl prinse de braț, încercând să-l ridice. Bărbatul nu reacționă. Corpul acestuia era greu, singur nu se putea descurca cu el. Și câinii se îngrijoraseră cumva și îi miroseau fața. Respira din ce în ce mai rar. De obrazul drept se lipiseră câteva frunze de fag, uscate. Nebunul își pierduse cunoștința. Călătorul chemă ambulanța care sosi în aproximativ patruzeci de minute. Îl transportă la spitalul din Baia Mare unde își reveni în curând. Între timp, anunță polițiștii din localitate. La
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
Acasa > Impact > Scrieri > ODETTE, PIANISTA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Cu obrajii înbujorași și plină de un îndemn de care nu-mi putea da seama de unde vine, m-am dus în atelierul profesorului meu de pictiură, artistul Vespasian Lungu unde preda elevilor din anul I de studiu noțiuni de perspectiva artei, cu
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
brodată din catifea rosie ca macul și o bluză din dantelă neagră, pe gulerașul căruia erau aplicate perluțe roșii, o arăta fermecătoare. Mi se părea atât de grațioasă, ca și cum ar fi luat lecții de balet. Micuță de statură, rumenă-n obraji parcă-i citeai pe chip o veselie pală, sau uneori o tristețe adâncă. Cu obrazul subțire, părul lung și mătăsos, nasul puțin acvilin și buzele cărnoase, îți rămânea la suflet lumina ochilor ei de un albastru intens. Orice ar fi
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
erau aplicate perluțe roșii, o arăta fermecătoare. Mi se părea atât de grațioasă, ca și cum ar fi luat lecții de balet. Micuță de statură, rumenă-n obraji parcă-i citeai pe chip o veselie pală, sau uneori o tristețe adâncă. Cu obrazul subțire, părul lung și mătăsos, nasul puțin acvilin și buzele cărnoase, îți rămânea la suflet lumina ochilor ei de un albastru intens. Orice ar fi avut pe ea ca vestimntașie, i se armoniza perfect cu trăsăturile corpului ei subțire cât
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
fiind la nivelul bustului meu. Genny nu a observat manevra mea, iar când s-a auzit strigată și a venit să vadă unde sunt, i-am aranjat fețișoara frumoasă cu un pumn de zăpadă cu care am frecat-o pe obraji. - Aaaa, ce faci? Stai că vezi tu acum, răutate! Peste un minut a sărit și ea, direct în brațele mele și a început lupta corp la corp prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
a început lupta corp la corp prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar că eram numai noi doi, în primul nostru concediu, într-un peisaj ca în filme, cei mai fericiți oameni de pe pământ. Obrajii lui Genny erau roșii, precum carapacea racilor din amintirea copilăriei mele și radiau de fericire. Când am intrat în cameră eram complet uzi, dar cine se uita la asta? Trăiam prin toți porii această minunată senzație, singuri - în mijlocul peisajului de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
de faci un pas și te auzi rostind: îmi este dor, oh, Doamne! de primul „te iubesc!”, de prima sărutare, de primul luat în brațe... sunt o femeie coaptă și vreau să fiu culeasă, îmi crește, tainic, rodul, gropița din obraz îmi arde-n flăcări gura pe jar, Doamne, mă arzi, genunchii-mi țin făptura în rugăciune mută și mâinile întinse cerșesc în van cuvinte căci sunt tot mai flămândă de primul „te iubesc!” femeie, ești bolnavă! și nu știu niciun
FEMEIE, AI O PROBLEMĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358822_a_360151]
-
amiezii Iar uneori câte o nucă în difuzor Se aude căzând cu zgomot în mijlocul cirezii. Stau pe balcon privind la cioara de pe bloc, Mai trece prin patul meu câte-o femeie Când visul suflă în fluiere de soc Și pe obraz îmi crește o acnee. E târziu, se-noptează în inima mea, Întunericul se lasă peste noi, Încă mai trimit gândul spre o stea Ce trage Carul Mare înspre ploi. Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
picioarele Alinei pe sub birou, tocmai când ea se așeza și le trecea unul peste celălalt. Cum fusta era trasă mult în această poziție pe pulpele goale și frumoase, ochii avocatului s-au mărit peste măsură, pupilele i-au strălucit și obrazul i s-a roșit puternic. „Mamă, doamne, ce minunăție de picioare! E frumoasă rău tipa, dar... nu știu, nu am văzut dacă are verighetă. Cred că e de vârsta mea ori mai mică și, dacă i se zice domnișoară pe
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
câta mână, prin tabla căreia au să ne iasă curând afară picioarele, ca ălora din Flinstones!... Sigi nu-i gustase gluma, dimpotrivă, îi părăsise peste măsură de furios. Că bătuse degeaba drumul până în Germania din pricina lor, le aruncase el în obraz cu ochii aprinși de ciudă. Știau însă că lucrurile nu stăteau tocmai așa, altfel n-ar mai fi colindat prin câteva orașe înainte ca să le pice lor pe cap. Plecând în pripă, în pofida încercării amândurora de a-l domoli, Sigi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
apropiindu-se cu pași rari, urmărit cu extremă curiozitate de toți cei din grupul său. Îi zâmbea rar, dezvelindu-și dinții galbeni de nicotină. Fața albă, la fel cu aceea a mamei sale, îi prinsese o tentă roșietică în dreptul pomeților obrazului. Văd că ți-ai luat mașină ca lumea, îi spusese, dând din cap în direcția Rover-ului strălucind în lumina asfințitului, nu-ți mai ies picioarele prin tablă, hai? Nu du grija mea, i-o întorsese, nemulțumit că țângăul îl tutuia
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Cel mai mult a durut imaginea focului de pe rețină gândului înghețat. În suflet îți clocoteau culorile șemineului la care se încălzea omenirea. Când s-a desprimăvărat, ne-ai pictat sufletele în culorile iernii. Atâta alb era în sufletul tău, ca obrajii ni s-au roșit instantaneu. Referință Bibliografica: Viața în roșu și alb / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul ÎI, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VIATA IN ROSU SI ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358831_a_360160]
-
lipoveni vorbesc stricat românește, dar sunt atât de calzi, de primitori... Parcă mi-am văzut neamurile. A doua zi suntem invitați la Axinia, la o ceașcă de ceai de iasomie. E foarte plăcut și Ludmila e o doamnă venerabilă, cu obraz smead, frumos, expresiv. Datorită ei, istoria artei s-a îmbogățit cu un nou album. Îi reînvie memoria acestui artist de excepție, Dimitrie Sevastianov. La întoarcere, călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc acasă. La
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
vă povestesc în amănunt, pentru că merită să vă imaginați acele momente de un farmec aparte. M-am întors împreună cu gazdele primitoare de la biserică și nimic n-a fost mai frumos acasă, la localnici, decât desfășurarea sărbătorilor. M-am spălat pe obraz cu apa în care s-au pus un ou roșu sfințit și un bănuț de argint, pentru ca să fim (cum spun sătenii ) tot anul sănătoși, roșii în obraji, ca oamenii de la munte și (poate!) mai cu bani, mai înstăriți. La masă
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
fost mai frumos acasă, la localnici, decât desfășurarea sărbătorilor. M-am spălat pe obraz cu apa în care s-au pus un ou roșu sfințit și un bănuț de argint, pentru ca să fim (cum spun sătenii ) tot anul sănătoși, roșii în obraji, ca oamenii de la munte și (poate!) mai cu bani, mai înstăriți. La masă cu gazdele (nu înainte de a lua anafura sfințită), am mâncat pasca și am ciocnit ouă roșii “cap în cap”. Asta, în prima zi de Paște. În a
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului poem de... criză În acest moment de criză cu acciză și-impozabil, dragostea-i ca o banchiză de un rece insondabil. Fiindcă, vezi luară gazul și-aragazul demontabil, și-am rămas doar cu obrazul și amorul detașabil. Nici cerneală nu există viața-i tristă și cam șuie, scrii cu nasul în batistă ca o galeșă gutuie. Dintr-un ochi mai storci o boabă foarte slabă lacrimală, iar amoru-i ca o babă cârcotașă și-abisală
POEM DE... CRIZĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358905_a_360234]
-
2011 Toate Articolele Autorului Eu Aneta, tu Atena La ce bun să facem ceartă Să lăsăm noi Sparta spartă Și pe Paris cu Elena --------------------------- Tanti Frosa știa cazul Că-și făcea veleatu-n târg Pentru care cu mult sârg, Își sulemenea obrazul Nu-și făcea deloc iluzii Despre cum se-ntinde bârfa: Afla fufa, afla târfa Doar prin câteva aluzii Prima și singura care Vindea mahalalei zvonul Că-i ținea apoi isonul Dintre țațe, fiecare: Cin' se-nsoară, cine naște Fără nici un
TANTI FROSA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358925_a_360254]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MAMĂ CÂMPIE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plec, Înconvoiată De povara dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
succes al nostru. Imensa sa bucurie, mai venea atunci când lucram cu consecvență. Uneori se reântorcea în urmă. Rămâneam ca trăsnită când lua lucrurile de unde nu înțelesesem, pe rând - în comentarii ironice - simțindu-mă vinovată, văzând că sângele-i fuge din obraz, pe chipul meu se așternea deznădejdea și-n mine se năștea o luptă de torturi interioare, stârnindu-i apoi zâmbetul. Domesticiți de întreaga sa cultură, care uneori ne acapara uluitor, stătea în fața noastră privindu-ne cu tandrețe . Era un bărbat
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]