4,701 matches
-
era numită Cleopatra la Roma. Antoniu și-a recunoscut înfrângerea, i-a cerut lui Octavian să recunoască domnia fiilor lui și ai Cleopatrei în Egipt, îngăduința ca amândoi să trăiască ca particulari în Alexandria. Octavian, rațional și hotărât, a continuat ofensiva asupra Egiptului, își dorea tezaurul Cleopatrei și pe ea pentru a o duce ca trofeu la Roma. În urma bătăliei din 1 august 30 î.H, Octavian a învins, Antoniu, rănit, s-a sinucis. Încă în viață, a cerut să fie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor și Pinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Baciu, 11+11 poetas rumanos contemporáneos (1976), Nicholas Catanoy, Modern Romanian Poetry (1977). I. a tradus în limba franceză din poeți români (în „Nouvelle revue française”, „Esprit”, „L’Autre Europe”, „La Nouvelle alternative”). De altfel, s-a implicat sistematic în ofensiva de difuzare internațională a literaturii autohtone. Capitolele rezervate literaturii române în câteva dicționare și enciclopedii prestigioase îi aparțin (Encyclopédie de la Pléïade, Paris, 1957; Histoire générale des littératures, Paris, 1961; Lexikon der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, Freiburg, 1961), ca și capitolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
el pentru că era un luptător înflăcărat, ca și un orator și animator de o erudiție fără egal. Istoricul-politician Iorga putea deveni un mare lider politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franța 1/77, Marea Britanie 1/125. Pierderile sovietice au inclus un număr important de prizonieri de război. În cursul luptelor, germanii au capturat circa 5,5 milioane de soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig și maltratare În lagărele germane: Între 1941 și 1945 au murit mai mulți ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rasismul nu Încăpea În vocabularul marxist: evreii morți erau asimilați postum În aceleași comunități locale care Îi prigoniseră În timpul vieții. Dar acum, presupusul cosmopolitism al evreilor - legăturile internaționale de care Stalin sperase să profite În lunile negre ce au urmat ofensivei germane - le era din nou reproșat, pe măsură ce taberele Războiului Rece se conturau, iar contactele și comunicările internaționale din timpul războiului deveneau În ochii lui Stalin o culpă retroactivă. Primele victime au fost chiar liderii evrei ai Comitetului Antifascist. Solomon Mihoels
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai rămas din regimul de ocupație În Berlin și să facă posibilă o situație normală În capitala Republicii Democrate Germane. Uniunea Sovietică, la rândul ei, va preda funcțiile Îndeplinite În prezent de agențiile sovietice statului suveran RDG. Scopul evident al ofensivei lui Hrușciov, formulat și mai imperativ două săptămâni mai târziu, când liderul sovietic a cerut Vestului să hotărască retragerea În termen de șase luni, era să-i determine pe americani să abandoneze Berlinul, care să devină astfel un „oraș liber
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
destalinizării 287-288; criza cubaneză 236-237; cuvântarea secretă 288, 298; detestarea României 396; „dezbaterea din bucătărie” 532; eliberarea prizonierilor din Gulag 287; imprevizibilitatea 391; Întâlnirea cu Tito 296; lovitura de stat de la Kremlin (octombrie 1964) 391; manipularea revoluției din Ungaria 291-295; ofensiva Berlinului 233-236; reformele din timpul lui 390; strategia pentru Uniunea Sovietică 287 Hume, David 644 Hurd, Douglas 585 Husák, Gustáv 409, 452, 519-520, 535, 565, 603; demisia 568 Hussein, Saddam 621 I Iakovlev, Aleksandr 551, 553 Ianaev, Genadi 598 iarna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opera de artă apare ca produs al unei reflecții pe marginea ei, reflecție marcată sugestiv aici de textul aforismului care indică o contemplatio morosa, o înclinație melancolică spre reverie, devenită ea însăși un stil. În 1905147, Apcar Baltazar începe o ofensivă pentru susținerea și dezvoltarea artelor industriale în România cu o serie de articole pe aceeași temă. Primul care reclamă însă o documentare solidă este "Note asupra industriei de artă". Artistul își expune argumentul pornind de la relevanța economică a existenței unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca un element național într-un stil de formațiune"158, criticul, citând articolul lui Eugene Grasset apărut în același an cu câteva luni înainte în revista L'art et décoration. Este foarte posibil ca ideile artistului francez să fi determinat ofensiva susținută a artistului român în susținerea edificării unui stil românesc în artele decorative. O scurtă incursiune în articolul lui Grasset decupează o foaie de observație cu privire la precaritatea artelor decorative în România începutului de secol XX. La rândul său, un artist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
agențiilor de vânzăti din aproape toate domeniile ce oferă obiecte, informații, „mărfuri” de consum este fidelizarea consumatorului. Fidelizarea consumatorului este un proces continuu În care se manifestă creativitatea managerilor, patronilor, ofertanților de bunuri În atragerea și menținerea continuă a clienților. Ofensiva lansată la acest Început de secol și mileniu În arealizarea acestui obiectiv este cvasitotală. Patronii fie că sunt patroni de edituri și oferă cărți spre vânzare, fie că sunt manageri de ăntreprinderi și oferă bunuri de larg consum sau spectacole
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
unor categorii sociale, în principal intelectualitatea și clasa mijlocie, bazându-se pe sprijinul social și politic al altor categorii sociale, în principal noul proletariat urban și țărănimea. Pe la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 se declanșează însă o nouă ofensivă economică și politică a Occidentului dezvoltat, denumită în prezent „globalizare”, care conduce la o nouă creștere a bunăstării populației din societățile capitaliste, dezvoltate și democratice, la restructurarea profundă a societății de tip occidental și, în paralel, la o restructurare la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pragmatici pentru a opune unei clase de capitaliști occidentali o clasă de capitaliști ruși, egali ca putere și resurse și la fel de abili în competiția pentru dominația globală. Germania de Est, Cehia, Ungaria și alte țări central-europene s-au predat necondiționat ofensivei capitalului occidental. Rezultatul a fost „capitalismul fără capitaliști” al noilor membri ai Uniunii Europene, colonizați, într-o măsură mai mare sau mai mică, de capitalul european. Dimpotrivă, Rusia a apelat la susținerea politică pentru a-și proteja capitaliștii autohtoni și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cifră de afaceri de doar două ori mai mare decât a sectorului privat și realizează pierderi de 14 mii de miliarde de lei (INS, 2001). Câteva noutăți semnificative apar în această perioadă de glorie a capitalului autohton, aflat în plină ofensivă pentru „cucerirea” economiei românești. În primul rând, încep să se orienteze nu doar către comerț și producție, ci și către zona financiară. Are loc o adevărată explozie de noi bănci private, cu capital românesc sau mixt. Dar ele sunt mici
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aducerea lor pe piață. Odată ajunși pe piață, ei fie se orientează către nișe specializate ale pieței, unde rămân la dimensiuni nesemnificative la nivel național sau regional, fie sunt scoși de pe piață - prin faliment sau prin achiziționare de către capitalul străin. Ofensiva capitalului occidental este, la rândul său, susținută politic, inițial mai ales prin intermediul instituțiilor financiare internaționale și al rețelei de instituții politice regionale în care România e cuprinsă și care evaluează tranziția. După 1999 însă, când România începe negocierile de aderare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
occidental le dă, începând cu 1997, capitalului național se întind pe aproape un deceniu și nu s-au terminat nici acum. Iată o bună dovadă a rezistenței înverșunate pe care a opus-o, pe toate căile, capitalul național în fața acestei ofensive. Este ușor de observat că această rezistență a fost cu atât mai mare cu cât atacul se adresa unei ținte mai importante în structura de rezistență a capitalului național. Supraviețuirea capitaliștilor români depindea de supraviețuirea câtorva instituții fundamentale ale noului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat perioada negocierilor de aderare. O a doua ofensivă a capitalului occidental a fost îndreptată împotriva surselor de finanțare a capitalului național. Dintre toate sursele de finanțare de către stat a capitaliștilor români, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat perioada negocierilor de aderare. O a doua ofensivă a capitalului occidental a fost îndreptată împotriva surselor de finanțare a capitalului național. Dintre toate sursele de finanțare de către stat a capitaliștilor români, cea mai importantă au constituit-o arieratele (World Bank, 2004), ele reprezentând mai mult de o treime
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
menținerea BCR, cea care deținea singură aproape 40% din piața bancară românească, în proprietatea statului, dar privatizarea ei a devenit o condiție a aderării la Uniunea Europeană și se va încheia, împreună cu privatizarea CEC, în 2006. A treia direcție prioritară a ofensivei externe a fost întărirea pieței interne. Primul instrument de acest tip a fost macrostabilizarea. Am văzut că inflația, precum și deprecierea monedei naționale, au fost instrumente importante de subvenționare a capitaliștilor români. Inflația contribuia la ștergerea datoriilor - cu excepția celor externe, care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de pe str. Carol, dela ferestrele locuințelor, de pe acoperișuri și din curți. La ora 4 au început să tragă cu grenade și cu bombe, astfel încât populația a avut impresia că este vorba de un atac aerian, când în realitate se intensificase ofensiva demonstranților, mai ales că organele de pază erau insuficiente. Pe la orele 530, manifestațiile au încetat, astfel că la ora 6 lumea care începuse să circule pe străzi a mai putut să fie martoră la multe scene sângeroase. Comuniștii care mai
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
severe care trebuesc luate, asupra situației tot mai obrasnică a evreilor. * * * I. ATITUDINEA OBRASNICĂ A EVREILOR ȘI OPTIMISMUL LOR SFIDĂTOR, SE DATORESC URMĂTOARELOR ÎMPREJURĂRI: 1/ Speranța ce și-o pun în pierderea răsboiului de către puterile Axei, speranța bazată pe oprirea ofensivei în Rusia și propaganda britanică. 2/ Anunțarea legei asupra transformării muncii de interes obștesc în taxe i-a făcut să nu se mai prezinte la muncă. În ziua de 20 Ianuarie 1942 cu tot ordinul Președinției Consiliului de Miniștri, nu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
au dat, însă, roade 165. Maniu credea că poziția lui era mai avantajoasă decît în realitate, iar Antonescu se temea prea mult de sovietici ca să coopereze. Ambele runde de convorbiri o dată eșuate, pe 20 august, sovieticii au lansat o puternică ofensivă asupra României. Atacul a constituit o surpriză atît pentru germani, cît și pentru români. Armata Roșie a cucerit imediat fortificațiile de pe rîul Nistru, apoi Iașii, pe data de 22 și după încă două zile a pus stăpînire pe cea mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu prindea la românii naționaliști, care se temeau de Rusia. După spusele lui J.F. Brown, "e puțin probabil ca Partidul Comunist Român să fi avut vreodată mai mult de o mie de membri"181. Victoria sovieticilor de la Stalingrad și apoi ofensiva Moscovei împotriva Occidentului au iscat lupte pentru putere în rîndurile membrilor de partid. Pe de o parte se aflau comuniștii români care petrecuseră o mare parte a războiului în Uniunea Sovietică. Cei mai de seamă erau Ana PaukerError! Bookmark not
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
preluînd și postul de ministru de Interne. Prin acest guvern, comuniștii își asiguraseră prima victorie. Reacția Washingtonului În acest timp, Departamentul de Stat de la Washington încerca să adopte o nouă politică față de estul Europei, în urma succesului de care se bucurase ofensiva sovietică din Balcani. Departamentul a întocmit, în noiembrie 1944, un raport în care arăta că sovieticii aveau să domine Balcanii, așa cum Statele Unite dominau cele două Americi. Uniunea Sovietică trebuia să-și întărească puterea militară ca să-și poată asigura accesul la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
CSN îi solicitase Administrației de la Washington să se folosească de influența sa asupra NATO și a întrunirilor miniștrilor de Externe pentru a convinge Europa de Vest să adopte restricții mai severe pentru export. Fostul secretar de stat, George C. Marshall a început ofensiva, pe 31 octombrie. El le-a spus colegilor din Comitetul Apărării, din cadrul NATO, că nu este suficient să se instituie embargo asupra produselor de un interes militar direct pentru Blocul Sovietic. Europa Occidentală exporta prea multe produse cu potențial militar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]