5,154 matches
-
pace și liniște, dar am rămas cu urma ce se căsca... Și nimic rău nu mi s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu care e stăpân în vecii vecilor...” (p. 20) În aceste reflecții, există și recunoștința că după ce mutațiile ontologice s-ar fi produs, scriitorul reintră în zona ocrotită, redevine un privilegiat, un om păzit de pronia cerească. Dar uneori izbucnește și o violentă și încleștată luptă cu Dumnezeu. După ce va fi încercat să-și potolească foamea asemeni unui câine
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care se aplică arbitrar tuturor, sfidând unicitatea persoanei. Regulile acestea par că simplifică, par că igienizează, că te îndepărtează de la gândul morții, că suprimă suferința dar tocmai aceste aspecte devin pentru unii prilej de meditație, de descoperire a altor straturi ontologice. A muri la o vârstă pe care o stabilește statul(cu puțin peste 60 de ani) ca să nu suferi sau ca să nu-i împovărezi pe alții cu suferința ta, este sfâșietor, este fără speranță. A eluda astfel de reguli înseamnă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
existență: socială, bineînțeles, în primul rând, în baza poziției sale oficiale, dar și specific-literară. Ceea ce produce fenomene permanente de interferență și suprapuneri de planuri, confuzii și antagonisme profund echivoce și dubioase. Scriitorul oficial nu alta este și duplicitatea sa esențială, ontologică am spune se revendică atât în conștiința sa, cât și în viața socială și liberă profesională doar de la calitatea prezumtivă de scriitor, nu și de la aceea de membru al ierarhiei sociale. Singura care, în ordinea totalitară, este, în astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
clase semantice, iar o clasă semantică poate corespunde mai multor clase morfologice. Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu este Ontologie et dé-ontologie en linguistique: le cas des noms propres al lui Jean-Louis Vaxelaire care propune abandonarea aprioricului ontologic și studierea numele propriu văzut ca un cuvânt sau o sintagmă. Analiza lui în dicționare și gramatici se reduce la informații superficiale (mărcile pe care le primesc la plural, definiția că exprimă o substanță echivocă, deoarece este legată de un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textul literar. Posibilitatea de analiză a textului literar din perspectiva numelor proprii este justificată prin aceea că au același statut "cu acela al tuturor celorlalte cuvinte ale textului"173. Îndeplinind condiția de semn asemeni tuturor cuvintelor textului, având aceeași condiție ontologică și același statut cu ele, numele propriu este însă "cel mai puțin arbitrar dintre toate semnele textului pentru că este singurul care, dată fiind lipsa referentului extratextual, duce receptorul la nivelul denotației fără a-i tulbura calea cu un referent"174
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar al comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înțeles al cuvântului "arhaic": arhè-uri, principii, adevăruri primordiale, structuri originare (...) Mentalitatea arhaică (sensul acestui cuvânt fiind cel etimologic: ceea ce ține de un arhè al lucrurilor, adică de principii, de elementar, originar) este placentar nu cu o psihologie, ci cu structurile ontologice. De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Vintilă Horia), o psihocosmogramă (G. Tucci) "care organizează psihia candidatului în funcție de niște scheme tradiționale socotite a avea o anumită influență asupra centrilor "subtili" psiho-fizici, și care vrea, în inițierile indo-tibetane, să ducă la descoperirea treptată a structurii hieratice a nivelurilor ontologice ascendente"69. Căutarea lui Ștefan Viziru este o "divinație în istorie", deoarece realizează legături "între oameni și evenimente și ajunge la o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu aceea a litomantului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eșecul celei de a doua treziri care ar fi însemnat declanșarea procesului de anamneză, declinul mitologiei prin proclamarea ideii de deus otiosus marchează pierderea comunicării cu sacrul și decăderea doctorului Martin din categoria inițiaților 273. Apariția lui Dumitru recuperează "ruptura ontologică" pe care o trăiește Dugay, prin anamneză; acest mesager sacru reface legătura dintre lumea desacralizată și univesul primordial 274, îi dezvăluie "prezența duhului divin într-însul": Nu știți oare ai cărui duh sunteți?" (Luca, 9, 55), "îl revelă pe Dugay-Martin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Matei). Combinația celor două numere -din nouăsprezece se veștejesc șase, numărul destinului transuman, și rămân treisprezece, număr care corespunde unei "reînceperi" - prefigurează "destinul misterios al scriitorului, eforturile sale de a recupera esența unui eveniment trecut, precum și trecerea în alt regim ontologic"675. Maestrul Pandele trece de la amnezie la anamneză și apoi la moarte, după ce a reușit să-și împlinească menirea de autor dramatic, părăsită odată cu Euridice, femeia pe care o iubea. Anamneza începută o dată cu vizita tinerilor Niculina și Laurian Serdaru continuă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atunci când depășește limita a ceea ce poate fi prins în categoriile intelectului și vrea să cuprindă absolutul sau nedeterminatul, pentru Hegel lucrul acesta se întâmplă cu referire la fiecare obiect. Astfel, în locul unei semnificații epistemologice negative, Hegel conferă antinomiilor o semnificație ontologică pozitivă, considerându-le nu un eșec al rațiunii, ci un câștig al acesteia. Prin această interpretare, Hegel modifică semnificația ideii de antinomie. În primul rând, aceasta va cuprinde nu numai contradicțiile, ci opozițiile în genere, pentru că Hegel tratează toate opozițiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
propozițional 39. O contradicție se naște atunci când are loc "asertarea și negarea în același timp a unei propoziții, într-un cadru de susțineri, asumpții, supoziții sau alte forme ale discursului asertiv"40. Cu toate acestea, ideea apare și la nivel ontologic. Acest sens derivat al contradicției a devenit unul acceptat în filosofie grație în special lui Hegel. "Înaintea lui Hegel, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să spună că două obiecte, fenomene sau proprietăți ale acestora, deci două entități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca o licență. La fel trebuie să privim și extensia hegeliană a acestui termen. În al doilea rând, nu toate contradicțiile formale sunt antinomii. Antinomiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a cunoașterii, Blaga arată că există o tendință a cunoașterii înțelegătoare de a pune pecetea raționalității pe tot ce atinge, lovindu-se însă de rezistența iraționalului, de ireductibilitatea funciară a misterului. Concluzia sa este că raționalitatea "nu redă o structură ontologică a misterelor existențiale", ci este doar "un simplu postulat subiectiv al cunoașterii înțelegătoare, sau o structură mai mult sau mai puțin exterioară esenței misterelor existențiale", redând "un raport ideal între mistere, un raport potrivit căruia misterele existențiale devin clasificabile după
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Marelui Anonim"156. El întrevedea în aceasta un mister de nivel ultim, care depășește posibilitățile logice de înțelegere. În Diferențialele divine, filosoful din Lancrăm încercă să se apropie de acest mister, de natura principiului metafizic absolut. Urmărește să dezvăluie rațiunile ontologice ale acestui fapt major din economia metafizică a lumii, pe care l-a descris în lucrarea despre cenzura transcendentă. În acest punct, el face apel la paradox, la antinomie. Acestui Mare Anonim, ființei transcendente, i se dezvăluie o natură, o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu "posibilitatea de a se "reproduce" ad infinitum, în chip identic, aceasta fără a se istovi și fără a-și asimila substanță din afară"158. Aceasta este teza fundamentală a întreprinderii cosmologice blagiene, axioma în jurul căreia va construi întregul edificiu ontologic al genezei. Ce înseamnă teza de mai sus? Ea vrea să spună că Marele Anonim nu este un creator de lumi, ci un generator de existențe echivalente cu sine. Aceste posibilități reproductive ale sale sunt un mare pericol pentru el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
integrării diferențialelor pe care le-a produs direct și indirect Marele Anonim. În plus, după cum sunt potrivite lucrurile, ea este total disanalogică față de principiul din fragmentele căruia apare. Cenzura transcendentă își află explicația undeva în acest scenariu destul de ciudat, condiția ontologică paradoxală a omului fiind astfel integrată ca un fapt singular în complicatul mecanism de geneză a lumii 159. Lucian Blaga explicitează în chiar ultima secțiune din lucrarea sa cosmologică cele două paradoxuri sau antinomii ce saturează miezul teoriei sale. Primul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cosmosului"160. Cu această teză antinomică, ne aflăm, spune Blaga, în sfera minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu, antinomia continuu-discontinuu în domeniul fizical (sau mai exact microfizical)"162. Corelația mi se pare interesantă, mai ales
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu, antinomia continuu-discontinuu în domeniul fizical (sau mai exact microfizical)"162. Corelația mi se pare interesantă, mai ales că și Blaga gândea de la început teoria sa cosmologică în sensul unui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
preocupă în mod prioritar pe Blaga este omul și situația acestuia în ordinea lumii 184. În cele ce urmează, intenționez să scot în evidență faptul că ordinea metafizică în care el așează omul se construiește în orizontul antinomicului. Însăși definirea ontologică a existenței umane este, la Blaga, o angajare în direcția antinomicului. Cum se știe, pentru filosoful din Lancrăm existența umană se desfășoară concomitent pe două axe, în două orizonturi divergente sau cel puțin separate. Pe de o parte, omul este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe care încearcă să-l pătrundă, să-l reveleze. Altfel spus, trăiește în orizontul necunoscutului sau al misterului. Acest din urmă orizont este cel care dă măsura existenței umane. Existența întru mister și pentru revelare"185 definește sau împlinește modul ontologic al omului. Această existență duală a omului nu a fost gândită ca o antinomie, ci mai curând ca o complementaritate. Însă, ea conține o tensiune de tip antinomic ce alimentează gnoseologia blagiană 186. Situându-se concomitent în două orizonturi, omul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este integrată în ordine metafizică pe dimensiunea cunoașterii. Censura transcendentă este lucrarea în care el face acest lucru. Aici, filosoful român își propune să vorbească despre "sensul metafizic al cunoașterii"189. Ordinea metafizică în care este așezată cunoașterea explică modul ontologic al omului și toate consecințele acestuia, asigurând coerență sistemului său. Această ordine metafizică are o dimensiune antinomică. Mai exact, ea se construiește pe o antinomie de fond, o "contradicție arhetipală"190 ale cărei consecințe pot fi recunoscute în întreaga filosofie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
destin pe care nici o filosofie nu l-a mai întrevăzut: de a fi "definitiv și irevocabil censurată" printr-o intenționalitate transcendentă care îi refuză orice posibilitate de cunoaștere absolută, apărând misterele existenței printr-o diabolică strategie. În această perspectivă, condiția ontologică a omului capătă un cu totul alt sens. Orizontul misterului este unul întreținut în mod strategic, iar revelarea devine un drum fără sfârșit. Blaga explicitează acest lucru pe parcursul lucrării. Să urmărim. Pentru că o cunoaștere pozitiv-adecvată este definitiv interzisă, cunoașterea individuată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]