5,053 matches
-
să transforme vehiculul distrus. Piciorul ei stâng stătea pe asfalt, iar stâlpul portierei părea să se realinieze cu suportul bordului așa încât să-i evite genunchiul, aproape ca și când întreaga mașină s-ar fi deformat în jurul figurii ei într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet se roti pe călcâie, lovindu-mi cotul cu microfonul-girafă. În timp ce se scuza, un paznic în uniformă îmi dădu un ghiont trecând pe lângă mine. În colțul opus al intersecției stradale construite în acel platou exterior izbucnise o altercație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marinettian, „Incendiul sondei din Moreni“, publicat în nr. 96-97-98 al revistei: „Prietenul nostru F.T. Marinetti, creatorul artei futuriste și marele animator al modernismului, trimite României prin numărul de față al Contimporanului semnul amintirei sale și al dragostei ce-i păstrează, omagiul său călduros, în emoționanta lucrare ce publicăm, „Incendiul sondei din Moreni“. Contimporanul e fericit să înregistreze acest ecou al interesului pentru țara noastră pe care a știut să-l cultive printr-o activitate neîntreruptă, timp de 15 ani, de relațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat educației copiilor noștri”. Capitolul despre fabulele lui La Fontaine se încheie, totuși, cu o reverență, o apărare, o ilustrare și o scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar mai epice, mereu supravegheate de ironia bonomă a naratorului, pline de trucuri metatextuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre Urmuz se încheie — simbolic — cu deja citatul pasaj al lui Edgar Papu din volumul Din clasicii noștri..., în care sugerează caracterul „protocronic” al avangardei autohtone... Prefața lui Constantin Crișan („Urmuz și palingenezia literaturii”) este un discurs hagiografic exaltat, un „omagiu” speculînd - la modul liric - pe marginea relației național - universal și a „genialității” lui Urmuz. Autorul își începe sub formă de „basm” textul despre eroul său: „A fost și rămîne — dar era cît pe ce să treacă neobservat. Uriașă, forța sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
când sun, îmi răspunde o femeie: — Biroul de avocatură Doogan, Diller și Dunne, zice. Și închid. Oliphant vine lângă biroul meu și zice: — Că tot ești aici, ia zi ceva frumos despre Duncan. Pun la cale un material, zice, un omagiu pentru Duncan, un portret frumos și o trecere în revistă a carierei lui, și au nevoie de fraze frumoase de la colegi. Cineva de la redacția artistică desenează un portret după fotografia de pe legitimația lui de serviciu. — Dar zâmbind, zice Oliphant. Zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți și pare să dea înapoi cu încetinitorul. Înainte să-l vedem căzut la podea, ușile se închid și începem să urcăm. În redacția de știri, Henderson a fost dat dispărut. Oliphant apare în timp ce dau un telefon. Îmi povestește despre omagiul pentru Duncan. Îmi cere niște fraze. Îmi arată anunțul din ziar. Anunțul despre hemoragiile faciale de la French Salon. Oliphant mă întreabă când trebuie să apară următorul episod din materialul meu despre moartea în leagăn. Țin telefonul în mână. Număr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vaslui, „Românașul” - Iași; Debut literar: În revista Liceului Pedagogic „Al. Vlahuță”, Bârlad - „Făclia” nr. 6 -1977; Debut editorial: „Cuvinte spre cer” - Editura „Tiparul”, Bârlad - 2006; Volume publicate: „Cuvinte spre cer”; „Ferestre deschise” - Editura „Pim”, Iași - 2009; „Floare albastră” - Volum colectiv, omagiu lui Mihai Eminescu, Editura “Top Lux”, Iași 2006, ediția a II-a, și 2007, ediția a III-a; „Amprente temporale”, Antologie de poezii cronopediene, Editura Docucenter - 2011, „Cărticica mea de Crăciun” - Volum colectiv, Editura Maria Cristina Câmpulung Argeș - 2011; „Cartea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui Gildas. Atmosfera apăsătoare pusese stăpînire peste sala mare de consiliu a primăriei. În jurul mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa și solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei, asigurînd-o de sprijinul său, apoi lăsă locul fiului, nurorii, nepoatei lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
onorat să mă confrunt cu voi toți asupra oricăreia din ideile moderne și să supun puțina mea știință aprecierii științei voastre, reluă Dante. De altminteri, ar fi destul de nepoliticos din partea uneia dintre autoritățile supreme ale Comunei să nu aducă un omagiu bărbaților care se Încumetă să dea strălucire Florenței. Spițerul rămase tăcut preț de câteva clipe, mijindu-și ochii. Câteva clipe care lui Dante i se părură prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Beatricei. Era indignat că cineva o putea considera potrivită pentru a cânta frumusețea pământească a unei dansatoare. Era gata-gata să reacționeze cu vehemență, dar se Înfrână. Poate că Antonio nu voise să Îl jignească, ci, dimpotrivă, să Îi aducă un omagiu. — De altminteri, marele Solomon și-a plecat Înțelepciunea la dorința reginei din Saba, și a făcut-o fără să șovăie și fără să-și piardă nimic din propria-i slavă, interveni Iacopo, arhitectul, pe un ton aluziv. Poate că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales după ce a rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În mână pe care le ducea la mormântul lui Reiner. La Început am crezut că totul nu era decât un omagiu adus soțului mort și că acest lucru Întărea În oraș imaginea sa de văduvă neconsolată. Eu, Însă, știu că pelerinajul ei era un exercițiu de trecere „dincolo” despre care nu vorbea nici măcar cu mine, tot mai des prezentă În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nenorocită de un câine de egiptean! Ruben a vorbit în numele lui Shalem. - Sora noastră nu a strigat după ajutor, a zis el și nici prințul n-a ținut-o cu forța. Iuda a fost de acord. - Mărimea darului e un omagiu adus surorii noastre, tatălui nostru și întregii case a lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu câteva cuvinte speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și Compton Îi urmară În culise. — Pare să fi mers foarte bine, zise primul, cu nepăsare afectată. — Bine? A fost un triumf. — Crezi? — Absolut. — Ai fost minunat, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmbolnăviră, lipsind astfel de la nunta cu Kipling, deși acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai reținută decât fusese planificat, iar el reuși să Își Îndeplinească datoria, să Își prezinte omagiile și să plece rapid, fără demonstrațiile de veselie așteptate de obicei În asemenea ocazii. Fenimore Îi scrise că suferea de teribile dureri de cap și de urechi, aparent consecința faptului de a fi Încercat „timpanele false“ recomandate de medicul curant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru care Henry se simți dator să Îi administreze un ușor reproș. În fond, ce-i mult nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Da, știu, zise Henry. — L-ai citit? Întrebă McIlvaine, ridicând o sprânceană. — Nu, nu știu nimic despre el, În afara titlului. — A. Păi, o să-l publicăm În foileton În Harper’s, Începând cu numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de omagiu. Bineînțeles că publicul va fi extrem de interesat să Îi citească ultima carte. Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe vremea când Îl publicam În foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI care, îndată ce le zări pe tîrfoaice, le și trânti două măscări, apucându- se să-și închidă și să-și deschidă ochiul stâng către ele. Ucenicele, cât erau ele de needucate, cât erau ele de îngrosolănite de muncă, în fața omagiilor, ca prin farmec, se cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la fel. Ridică privirea și-i văzu în pragul ușii pe Cerkasov și Moonshy. înfățișarea lui Moonshy îl surprinse. Arăta cu totul altfel decât vocea sa: era bărbos, îndesat și de statură medie. — Domnul Moonshy a venit să-și prezinte omagiile, spuse Cerkasov. Tocmai pleca. Moonshy spuse: — Am venit ca să vă spun că plec, nu ca să-mi prezint omagiile. Și mai ales nu lui! zise el, arătând cu capul înspre Ignatius Gribb. Ipocrit îngâmfat! Ideile dumitale, domnule Gribb, sunt principalii vinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
surprinse. Arăta cu totul altfel decât vocea sa: era bărbos, îndesat și de statură medie. — Domnul Moonshy a venit să-și prezinte omagiile, spuse Cerkasov. Tocmai pleca. Moonshy spuse: — Am venit ca să vă spun că plec, nu ca să-mi prezint omagiile. Și mai ales nu lui! zise el, arătând cu capul înspre Ignatius Gribb. Ipocrit îngâmfat! Ideile dumitale, domnule Gribb, sunt principalii vinovați pentru sclavia noastră. Acum plec! adăugă el tăios, apoi se răsuci pe călcâie și ieși. Ei bine! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pieției - cunoscută și ca faptul că am uitat să fac niște vânzări și am fost salvată de o reducere surpriză a ratei - mi-a dobândit statutul temporar de zeiță a biroului. Îmi fac de lucru la distribuitorul de cafea, primind omagii de la colegii mei ranchiunoși, dar plini de admirație. —Kate, cred că ai fost singura persoană care a anticipat reducerea făcută de Rezerva Federală plus restabilirea pieței, se minunează Gavin Mătreață. Îmi compun o expresie care sper să fie imaginea modestiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-a ta, cu o mișcare Ce se reflectă, -n ochii tăi cei dulci, Cu tremurul mânuței tale albe Și cu mișcarea piciorușului - Nimic, nimic ție nu-ți seamănă. Nu știu ce să mai fac - doar te iubesc: Deși aceasta nu e un omagiu. 38. BISMARQUEURI DE FALSĂ MARCĂ (cca 1875) Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cumcă, parcă, De iubirea nemțărimei Nici un rău nu vă înțarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voștri, să pricepeți Unde duce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu ți se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit cu convingerea că adevărul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici și meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]