7,232 matches
-
păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare revelație: i-a luat în posesie deplină întreaga rațiune.”885 Bătrânul decrepit își dorește cu ardoare mariajul ca pe un fel de sprijin pentru slăbiciunile fizice ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și numele în universalitate. Și tot așa ...". "Și stimatei, Dna Marin,pentru că femeile constituie jumătatea cea mai frumoasă și numeroasă a Omenirii - și simbolul perenității speței; pe destinul și sânul lor au supt, trăit și plâns întregul Univers. Ea este Paradisul celor mai sublime sentimente, deasupra cărora tronează dragostea - esența și viitorul celor mai nobile împliniri familiale și socio umane. Ambilor - flori de amiciție și boboci de afecțiune pentru o prețuire în toate privințele, exemplară. Avram D. Tudosie" - 10.08.2004
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de participanți, fără să le poată controla răspunsul. Goodwin și Rudman au început prin a le cere acestor bărbați și femei să coreleze cât mai rapid posibil anumite cuvinte cu genul masculin sau feminin. Aceste cuvinte erau fie plăcute (vacanță, paradis etc.), fie neplăcute (noroi, durere). Rezultatele au arătat că femeile favorizează genul feminin, chiar de 4 ori mai mult decât bărbații. Aceștia din urmă nu au nici o preferință pentru unul sau altul dintre cele două sexe. Femeile feminizează de 4
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
totuși, factorii unificatori - timpul și persoana, dublați de semnificația subiectivității: temporală, pe de o parte și decurgând din impreciziile persoanei Întâi, pe de alta - le așază În aceeași categorie. La urma urmelor, strategia jurnalului intim vizează dorința de comunicare. Or, paradisul comunicării se poate foarte bine realiza și printr-o simplă notație fugară, și rescriind aceeași scenă, aceeași secvență, până la deplina ei impersonalizare. Oricum ar sta lucrurile, scriitura zilnică, Înfruntarea cotidiană a timpului, rămâne un ideal. De pildă, Charles du Bos
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
și la birou etc.). O întrebare absolut neproblematică pentru un american de tipul "Unde vă duceți cînd vreți să fiți singur?" a suscitat replici din cele mai diverse la subiecți arabi (de la "Cine vrea să fie singur?" la " Infernul este paradisul fără oameni"), evidențiind o dată în plus distinctivitatea culturilor (individualismul nord-american atît de diferit de comunitarismul arab sau asiatic, în care pînă și decizii strict personale cum ar fi educația, profesia, căsătoria sînt luate de familie și în beneficiul familiei și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
construia o încredere renăscută. Propria ei răsplată a fost să călătorească. A plecat cu Grace în Franța, Italia și Spania și chiar s-a gândit să meargă în Maroc, exact ca în zilele dinainte de război. Acum se aflau departe de "paradisul lor insular" de un an (1951-1952) și erau tot atât de extenuate pe cât erau de bine dispuse. Au petrecut luna iulie 1952 luându-și adio de la prietenii vechi și noi, editori, presă într-adevăr, aflăm din mărturii oficiale, de la toate cercurile înalte
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conflict, într-un conflict livresc, desigur, cu lumile considerate intangibile și arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cărților pune deschis problema literarității modelului, indiferent dacă-l numim text parodiat, hipotext sau, mai simplu, punct de plecare... Simpla enunțare a numelui unui autor în cadrul restrâns, dar simbolic al Bibliotecii Saint James, dezvoltând asemănări, dar și deosebiri cu acel paradis livresc închipuit de Borges, face de fapt referire la opera acestuia. "E de datoria mea", scrie Swift: "[...] să rog pe cititor a se feri de a aplica la persoane ceea ce, în cele ce urmează, se referă doar la cărți, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
documentară a scrierii. Poate doar încadrarea în specia epopeii surprinde și componenta artistică. Din această perspectivă, lucrarea lui Soljenițîn seamănă atât cu Odiseea, cât și cu Divina comedie, cu deosebirea că această călătorie nu duce nici spre casă, nici spre paradis, ci spre degradare și spre ultimele cercuri ale infernului. Autorul își construiește traseul călătoriei în lumea infernului concentraționar după modelul periplului dantesc în infern, luându-și drept călăuză diferite personaje care guvernează această lume: "Acum, Virgiliul nostru va fi sârguincioasa
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
promite recompense celor valoroși, care vor supraviețui luptei, îndemnându-și soldații să nu se teamă de dușman, tot astfel și Isus le-a vorbit despre răsplata pe care o vor primi la sfârșitul luptei: celor credincioși le era rezervată moștenirea paradisului, iar celor lași și trădători pedepse dintre cele mai cumplite, în gheenă: Dar vă spun vouă prietenii mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
revenirea la statutul de știință normală și matură (dacă aplicăm modelul epistemologic kuhnian). Schimbarea de paradigme trebuie interpretată atunci ca un fapt ireversibil, pe care se construiește viitorul problemei, folosind și deconstrucția, ca și reconstrucția, iar nu ca întoarcere la "paradisul pierdut", care a avut rolul său în evoluția științei sau a practicii educației. Ca sintagmă, schimbarea de paradigmă este utilizată prima dată de către Th. Kuhn, în sens epistemologic, pentru a defini evoluția istorică, dialectică a diferitelor concepte, teorii științifice și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
viața cotidiană. 2. Ideea de progres. Progresele științei sunt la baza ei. Înainte, umanitatea a elaborat doar două viziuni asupra istoriei: una ciclică (timpul are perioade de creștere, apogeu și declin; este o eternă reîncepere), alta nostalgică (totul începe cu paradisul, o epocă de aur, și sfârșește într-o vale a plângerii). Odată cu acumularea descoperirilor științifice și geografice, odată cu lărgirea orizonturilor intelectuale, cu economia în plin avânt, gânditori de marcă încep să se întrebe dacă istoria nu are o orientare definitivă
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o ascensiune lineară și neîntreruptă a omenirii. Această speranță devine o doctrină foarte răspândită la sfârșitul secolului XVIII și în secolul XIX, un mit al civilizației noastre. Visul perfecțiunii, al îmbunătățirii constante a umanității nu mai este situat într-un paradis celest, ci într-o viață dominată de timp. Ideea progresului echivalează cu credința în perfectibilitatea omului și a condiției umane. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, mai ales după Primul și al Doilea Război Mondial, dar ea continuă să
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Nouă să-i poarte numele. Continentul găsit putea să fie numit Columba. Înainte de a muri, în 1506, aproape uitat și sărac, a apărut o broșură senzațională, pretins scrisă de un oarecare Amerigo Vespucci, în care autorul vorbea despre descoperirea unui paradis pe glob, în urma celor patru călătorii ale sale. În cărticică nici nu era amintit numele lui Columb. Ce era, de fapt? Astăzi cunoaștem că un tipograf anonim a publicat broșura, făcând un fals, fără știrea navigatorului Amerigo Vespucci (marinar italian
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
descifrare ex-catedra. Profesorul lansează provocarea, clasa, elevii, mulțimea ziceam, comentează, multiplică, adaugă arpegii noi, subtilități. O poezie a aforismelor, îmbogățită, ʺjucatăʺ în colectivitate. Un colocviu care te urmărește perm anent. Să ne argumentăm spusele. ʺDacă nu putem transforma Pământul în Paradis, măcar să-l împiedicăm să devină Infernʺ, zice N. Steinhardt. La care urmează comentari ul, pe care l-am putea amplifica cu alte cugetări și ale noast re c a cititori, dar le lăsăm să vorbească pe cele ale autorului : ʺE
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
plâns.” Femeile, băieții dar și bătrânii, boceau încet, alții în hohote. În Iași, la vremea aceea, erau vreo 200 sinagogi din c are vreo 30 mari. Numai pe o stradă erau 20. Unel e er au pictate cu scene reprezentând Paradisul și Facerea lumii. În mai multe părți văzută o frânghie întinsă de la o casă la a lta, peste stradă, închipuind Zidul orașului. Apreciau populația Iaș ului la 50.ooo de suflete, din care evreii reprezentau jumătate, poate 20.000, spuneau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care demult sunt oale și ulcele, parcă trăiesc aievea și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
beneficiind de acces liber spre mare, fără porțiunea de no man's land a instalațiilor portuare. [Zalio, 1999]. Ca și la Paris, unde înalta societate își are propriul triunghi mitic, "Neuilly Auteuil Passy", Marsilia își are cei trei "P" (Perier, Paradis, Prado), după numele celor trei mari axe care delimitează cartierele de lux de astăzi. Astfel de expresii populare folosite pentru a desemna aceste spații urbane au meritul special de a pune în evidență locul important pe care cartierele burgheze îl
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
toată lumea stă de vorbă pe îndelete după terminarea slujbei, se formează grupuri pe terasa cafenelei Bazenne la aperitivul duminical. O societate veselă, mulțumită de ea însăși. Dar, așa cum scrie și în broșura oferită de agentul imobiliar oricărui cumpărător potențial, "un paradis protejat trebuie meritat". Altfel spus, fericirea tuturor nu se poate face decât cu prețul unor constrângeri. Les Portes au fost astfel prima comună din insula Ré care s-a echipat, din 1974, cu un POS (Plan de Ocupație a Solului
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
lor și că nu au, oricum, mijloacele necesare pentru a duce această logică până la capăt. Alții le au, cei care privatizează o insulă întreagă, insula Mustique, pentru a-și chema aici propria societate, în toată intimitatea. Mai există și alte paradisuri, la Marbella, în Andaluzia, de exemplu. Și aici este vorba despre o lotizare privată și administrată de înalta societate. Lansat de Ferdinand von Bismarck, Marbella Hill Club a fost de la bun început conceput ca teren lotizat. În anii 1960, acest
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
celor foarte bogați. Cei 9 kilometri pătrați, pe care au fost construite șaptezeci și cinci de vile, sunt administrate de Mustique Company. Alegerea acestei oaze de liniște este de dată recentă, dat fiind că în 1960, această insulă nu era decât un paradis al țânțarilor. Mustique Company numără trei sute de salariați. Administrează, în numele coproprietarilor insulei, școala, spitalul și poliția. Deși politic subordonată statului independent Saint-Vincent și insulelor Grenadine, insula este controlată de această companie privată, din momentul în care a fost cumpărată de la
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
ori cunoscuți. Se cunoaște doar, prin intermediul unei anumite părți a presei, că prințesa Margaret, Mick Jagger, Raquel Welch, Jérôme Seydoux, patronul grupului Pathé, se numără printre proprietari. Cât despre insula Saint Barthélemy, în Antile, colectivitate teritorială franceză, aceasta este un paradis tropical pentru miliardari după ce David Rockefeller a lansat-o în anii 1960. Este și un paradis fiscal, din cauza trecutului ei suedez, perioadă în care locuitorii insulei erau scutiți de impozit, legislație fiscală din care se mai păstrează încă unele urme
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Raquel Welch, Jérôme Seydoux, patronul grupului Pathé, se numără printre proprietari. Cât despre insula Saint Barthélemy, în Antile, colectivitate teritorială franceză, aceasta este un paradis tropical pentru miliardari după ce David Rockefeller a lansat-o în anii 1960. Este și un paradis fiscal, din cauza trecutului ei suedez, perioadă în care locuitorii insulei erau scutiți de impozit, legislație fiscală din care se mai păstrează încă unele urme. "Să bem în sănătatea Statului" rămâne un privilegiu al locuitorilor acestei insule speciale. Un imobil magnific
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu știu câtea oară, pe timp de vară, în fața brazilor casei natale. Acum ca și anul trecut, ca și anii trecuți, mulți, suprapuși, dezindividualizați, topiți într-o panglică punctată de momente muzicale"15. Altfel spus, contactul nemijlocit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]